Satul meu...

20 Iunie 2018

-Restituiri-

Ce sfânt e tărâmul acela din toate

Unde-am văzut lumina în libertate!

M-a născut Mama, singură, greu,

Acolo în inima Satului meu...

Dintotdeauna am iubit depărtările,

Cu mâini copilărești mângâiam zările,

Mi-aduc aminte întrebările mele-

Ce-i dincolo de Sat, dincolo de ele?

Poate e fata din gânduri, frumoasă!

Nu plecasem nicăierea de-acasă,

Muntele Găina îmi era aproape,

Îi simțeam răsuflarea sub pleoape...

Satul meu drag, cu chip de ulcior

Din care-am băut lapte și dor,

Poezia mea sfântă ce mi-a fost dată,

Nu l-am uitat, n-o să-l uit niciodată!

.................................................

Acolo mă întorc din hotarele vieții

Precum soarele în roua dimineții,

El mi-a rămas Universul întreg,

Niciodată poate n-o să-l înțeleg...

Nicolae Nicoară-Horia