vineri, iunie 29, 2018

Să crezi în dragoste...



Vineri, 29 Iunie 2018
Când iubeşti, trăieşti. În rest, exişti.”

Să crezi în dragoste nu e un chin
Și-așa e plină lumea de atei,
Icoană sfântă! Pururea mă-nchin
Cu toată ființa mea în fața ei!

Să crezi în Dragoste, cum crede-n nor
Ploaia care cade peste noi
Îngemănați întru același dor,
Sub povară să nu te-ncovoi!

Să credem împreună și mereu
În Adevărul ei care ne-nvață:
Fără Dragoste nici Dumnezeu
Nu există pururea în viață...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, iunie 27, 2018

Satul nostru nu se mută...





27 Iunie 2018

Când o să dispară satul,
Satul-Sat pe care-l știu,
Vă spun cu întreg oftatul,
Atunci va fi prea târziu!

El a fost și o să fie,
Să-nțeleagă-ntreg norodul,
Început de Veșnicie!
Unii i-ar cânta prohodul

Și acei ce nu-i suportă
Cerul cu miros divin,
Într-o singură aortă
Nu au sânge, ci venin,

Iar din gura lor spurcată
Nu ies vorbe, ci otravă,
Ruga mea din dor urcată
Arde pururea în slavă!

În Sat cu iubire multă
Vrut-a Fiul să se nască,
Satul nostru nu se mută,
Sfântă Vatră Românească!

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, iunie 24, 2018

Facerea de bine...



Duminică, 24 Iunie 2018
-Cuvinte duminicale-

Ajută-mă!” „Azi nu mai pot,
Sunt ne-ajutorat acum!”
A șters într-o clipită tot
Și prietenia lor e scrum...

Odată i-a fost dat sfârșitul
Și de la moarte l-a salvat,
Dar l-a urât, nenorocitul,
Ca pe-un dușman adevărat!

Era mai mult decât un frate,
Ei, frații, nu l-au înțeles,
S-a risipit pe rând în toate
Și cu nimic nu s-a ales...

L-a ajutat o viață-ntreagă,
Cum nu s-a ajutat pe sine,
Vai, cine poate să-nțeleagă
Ce-nseamnă facerea de bine?

Cât bine n-a făcut și El
Cu fapta, zilnic și cu gândul,
De l-au bătut ca pe-un mișel
Pe lemnul crucii răstignindu-L!

Să-ți fie Dragostea stăpâna,
Întotdeauna demn și blând,
Ajută-mă!” Întinde-i mâna
Ce poate fi și pumn oricând!

Pe cel mai nevoiaș ca tine
Ajută-l ca întâia dată,
La orice facere de bine
Nu aștepta nicicând răsplată...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 23, 2018

Mirosul de fân...



23 Iunie 2018

Mi-e dor s-adorm pe-o cergă de stele
În cântec de greieri țârâit în auz,
Acolo în Satul copilăriei mele,
Unde n-am știut ce înseamnă ursuz...

Cum ne făcusem culcuș într-o claie,
Nici astăzi culcușul nu e ocupat,
Mi-a intrat mirosul de fân în odaie
Și s-a așternut lângă mine în pat;

Ce pot să-i spun? Amintiri luminoase
Îmi curg în suflet ca râul pe prund
Și mâna mea scrie cuvinte rămase
Din cerul acela în care m-ascund

De vremea aceasta tot mai ciudată
Și așa-mi vine, Doamne, să strig:
Mamă, mai naște-mă numai odată!”
Când orice naștere e un cîștig...

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iunie 22, 2018

Îmi bat coasa...





Vineri, 22 Iunie 2018

Îmi bat coasa, rar și apăsat,
Ea geme-nfiorată pe „ileu”,
Așa cum o băteam fecior în sat,
În Satul alduit de Dumnezeu...

Coasa astăzi nu mă mai ascultă,
Cum ascultau norii duși de vânt,
Iarba de o vreme-i tot mai multă,
Nici cărări aproape nu mai sunt

Acolo între case, cum erau
De dorurile noastre bătucite,
În casele unde-amintiri mai stau
Și cheile din uși sunt risipite...
.................................................
Îmi bat coasa ruginită-n gând
Și tata-i dus prin alte locuri sfinte,
Un copil parcă-l aud plângând
Între brazde albe de cuvinte...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, iunie 20, 2018

Satul meu...



20 Iunie 2018
-Restituiri-

Ce sfânt e tărâmul acela din toate
Unde-am văzut lumina în libertate!
M-a născut Mama, singură, greu,
Acolo în inima Satului meu...

Dintotdeauna am iubit depărtările,
Cu mâini copilărești mângâiam zările,
Mi-aduc aminte întrebările mele-
Ce-i dincolo de Sat, dincolo de ele?

Poate e fata din gânduri, frumoasă!
Nu plecasem nicăierea de-acasă,
Muntele Găina îmi era aproape,
Îi simțeam răsuflarea sub pleoape...

Satul meu drag, cu chip de ulcior
Din care-am băut lapte și dor,
Poezia mea sfântă ce mi-a fost dată,
Nu l-am uitat, n-o să-l uit niciodată!
.................................................
Acolo mă întorc din hotarele vieții
Precum soarele în roua dimineții,
El mi-a rămas Universul întreg,
Niciodată poate n-o să-l înțeleg...

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, iunie 17, 2018

Luminătorul...



Duminică, 17 Iunie 2018
Luminătorul trupului este ochiul;
de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău
va fi luminat...”
Ev. Matei 6, 22
-Cuvinte duminicale-

Și totuși e Duminică acum,
Din Adevăr cuvântul picurat
Îmi umple clipa dată de parfum:
Să-ți fie ochiul pururea curat!”

Luminătorul trupului” mi-a fost
În clipa când l-a-nvrednicit lumina
Și întunericul, știu, are un rost
Din el își trage seva rădăcina!

Sub stăpânire fiind nu am slujit
Nicicând mai multor domni deodată,
De-aceea mă simt astăzi fericit
Și fericirea zilnic mi se-arată!

Mă-ntreabă cineva de am vrăjmași,
De unde, mai ales și cine-mi sunt?
Peste tot în viață-i simt sub pași,
Fără ei nu-i nimeni pe pământ...

Nicolae Nicoară-Horia

Penalii...



Duminică, 17 Iunie 2018

În Țara aceasta, tot mai puțină,
Penalii bogați se lăfăie-n puf,
Mă-ntreb mereu, cât o să-i mai țină
Pământul acesta de sub văzduh?

Îi simt, îi aud peste tot și îi văd,
Nimeni nu-ntrebă, nimeni nu răspunde,
Nu-i osândește niciun prăpăd,
Unde sunt fabricile, combinatele, unde?

Ei nu dau socoteală pentru „câștig”,
Din băncile noastre și din cele străine,
Numai spre Tine, Doamne, mai strig,
Apocalipsa aceea, când vine?

Justiția-i oarbă, mi-e milă de ea,
Ca de o văduvă din Satul meu,
Poate se-ndură vreodată și vrea
S-o lumineze bunul Dumnezeu!

De copil mi-am dorit cu atâta ardoare
Să fie dreptate în ceea ce fac,
Penalii!” Cuvântul acesta mă doare
Și durerea mi-e fără de leac...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 16, 2018

Ce liniștit era...



16 Iunie 2018

Ce liniștit era odată Omul,
Își vedea de coasă și de plug,
Templu era templu și nu domul,
Iar grădina plină de belșug!

Nu se certau pe-atunci unul cu altul,
Politica” avea un singur țel,
Cel de jos nu înjura înaltul
Și purta respect față de el!

Dar liniștea s-a dus, cu tot regretul
Vă spun și ochii de ce văd mă ard,
Acum e plin de ură Internetul
Cât nu încape-n niciun leopard...

Se iau la harță pruncii cu părinții,
Din Purgatoriu, până-n Empireu,
Se tulbură și din icoane sfinții-
Cine rezistă, știe Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia

Sursa foto: Internet

duminică, iunie 10, 2018

Tristețea mea e și a voastră...



Duminică, 10 Iunie 2018
-Cuvinte duminicale-

Și-așa mă umplu câteodată
De o tristețe fără leac
Privind prin țara asta roată,
Ca roata celui din Albac!

Pentru sărmanul meu norod,
Mereu între „No, hai!” No, gata?”
E viața ca un eșafod
Tot așteptându-i judecata

Și din durerea care zac
Rugându-mă spre cer fierbinte,
Strâng Aerul în pumni și tac
De parcă nu mai am cuvinte...

Tristețea mea e și a voastră,
Prietenii mei, puțini și drepți,
De sub tăria cea albastră
Vă-ntreb: voi încă mai puteți?

Nicolae Nicoară-Horia

Sunt mulți ca el...



Duminică, 10 Iunie 2018

Mă critică un „nime-n drum”
Că prea o țin pe S. în brațe,
El, plin de jeg, dat cu parfum,
Ce are-ncurcături la mațe,

Nu cred că e cu mintea trează,
Pe-acest semănător de vânt
Nu știu cu ce îl deranjează
Această ființă pe pământ?

Se bucură când Simo pierde,
Iar de câștigă face „muc”,
Vedea-l-aș pe acest frunză verde
Cu frații lui la balamuc!

Sunt mulți ca el în țara asta
Precum omizile în pruni,
Acei care-i doresc năpasta,
E plină clipa de nebuni...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 09, 2018

Mirosul florilor de tei...



9 Iunie 2018

Mirosul florilor mă-nalță,
Mă simt asemeni unui crin
Plin de iubire și de viață,
În fața lui smerit mă-nchin!

Mereu el îmi aduce-aminte
De Veronica și Emin
Și parcă-n jur aud cuvinte
Venite dintr-un duh divin...

Din leagăn, până lângă cruce,
Mirosul florilor de tei
În veci nu-l vom putea traduce
Așa cum au făcut-o ei!

Nici n-o să știm de unde vine,
Oricât i-am căuta izvorul
Și zările de el sunt pline
Și lor mereu le ducem dorul;

Mirosul florilor mă-mbată,
Beția asta, Doamne, ce-i?
De-o fi s-adorm în ea vreodată,
Să-mi fie somnul cu temei...

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iunie 08, 2018

Denigratorii...



Vineri, 8 Iunie 2018

Îi văd și-i aud peste tot
Cum își varsă zilnic veninul,
Să-i suport, Doamne, nu mai pot,
Durerea din suflet și-a făcut plinul!

Fără Patrie și fără Dumnezeu,
Cine sunt ei? Cine-i plătește?
Iudele-acestea flămânde mereu
Spurcă și-atunci când gândesc românește!

Cu sufletul plin de tăciuni și de zgură
Se bucură doar la necaz și dezastre
Și-n ochii lor poartă atâta ură
Cât nu încape sub zările-albastre!

Îi aud, îi văd și le simt răsuflarea
Aici, pretutindeni și în afară...
Până când, Doamne? Iartă-mi supărarea,
Țărâna în veci nu le fie ușoară!

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, iunie 03, 2018

Amintirea nu se stinge...






Duminică, 3 Iunie 2018
In memoriam Ioan Nicoară

Amintirea nu se stinge,
Amintirea ta e trează
Și lumina parcă plânge
Mâna Annei când pictează...

Ioane, nu ți-am uitat gluma
Și de dincolo de nor
Parcă mă întrebi și-acuma:
Cum te simți?! Eu: „binișor!”

Și Duminica-mpreună
Ne vorbeam în multe dăți,
Acum fulgeră și tună,
Spărgând noaptea în bucăți;

Las'o spargă, nu mi-e teamă,
Simt cum mă cuprind fiori,
Tu acum de bună seamă
Te-odihnești între culori...
......................................
Amintirea ta e trează,
Amintirea nu se stinge,
Mâna Annei când pictează
Parcă și Dumnezeu plânge...

Nicolae Nicoară-Horia