marți, iunie 30, 2015

Și poezia plânge uneori...


30 Iunie 2015

Și poezia plânge uneori,
Ce fericită-i clipa și bogată
Când mă trezește dimineața-n zori
Strângându-mă la pieptul ei de fată,

Cum mă strângeai! îți mai aduci aminte?
Era atâta arșiță între noi
Rugându-mă, prea plină de cuvinte
Să-ți înfășor tăcerile în ploi!

Cât de puțină-i vremea pân' la vamă!
Pentru păcate cerul să ne îndure,
De frumusețea ta nu-ți fie teamă,
Azi nu mai are cine să o fure;

Cuvintele mă umplu de fiori,
Așa le-am fost întotdeauna, rob
Și poezia plânge uneori-,
Adună-i lacrimile, bob cu bob...




duminică, iunie 28, 2015

Nu te-am uitat, mamă...

Duminică, 28 Iunie 2015

Știu că niciodată n-o să-ți fie teamă,
Nicio clipă-n viață nu te-am uitat, mamă,
Pentru tine-n lume nu există moarte,
Dincolo de zarea care ne desparte

Ai plecat senină ca o rugăciune
Și acum cuvântul de atunci îmi spune-
Ai grijă de mine”, cum să uit vreodată
Rânduiala sfântă care mi-a fost dată?

Nu ți-am uitat, Mamă, duminica în care
Ți-am pus de drum să ardă tăcuta lumânare
Și cartea mea de versuri din care să citești
Cu-aceeași bucurie, acolo unde ești...

joi, iunie 25, 2015

Poezia seamănă cu tine...

25 Iunie 2015

Azi-noapte-n vis, aproape de târziu,
Am auzit un glas șoptit de cine
Poate niciodată n-o să-l știu-
Ea, Poezia, seamănă cu tine!

Atunci când mâna prorocită scrie
Ascult mirat adeseori cum cântă
Zidită în ființa mea de vie,
Ca Ana într-o mânăstire sfântă...

E vară, cade roua peste flori,
Întotdeauna dinspre ceruri vine
Și inima mi-e plină de fiori-
Ea, Poezia, seamănă cu tine!

Mă simt ca un copil pe care-l ține
În brațele luminii Dumnezeu-
Ea, Poezia, seamănă cu tine,
Și aerul suspină-n jurul meu...


luni, iunie 22, 2015

Ziua de azi...


22 Iunie 2015

Ziua de azi a început să scadă,
Flămândă crește noaptea-n urma ei,
Mi-a obosit lumina pe obadă,
Trasul pe roată încă nu știu ce-i!

La Vidra Iancu se va naște iar,
Pe când se coc cireșele amărui,
De va fi vremea scrisă-n calendar
Spre Târgul de pe Munte să mă sui;

E prea târziu de-acum de „târguit”
Și fata de atunci e măritată,
Ziua de azi e-aproape de-asfințit,
Ziua de mâine în curând se-arată...

Vederea mea nicicând să nu te doară,
Atâtea bucurii mai am sub pleoape
Cât nu-mi încap și murmură-n afară,
Iar secerișul meu e-atât de-aproape!






marți, iunie 09, 2015

Eminescu din dor...

8 Iunie 2015

Știu că n-ai murit de moarte bună,
Nici nu-nvățasei cum să mori, Mihai!
Mereu cu Eminescu împreună
Tu ai rămas, așa precum erai

Prea „incomod” în lumea din afară,
Nepotolit” ca marea în furtuni,
În iunie vin teii să te doară
Și-n floarea nenuntită să te-aduni.

Azi m-am visat cu tine...cine știe,
Certându-mi versul mult prea blând și lin,
Acum când scriu miroase-a veșnicie
Și-a singur dor în cerul tău divin...


Strigă Horea din Albac...


8 Iunie 2015

Strigă Horea din Albac,
Ridică-te, pui de dac,
Lasă-n plata vântului
Somnul cu durerea lui

Și trezește-te odată,
Că destul te trag pe roată!
Țara-i plină de jivine
Și izbânda noastră vine,

Nici eu n-am murit atunci,
Inima mea bate-n prunci
Și-n gorunii ce mai sunt
Prin Ardealul nostru sfânt...

În lăcașuri transilvane
Plâng și sfinții din icoane-
Strigă Horea, strig și eu
De-aici pân' la Dumnezeu...

Mi-e sufletul precum un măr domnesc...


Duminică, 7 Iunie 2015

Nu-i disperarea felul meu de-a fi,
Speranța, încă, o mai port sub bluză,
Plecați din țară am și eu copii,
Nu-i caut nimănuia nicio scuză!

De Munți și de izvoare de mă leg
Durerea lor o împărtășesc sub stele,
Dar câteodată-aș vrea să nu-nțeleg
Niciun cuvânt din limba maicii mele,

Când îi aud bătându-se în piept
Cu pumnii pe aceia ce declamă
Că adevărul lor e sfânt și drept,
Că nici de Dumnezeu nu le e teamă!

Vă spun și eu ce simt și ce gândesc,
De ești prea sincer, știu că nu e bine,
Mi-e sufletul precum un măr domnesc,
Mușcați din el, atât cât vă convine...

Frunză arsă de durere...

Sâmbătă, 6 Iunie 2015

Frunză arsă de durere,
Toți se vreau azi la putere
Și promit că va fi bine,
Fie-le în veci rușine!

Când ajung acolo sus
Uită domnii ce ne-au spus,
Noi le-am dat la urne votul,
Ei ne fură lacomi totul!

Este-o vorbă din străbuni,
Cei ce strigă nu-s mai buni
Și din culmea disperării
Toți se vreau la cârma țării,

Biată Țară Românească,
Dumnezeu să o trezească,
Numai Singurul mai poate
Să dea la români dreptate,

Că de mult îi amărât
Cu funia ei la gât!
Frunză arsă de pelin,
Sufletul de-amar mi-e plin,

Frunză arsă de durere,
Toți se vreau azi la putere,
Dar vă spun, prietenii mei,
Fără noi, puterea ce-i?

luni, iunie 01, 2015

Cireșar...


1 Iunie 2015

Azi e întâi de Cireșar,
Versul meu nu e-n zadar,
Sub lumina lui înaltă
Sufletul de dor tresaltă...

Nu-l auzi tiptil cum vine?
Cade rouă pe coline,
Hai să alergăm desculți
Până-n vară, sus în Munți

Și acolo-n iarba deasă,
Mire-eu și tu-mireasă,
Ca în vremea de atunci
Să-ți recit poeme dulci.

Parcă mă aud și-acum
Tot copil urcând pe drum,
Pe un drum de serpentine,
Totdeauna dinspre tine;

Azi e întâi de Cireșar,
Ochii tăi sunt plini de har,
Se pogoară ca înainte
Duhul între noi fierbinte...

Foto: Donald Zolan


COPILUL...

1 Iunie 2015

La tine vin, copilule-minune,
bătrân de-acum aș vrea să mă închin,
cuvintele pe care gura mea le spune
au în ele-un adevăr divin!

Dă-le poruncă, Doamne, să nu tacă,
prunc am fost și eu și încă mi-s,
iar sufletul mi-e gata pentru joacă,
cum e gata mâna pentru scris...

Orice începe cu „a fost odată”,
povești sunt toate câte-n lume sunt,
copilăria care ne-a fost dată
e legământul nostru pe pământ.

La tine vin, cu bucurie-aparte
să-ți sorb lumina vie de sub pleoape
și când o fi să plec de-aici departe
la sânul ei aș vrea să mă îngroape!

Primește-mi dar umila mea urare
de La mulți ani! din inimă curată,
copilule-copil, fără de care
acest poem nu l-aș fi scris vreodată...