marți, iunie 30, 2015

Și poezia plânge uneori...


30 Iunie 2015

Și poezia plânge uneori,
Ce fericită-i clipa și bogată
Când mă trezește dimineața-n zori
Strângându-mă la pieptul ei de fată,

Cum mă strângeai! îți mai aduci aminte?
Era atâta arșiță între noi
Rugându-mă, prea plină de cuvinte
Să-ți înfășor tăcerile în ploi!

Cât de puțină-i vremea pân' la vamă!
Pentru păcate cerul să ne îndure,
De frumusețea ta nu-ți fie teamă,
Azi nu mai are cine să o fure;

Cuvintele mă umplu de fiori,
Așa le-am fost întotdeauna, rob
Și poezia plânge uneori-,
Adună-i lacrimile, bob cu bob...




Niciun comentariu: