marți, noiembrie 30, 2021

Ocrotește-i, Doamne, pe români!

 



Azi de Ziua Sfântului Andrei

Trimite, Doamne, pace-ntre români,

Pune de-a pururi dragostea-ntre ei,

Și-n Țara lor să fie iar stăpâni!


Să-i ocrotești de duhul cel viclean

Ce bântuie hai-hui, precum strigoii,

Redă-le bucuria din alean

Și din trecutul, cel uitat, eroii;


Pune dușmanii Patriei sub cruci!

Cu toată-agoniseala din batistă

Pe cei plecați de-acasă să-i aduci

Și fața lor să nu mai fie tristă!


Redă-i curajul Nației române,

Să fim ce-am fost de la-nceput de lume,

O Dacie, rotundă ca o pâine,

Cu Adevărul sfânt, cel scris în nume!


Se tulbură izvoarele-n fântâni,

Fă îngerul în ele să coboare,

Ocrotește-i, Doamne, pe români

Și nu-i lăsa înfrigurați sub soare


Și încă te mai rog, ca pe un Tată,

Cât mai avem aici din ce-am avut,

Să ne zidești speranța dărâmată

În sufletul ce încă nu-i vândut!


Cine nu crede...


Cine nu crede în Sfântul Andrei

Și-n jertfa lui pironită pe cruce,

Dumnezeu să îi pună în suflet temei,

Povara aceasta să o poată duce!


Om a fost și el, în carne și-n oase,

Ucenicul Celui trimis pe pământ

Să vindece toate sufletele păcătoase

Doar prin atingerea lor de cuvânt!


Venirea lui n-a fost întâmplătoare

Aici în Dacia ca o pâine rotundă,

În ființa aceasta ocrotitoare

Cine nu crede să nu-mi răspundă...


Nicolae Nicoară-Horia

Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României



Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, primul dintre ucenicii Domnului Hristos.

Fiul lui Iona, pescarul din cetatea Betsaidei de pe malul lacului Ghenizaret, f

ratele Sfântului Apostol Petru.

Sfântul Apostol Andrei a ajuns în cetatea Tomisului, Constanța de astăzi, între anii 60 și 63.

Cetatea de atunci fiind aglomerată și de teama romanilor care îi prigoneau pe creștini, Sfântul Apostol Andrei împreună cu alți doi ucenici s-a retras în această peșteră, unde conform cercetătorului George Alexandrou, Sfântul Andrei a petrecut aici 20 de ani.

Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susține că acest nume - Apostolul Lupilor - deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor - lupul.

Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre peștera care i s-a oferit ca adăpost.”

A murit la 30 noiembrie anul 64-67 d.Hr.(în timpul persecuțiilor lui Nero!), în orașul Patras din Grecia.


duminică, noiembrie 28, 2021

Am învățat...

 




Am învățat să nu mai spun „mă doare!”

Am învățat că nu e de folos,

Oamenii și-așa nu au răbdare,

Cuțitul vremii le-a ajuns la os...


Oricum, eu știu că nu interesează

Pe nimenea din jur oftatul meu,

Ci mintea să îmi fie pururi trează

Pe drumul dintre azi și Dumnezeu!


Repet și-acum, durerea nu se vede,

Se simte doar de cel robit de ea,

Ce fericit e cine o prevede,

Atunci când se mai poate prevedea!


Am învățat să nu mai spun „mă doare!”

Am învățat și cred- „sunt sănătos!”

Om și eu, cu patimi ca oricare

Și câteodată mult mai păcătos...


Din volumul în curs de alcătuire-

POEZIA CEA DE TOATE ZILELE...

ARSENIE BOCA..

 





.

(29 Septembrie 1910-28 Noiembrie 1989)


Nu l-am cunoscut de loc

Nici de timp niciodată,

Dar știu că îmi poartă noroc

Ființa aceasta ciudată,


Numele acestui cuvânt

Arzător ca arsenicul pur,

Unii spun că e sfânt

Prin tot ce zidește în jur;


Alții și-acum îi arată disprețul,

Dar iarba și florile toate

Nu le atinge înghețul

La Prislop pe mormânt presărate!


Minuni peste tot se întâmplă,

În aer, în apă și-n vin,

Biserica-i poartă sub tâmplă

Chipul de ctitor divin.


Mă simt de-o lumină înaltă pătruns

Și versurile binecuvântate-

Arsenie Boca și e de ajuns,

Tristețile mele se vindecă toate...


Prislop...

Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul Iubirii,

dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății.

ARSENIE BOCA



Am fost și eu acolo, la Prislop

Și-n alte vremuri l-am simțit aproape,

Se-oprise parcă Timpul din galop

Cu Veșnicia murmurând sub pleoape!


Am fost și eu acolo sub văzduh,

Am fost și eu lângă mormântul viu,

Fiorul sfânt ce mi-a rămas în Duh

Nu voi putea vreodată să-l descriu!


Acolo L-am simțit pe Dumnezeu,

Cum Dragoste și Liniște împarte,

Vor spune unii, cum au spus mereu,

Că moartea nu unește, ci desparte!


Ce verde crud! Nimic nu se usucă

Și orice floare știe să se frângă,

Acei ce simt chemarea să se ducă

La Mănăstire, la Prislop să plângă


Lângă Mormântul unui Sfânt Român

Și să-i asculte inima cum bate

Și-acum când scriu, cuvânt după cuvânt

Fiorul sfânt îl simt cum mă străbate;


Un tainic și dumnezeiesc parfum

Îmi umple iar ființa mea întreagă,

Ce Aer, Doamne! Parcă-l văd și-acum

Când îl respir ca pe-o minune dragă...




Părintele Arsenie Boca, cunoscut ca ''Sfântul Ardealului", a făcut o profeție teribilă, care nu poate fi pusă la îndoială nici de cei mai sceptici necredincioși: preotul a pictat în altarul bisericii de la Drăgănescu exact ziua în care va muri.

Aflată la mai puțin de 20 km de Capitală, comuna Drăgănescu a devenit loc de pelerinaj pentru toți cei care doresc să cunoască mai profund viața și opera părintelui Arsenie Boca, ''Sfântul Ardealului'' așa cum este numit de mulți credincioși.

Arsenie Boca a ajuns în localitatea Drăgănescu după ce a fost alungat de la Prislop. Stareța de acolo, maica Zamfira, era sora preotesei Ligia, soția preotului Savian de la Drăgănescu și prin intermediul lor a reușit părintele să poposească pe meleaguri giurgiuvene. A sosit în sat ca pictor trimis de Patriarhie, dar nu avea voie să slujească.”

Nicolae Nicoară-Horia

joi, noiembrie 25, 2021

Cine mi-a furat Colindul?

 



Plânge tulnicul pe grui,

Ca pe-un prunc la piept cuprindu-l,

Sfântă-i, Doamne, jalea lui:

Cine mi-a furat Colindul?


Dintre lacrimi vântul tace,

N-am durerea cum s-o dreg,

Tot mai liniște se face

Peste Satul meu întreg


Și îmi vine-așa deodată,

O tristețe fără leac,

Unde-i larma de-altădată?

Parcă e sfârșit de Veac...


Ruptă-i cumpăna fântânii,

Orb izvorul din pământ,

Unde au plecat bătrânii

Și cei tineri unde sunt?


Tu mă iartă, Doamne sfinte,

Din acest cumplit calvar

Te întreb ca pe-un Părinte,

Se va naște Pruncul iar?


Tot mai rar...


Deseori tristețea vine să-mi cuprindă

Sufletul acesta plin de-atâta zel!

Tot mai rar se-aude zvonul de colindă,

Tot mai rar vorbește lumea despre El!


Cel care se naște, pururea e Unul,

Sub lumina stelei, preamărit de magi,

Oamenii așteaptă să vină Crăciunul,

Să le-aducă Moșul daruri celor dragi...


De alte mizerii gura lor e plină,

Nu mai știu Colindul stăpâniți de-alean,

La iluzii oarbe sufletul se-nchină,

Bâjbâind prin somnul fără de liman


Și dinspre Maria, Mama cea iubită,

Se aude-același freamăt de durere,

Nu ne lăsa, Doamne, duși întru ispită,

Dă-i credinței noastre har și mângâiere!


Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, noiembrie 24, 2021

Primește-mă Copilărie...

 




Când ziua îmi va fi târzie

Și asfințitul după nor,

Primește-mă, Copilărie,

În veșnicia din pridvor,


Acolo unde știi prea-bine

Se scuturau de floare merii

Și să rămân Copil cu tine

Până la capătul Vederii;


Pe lumea asta de păcate,

De libertate în des-frâu,

E tot mai multă răutate,

Dureri și lacrimi fără frâu...


Pe Dealul tău cu iarba arsă,

Cu ciocârlii rănite-n vânt,

Cum geme încă pe sub coasă

Tăcerea spusă în cuvânt!


Primește-mă, Copilărie,

Acum când scriu acest poem,

Dacă vreodată o să fie...

De nicio moarte nu mă tem!


Nicolae Nicoară-Horia

luni, noiembrie 22, 2021

E ziua mea din anii șaptezeci...

 



Omule, ce singur te petreci

Din viața asta care ți-a fost dată!

E ziua mea din anii șaptezeci,

Să-i ajung nu am crezut vreodată;


E ziua mea, cum are fiecare,

O zi anume, scrisă-n calendar!

Când m-a născut o mamă-ntre izvoare,

Acolo-n Apusenii plini de har;


De ei atâtea amintiri mă leagă!

Se înfioară sufletul din mine,

E ziua mea! O zi atât de dragă,

De ea în viață nu mi-a fost rușine!


O zi de joi, veneau pe lume zorii,

Veneam și eu, trimis în Poezie

Pe un pământ de patimi și de glorii,

Vestit de înger, slava lui să fie!

22 Noiembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

duminică, noiembrie 21, 2021

Intrați în biserică...

 



Intrați în biserică, în templul cel sfânt,

Să nu vă fie teamă, nici silă,

Cum intră Duhul-Adevăr în cuvânt

Și Maica Domnului a intrat de copilă!


Acolo, în liniștea fără apus,

Fiecare să-i spună Rugăciunii pe nume,

Precum în ceasul din urmă Iisus

Pe crucea durerii, la plecarea din lume...


Rugați-vă dar cu luare-aminte,

Cine se roagă se umple de har,

Primește-ne Ruga smerită, Părinte,

Din sufletul nostru, zidit în altar!

Duminică, 21 Noiembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, noiembrie 20, 2021

Pleacă și toamna...

 




Pleacă și toamna, nu-i nimic să nu plece,

Bucuria, tristețea, cântecul, floarea,

Pleacă și Omul care-și petrece

Și-n urmă rămâne de-a pururea zarea;


Fără ea nu-i cuvântul și nicio tăcere,

Fără ea ochii tu știi că mă dor,

Toate pe lume sunt doar o părere,

Trecutul, prezentul mereu viitor!


Vântul aleargă prin frunze năuc,

În curând peste ele-o să cadă zăpada

Și eu la vreme o să mă duc

Lăsându-mi neterminată Balada...


Durerea nescrisă e-atât de albastră!

Pleacă și toamna? Să plece nu vrei

Și Clipa aceasta e încă a noastră,

Să ne bucurăm împreună de roadele ei!


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, noiembrie 19, 2021

Elegie de toamnă...

 



Toamnă, frunze, vânt și ploi,

Vremea cât o să mai țină?

Crește noaptea dintre noi,

Ziua e tot mai puțină...


Avem și mai multă treabă,

Întrebări fără răspuns,

Zilnic e aceeași grabă,

Timpul parcă nu-i de-ajuns;


Sufletul e plin de larmă,

Aerul tot mai murdar,

Viața, viață de cazarmă,

Unde-i cea primită-n dar?


Nu ne mai cunoaștem rostu'

Bâjbâind prin adăpost,

Unde-i legământul nostru,

Unde-s toate câte-au fost?


Ard tăcerile-n cuvânt,

Murmură în zări colinde,

Toamnă, frunze, ploi și vânt

Și tristețe cât cuprinde...


Nicolae Nicoară-Horia


Cum se vede Țara...

 




Cum se vede Țara, neamul de departe?

Întrebarea firii nu-i atât de grea

Precum este ura care ne desparte

Pe unul de altul, pe-amândoi de ea!


Cum se vede Țara dintr-o altă țară?

E cum am văzut-o când eram aproape

Și Vederea asta prinde să mă doară,

Vindecă-i lumina mută de sub pleoape,


Lasă împăcarea să-și reverse zorii,

Peste tot în lume furii stau la pândă

Peste tot în lume umblă vânzătorii,

Potolește, Doamne, gura lor flămândă!


Nicolae Nicoară-Horia


joi, noiembrie 18, 2021

Vine vremea să mă nasc și eu...



Noiembrie-i de-acum la apogeu

Și zilele sunt tot mai agitate,

Vine vremea să mă nasc și eu,

Dar singur, Doamne, știu că nu se poate!


Nisipul din clepsidră mă adună,

De-atâtea toamne a tot curs mereu,

Acasă nu-i nici Mama să îmi spună

Bine-ai venit pe lume, fiul meu!


Să mă nasc? Nici nu mai are rost

Și-așa mi-e trupul gata pentru roată,

E-atât de-aproape din slăvitul Post,

Iar Maica sfântă-i tot mai supărată...


Tăcerea stă la pândă sub cuvânt,

Parcă-i sfârșitul lumii-să nu fie!

Și totuși nu sunt singur pe pământ,

Te am pe tine, sfântă Poezie!


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, noiembrie 17, 2021

Femeia și țara...

 




Te iubesc, femeie,

Îmi iubesc și țara,

Amândouă-mi sunteți

Aripi și povara,


Amândouă-mi sunteți

Și veți fi mereu

Legământ și darul

De la Dumnezeu!


Eu întotdeauna

Și de-acum-nainte,

Cât vor fi pe lume

Lacrimi și cuvinte,


N-am să uit vreodată,

Azi și-n veșnicie,

Fără voi nu-i viață

Și nici n-o să fie!


Fără voi pe lume

Totul e-n zadar,

Țara și femeia,

Leagăn și altar...


Nicolae Nicoară-Horia


Dezintegrare...

 



Istoria noastră nu-i gata de scris,

Procesul lui Horea nu e prescris,

Tot îl mai judecă răii de-afară,

Tot îl mai judecă străinii din țară...


Istoria noastră și-așa nu se învață,

Europa îi pune marama pe față,

Dez-integrarea ne pândește pe toți,

Clipa e plină de tâlhari și de hoți;


Ne hrănim cu otravă pe meleagul străbun,

Laptele nostru...ecologic nu-i bun,

Nici Doina cea dulce nu le mai place,

Sătui de povețe mai lasă-ne-n pace!


Vine o vreme, nu-i prea departe

Să ne întoarcem la slova din Carte

Și Cartea cea sfântă-i tradusă de ei,

În lumea aceasta sunt mai mulți dumnezei?


Mâna mea se înfioară când scrie,

Dacă vine Sfârșitul? Nimeni nu știe,

Nici Noe nu mai cioplește la arcă,

L-a cuprins deznădejdea și pe el parcă...


Nicolae Nicoarî-Horia

luni, noiembrie 15, 2021

Îngerii nu poartă mască...

 



Deșartă zbatere de vânt!

Nu-i nicio minte omenească

Să dea vreo lege pe pământ

Și îngerii, să poarte mască!


Oricât s-ar născoci bacterii,

De ură pentru tot ce-i sfânt

În lumea plină de mizerii,

Cum să pui mască la Cuvânt?


Pe Dumnezeu ar vrea păgânii

Să-L exileze din văzduh,

Să-i latre pân' la moarte câinii

Pe cei ce se ating de Duh!


Deșartă zbatere de vânt!

Nu-i nicio fire pământească

Să dea vreo lege pe pământ,

Ei, îngerii, să poarte mască!


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, noiembrie 14, 2021

Harul...



Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul

după măsura darului lui Hristos.”

Efeseni 4, 7

-Cuvinte duminicale-


Fiecare dintre noi a primit harul

După măsura darului lui Hristos!”

Binecuvântat să vă fie darul

În Viața aceasta și cu folos!


S-aveți grijă de el!” Așa ne învață

Apostolul Pavel, trimis pe pământ,

Ascultați cu smerenie divina povață,

Fără el toate deșertice sunt!


Nu-i împlinire pentru cel ce zidește,

Pentru cel care cântă și scrie, la fel,

Harul, oriunde, întotdeauna sfințește,

Nu ne lăsa, Doamne, fără el!

Duminică, 14 Noiembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia