sâmbătă, martie 31, 2018

Cel ce iubește...





31 Martie 2018
Ap.1 Corinteni 13, 1-13

Cel ce iubește e un om fericit,
Cu chipul mereu scăldat în lumină!
Iubirea niciodată nu are sfârșit,
Iubirea niciodată nu ne dezbină!

Dumnezeu e iubire!” Citește și-nvață,
Oricâte religii sunt pe pământ
Dragostea e pretutindeni în viață,
Dragostea Lui mai presus de cuvânt!

Iubirea niciodată nu e cu păcat,
Iubirea-ntotdeauna e cu folos,
Cel ce iubește e un om împăcat,
Cel ce iubește e un om sănătos!

În fața acestuia pururi mă-nchin,
De inima lui nu se-atinge rugina
Și gândul deasupra e pururi senin,
Chiar și-ntunericul iubește lumina...

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, martie 25, 2018

Vestirea cea bună...



Duminică, 25 Martie 2018

Duminică-i acum și nu-i târziu,
Asemenea Mariei din Scriptură
Tot Îngerul îmi spune ce să scriu
Și ce tăceri să îmi aștern pe gură!

Atunci când scriu această poezie,
Și e mereu Aceasta dintre toate,
Voia lui întotdeauna-mi fie,
Nu voia mea, cea plină de păcate!

Eu îl aud cum tainic îmi șoptește
Din Poezia lumii-sfântă Veste!
Nu-ți fie teamă, Omule, iubește,
Viața fără dragoste nimic nu este!”

În fața lui, cucernică Marie
Și astăzi dintre lacrimi te închini,
Duminică-i acum și-n veci să fie
În sufletele noastre de creștini!

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, martie 23, 2018

Îmi strig primăvara...



23 Martie 2018

Ce liniște albă e-acum prin grădină!
Martie? Martie și ninge cu ciudă,
Îmi strig primăvara dinspre lumină,
Poate spre-amiază o să m-audă...

Și-acasă-n Ardeal, acolo-n poveste,
Ninsoarea se-așterne peste-amintiri,
Îmi strig primăvara, din câtă mai este,
Primăvara uitată ca floarea-ntre miri...

Din zările-acestea, tot mai boeme,
Vai, cât de curate erau altădată!
Îmi strig primăvara, rămasă-n poeme,
Primăvara aceea cu nume de fată...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, martie 21, 2018

Poezia nu obosește niciodată...



21 Martie 2018

De când Poezia ne-a fost dată,
Fericit e omul care-o trăiește!
Ea nu obosește niciodată,
Nici pe alții nu-i obosește!

Din aer, din apă, din foc, peste tot,
Duhul se-aude cum mă străbate,
Fără el să respir nu mai pot,
Fără el inima zadarnic se zbate!

Precum lumina dintâia dată,
Născută și ea din cuvânt,
Poezia nu obosește niciodată,
Slăvit să-i fie fiorul cel sfânt!

Nicolae Nicoară-Horia

marți, martie 20, 2018

Vine ziua poeziei...



20 Martie 2018

Mâna fericită scrie, sufletul din Dor tresare
Și Vederea mi se umple de lumină și de har,
Vine Ziua Poeziei, ziua ei să fie oare?
Binecuvântat e gândul care-a pus-o-n calendar!

Vine Ziua Poeziei și tu simți mereu cum vine,
Când în orice dimineață din iubirea ei te chem,
Ca de fiecare dată, hai aproape lângă mine
Să îți mângâi frumusețea și-adevărul tău suprem...

Tu, mireasă nenuntită, dintre câte sunt mirese,
Să ne logodim de-a pururi în această clipă sfântă,
Să-ți îmbrac ființa toată în cuvintele alese,
Vine Ziua Poezie, n-auzi îngerii cum cântă?

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, martie 18, 2018

Ancorele sufletului...



Duminică, 18 Martie 2018
-Cuvinte duminicale-
...nădejdea pe care o avem ca o ancoră a sufletului...”
Evrei 6, 18-19

Duminica vine de la Dumnezeu,
Chiar dacă unii sunt împotrivă,
Are multe ancore sufletul meu,
El nu plutește niciodată-n derivă!

Spunându-vă acestea, eu știu ce vă spun,
Iubirea, iertarea, credința deplină,
Cu poezia-mpreună din gândul cel bun
Sufletul meu e ancorat în Lumină!

Lovească-mă răii mereu peste față,
Din leagăn și până la ultima vamă
Nădejdea îmi poartă pașii prin viață
Și nu mai am pe pământ nicio teamă...

Nicolae Nicoară-Horia

Mi-e Dacia știrbită...



Duminică, 18 Martie 2018
[...] totul trebuie dacizat.”
Mihai Eminescu, 1881
Din somnul cel de moarte nu-i cine să te scoale,
Tu nu auzi străbunii cum strigă peste vremi?
Chemarea lor și astăzi de-atunci îmi dă târcoale,
Deșteaptă-te, Române!” De cine te mai temi?

Mi-e Dacia știrbită din suflet, de pe hartă
Și marginile-i sfinte eu încă nu le știu,
Deșteaptă-te, Române!” Trecutul nu te iartă,
Nici Viitorul care e tot, tot mai târziu...

Fii binecuvântată, preadureroasă Țară,
Vă spun și după viață din ea, eu nu m-aș duce,
Privind acum prezentul, au, cum să nu mă doară
Când limba mea română se tânguie pe cruce!

Cuprins de amorțeală nu mai există scuze,
Cum nu este în lume pentru Poet mormânt,
E-atât de viu Cuvântul în muguri și în frunze,
În totul ce respiră aici pe-acest pământ!

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, martie 16, 2018

marți, martie 13, 2018

Nimic nu e întâmplător...



13 Martie 2018
-Restituiri-

Nimic nu e întâmplător”
De când sunt pe pământ cuvinte
Și eu mă simt aici dator
Acestui adevăr fierbinte!

Nici tu, nici eu, nici împreună
Și nici poemul scris acum,
Nici Dragostea ce ne adună
În viață pe același drum.

De mă citești sunt lângă tine
Și chipul tău mi-atât de drag!
Nu-i întâmplare când te ține
În brațe gândul meu pribeag...

Oricum el n-are nicio vină,
Dacă mi-e foame ori mi-e dor
Din setea sfântă de lumină
Nimic nu e întâmplător!

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, martie 11, 2018

Diacritice...



Duminică, 11 Martie 2018, spre seară

Am înțeles bine, trăim vremuri critice,
În artă, în literatură și în...căsnicie,
Am devenit alergici și la...diacritice,
Românul de ieri, roman să ne fie!

Țara Românească să devină tara,
Fluierul lui Iancu plânge prin Zarand,
Nu mai dau exemple, până vine vara
Sa ma duc la coasa sus pe deal flamand

Și să nu îmi iasă nimenea în cale,
Sufletul mă doare ca un miel de Paști,
Știu că nu se poate, mamă, dar mi-e jale,
Cum aș vrea din pântec iarăși să mă naști!

Nicolae Nicoară-Horia



Nu te enerva...



Duminică, 11 Martie 2018
-Cuvinte duminicale-

Nu te enerva! Îmi spun mereu,
Nu vei schimba tu lumea niciodată,
În șase zile însuși Dumnezeu
A făcut-o, până ne-a fost dată!

Ai răbdare, toate prin cuvânt
La vremea lor cerută se vor face,
Să-l porți în suflet, roditor și sfânt,
Plin de iubire înaltă și de pace!

Nu te enerva! Și fără grabă
Zidește zilnic viața cu temei,
Și în zidirea ta să-ți vezi de treabă
Până pui crucea pe cupola ei...

Atunci e lucru gata, precum El
Să te-odihnești cu mulțumirea-n sân,
Leu la iubire, la mânie miel,
Să-ți fii mereu și slugă și stăpân...

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, martie 10, 2018

Nimic pe pământ nu-i desăvârșit...



Vineri, 9 Martie 2018

Nimic pe pământ nu e gata,
Omul, cântecul, poezia, pictura,
Nimeni în viață nu le știe durata,
Nimeni nu le cunoaște măsura...

Rămâne în urmă un gând, o culoare,
Rămâne lumina din sufletul meu,
Nici Poezia nu are hotare
Când tu mă întrebi despre ele mereu...

Doar Cel de pe cruce a spus: „S-a sfârșit!”
Din lumea aceasta întorcându-se-Acasă,
Nimic pe pământ nu-i desăvârșit,
De-aceea lucrarea e-atât de frumoasă!

Nicolae Nicoară-Horia




joi, martie 08, 2018

Femeia...



Joi, 8 Martie 2018
Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață...”
Facerea 3, 20

Eu cred în toate zilele tale
Și-această zi e una dintre ele,
Precum crede floarea în petale
Și cerul de deasupra ta în stele!

Și așa mereu îți voi spune, femeie,
Fără suflet viața pe pământ e-n zadar,
Dumnezeu a pus în tine o scânteie
Din Dragostea Lui, cea fără de hotar!

Slăvit fie Omul, care singur pe lume
Cu bucuria nespusă din grai,
Deprinsă din coastă ți-a dat nume
Acolo-n Grădina în care erai!

Amândoi alungați și chemați înapoi,
Gândul meu ți se închină de-atunci,
Ce fericit e Aerul dintre noi!
Slăvită fii, născătoare de prunci!

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, martie 02, 2018

Martie...



Vineri, 2 Martie 2018

Martie, Martie, nume de femeie,
Martie-numele vieții fecund,
Început de cântec și de odisee,
Lumina în care de-ntuneric m-ascund.

Se-aude primăvara prin mugurii tăi
Cum își poartă iubirea și seva
Și Clipa aceasta e numai văpăi,
Clipa dintre veșnicie și Eva...

Cuvântul se umple de duhul cel sfânt,
Plină de el mi-e Poezia întreagă,
De când mă știu trecător pe pământ
Trezirea din somn mi-a fost dragă...

Cine de tine nu e flămând
Inima lui se zbate-n zadar,
Martie, Martie, nume plăpând,
Începutul nostru de calendar...

Nicolae Nicoară-Horia




joi, martie 01, 2018

Și totuși primăvara...



1 Martie 2018

Zeule Marte, aruncă securea
Și pune pacea promisă-ntre noi,
Nisipul se scurge-n clepsidră aiurea
Din vremea de-acum, ori din cea de apoi?

Se-aud ghioceii gemând sub zăpezi
Și frigul vederii ne scurmă sub pleoape,
Șuieră vântul buimac prin livezi
Și totuși primăvara e-atât de aproape!

Cu dorul de tine și eu o aștept,
Înmugurite sunt și-așteptările tale!
Vino să-ți pun mărțișorul la piept
Cu toată dragostea dintre petale!

Nicolae Nicoară-Horia