joi, decembrie 29, 2011

Mă voi duce și eu...


-Din cugetările bătrânului filozof-

29 Decembrie 2011


Timpul din mine nu mai are răbdare,

e ca o pasăre în colivie.

Mă voi duce și eu,

ca fiecare,

clipa aceea

nimeni n-o știe...

Tot mai aproape de murmurul Mării,

tot mai departe

de umbra mea sunt,

mă voi duce

și eu,

ca lumina înserării

prin clepsidra acestui cuvânt!

Clipa aceea, când vine,

când pleacă,

nimeni n-o știe,

creștin ori ateu-

lumea aceasta nu-i mai săracă

nici mai bogată

cu numele

meu...

luni, decembrie 26, 2011

Mama şi copchilul...

25 Decembrie 2011, spre seară...
Dialog...

Uite, mă întreabă Mama:
“astă-zi, copchile, ce-i?
Mi se umple de lumină
sufletul din ochii mei.
Am simţit de dimineaţă
cum prin trupul de pământ
mă colindă cald fiorul,
întru care încă sunt…”
Astă-zi, ţi-aduci aminte,
Maica mea, e Ziua Lui,
Ziua cea fără de care
nicio Înviere nu-i!
Dumneata, în Munţii lumii,
pe o prispă-ndurerată,
despre Ziua asta Sfântă,
cum îmi colindai odată!
Ochii tăi, tăcuţi de-acuma,
nu mai văd aşa departe-,
Doamne, ce puţină-i clipa
dintre naştere şi moarte!
……………….............
Uite, mă întreabă Mama:
“astă-zi, copchile ce-i?”
Şi mă uit pe totdeauna
lacrimă în ochii ei...

Cine-i supărat în Ziua de Crăciun...

şi auzind, regele Irod s-a tulburat...”
Matei 2, 3
25 Decembrie 2011

Cine-i supărat în Ziua de Crăciun
să ia aminte,
Astăzi S-a născut Mesia,
cel mai scump dintre cuvinte!
Nu-i nimic mai trist pe lume,
mai făţarnic, decât ura,
pe acel cuprins de boală
să îl vindece natura!
Toată firea pământească,
plante, om şi dobitoace,
de această Zi preasfântă
să se bucure în pace!
Oameni buni, luaţi aminte
la cuvântul care-l spun,
împăcaţi-vă cu toţii
întru Ziua de Crăciun!
Astăzi S-a născut Mesia,
cel mai vrednic Împărat-
numai unul stă pe gânduri,
abătut şi tulburat,
dar şi el de-o vreme încoace,
de durere şi ruşine,
fără vicleşug la Pruncul
ar veni să se închine…



miercuri, decembrie 21, 2011

La moartea unui prieten drag...

20/21 Decembrie 2011
Nimeni din casa mea nu mă iubește
mai mult ca acest câine”.
Petroniu


Ai grijă Charly pe unde treci”,
plânge lumânarea în fereastră,
uitându-se în calea lui de veci,
a murit strivit de o culoare albastră

în fața bisericii din Sat,
pe trecerea de pietoni a murit.
Ieri-noapte fiul meu l-a visat
îmbrățișându-l cu o dragoste de nebiruit.

Când auzea ambulanța gemea într-una
cuprins de o durere ne-înțeleasă,
în seara asta parcă e tristă și luna,
câinele meu nu o mai latră de-acasă...

I-au rămas atâtea oase de ros
și atâtea așteptări zgribulite în poartă,
el întotdeauna lătra cu folos,
știa că lătrătura în plus e deșartă!
.....................................................

Murmură vântul peste lacrima noastră-
Ai grijă Charly pe unde treci!”
Plânge lumânarea în fereastră
uitându-se în calea lui de veci...

marți, decembrie 20, 2011

Omul de zăpadă...


20 Decembrie 2011
Liniștea se linuie sub cer,
Tu uită-te cum ninge-n ochii mei,
Mi-e gândul lângă tine grănicer,
De bucurie nu mai știu ce vrei!


Nu-i drum nici înainte, nici 'napoi,
Nicio privire să nu ne mai vadă,
Din fulgii ce se miruie-ntre noi
Hai să facem omul de zăpadă;


Tu să-mi dai în toate ajutor,
Hai să facem om, cum altul nu-i!
Când o fi gata, obosiți de Dor
Să ne ascundem în tăcerea lui...

joi, decembrie 15, 2011

Din Casa cărților...

Sunt obosit ca râul...

-Început de colind-
14 Decembrie 2011, spre seară...

Sunt obosit ca râul
când se revarsă-n mare
şi-aşa mi-e dor de tine
ca focului de vânt,
să nu întrebi vreodată
din vârstă ce mă doare,
ci vindecă-i tăcerea
rămasă în cuvânt.
În ochii tăi din care
lumina mă învinge,
aşterne-mă uitării
şi-acolo să rămân,
în seara asta blândă
cu lerui ler mă ninge
şi-n mâine dimineaţă
să mă adormi la sân.
Curând se naşte Pruncul,
cel mai presus de moarte,
şi Maica Lui din ceruri
odihnă-n veci nu are...
mă fure, dar, Colindul
şi ducă-mă departe-,
sunt obosit ca râul
când se revarsă-n Mare...

vineri, decembrie 09, 2011

Lacrimi...

9 Decembrie 2011

Cumpăr lacrimi...

Mamei


În Copilărie

o auzeam pe Mama

rugându-se:

Doamne, dă-mi lacrimi

de-ajuns !

Tata era plecat, departe în Munți,

noi,

în jurul aceluiași plâns,

dezbrăcați și desculți.

Risipiți, ca un fum,

au trecut anii,

cei tulburi

și grei.

Mai aud și acum

Rugăciunea din sufletul ei...


joi, decembrie 08, 2011

Trece poetul...

8 Decembrie 2011, dimineața...

Trece poetul
tăcut,
ca un gând.
Aerul se bucură
de respirația
lui,
împărtășită-n cuvânt.
Trece poetul
de Aer flămând-
blândă adiere
de vânt...