Bu-nicule...

12 Aprilie 2016

Bu-nicule, te-ntreb, să îmi răspunzi,

De ce mereu în versuri te ascunzi

Și urci copil pe drumul dinspre-Acasă

Atunci când supărările te-apasă?

O, cât aș vrea să mă-ntâlnesc și eu

Cu pruncul alduit de Dumnezeu,

Pe Dealul dintre toate cel mai drag,

Din marginea pădurilor de fag!

Să ne jucăm cu mieii-n primăvară,

S-ascult cum cântă cucu-ntâia oară,

Cu laptele cel muls de dimineață

Să mă spăl pe suflet și pe față,

Iar noaptea, la lumina din tăciuni

S-ascult povești venite din străbuni,

Să-l văd pe Iancu luminând pe cal

Cum trece ca un fulger prin Ardeal;

Să-l întâlnesc, acolo în cerdac,

Pe Horea, durutul din Albac...

Bu-nicule, te-ntreb, să îmi răspunzi

Când mă privești de ce ți-s ochii uzi?

Nicolae Nicoară-Horia

Dezbină...

11 Aprilie 2016

Aud mereu porunca deșartă și străină,

Acolo unde-i pace și dragoste-dezbină!

Dezbină țara, neamul și frații și părinții,

Dezbină din icoane, cât încă mai sunt, sfinții...

Dezbină cântăreții, artiștii, scriitorii

Și peste tot lucrează cu sârg dezbinătorii...

Mă-ntreb ca tot creștinul, acum, în Postul Mare,

Lucrarea lor murdară cine-o plătește oare?

Cel ce a pus întregul de-a pururea între noi,

El nu vrea jumătatea din Dragoste înapoi-,

V-aud mereu porunca, străină și deșartă,

Dar Dumnezeul păcii din ceruri nu vă iartă!

Nicolae Nicoară-Horia

Păgânii...

Duminică, 10 Aprilie 2016

Ferice de cuvântul în care m-ai zidit!

Din Valea Plângerii și până-n Munți,

Din Răsărit și până-n Asfințit

Sunt tot mai răi păgânii și mai mulți!

Toți spinii din cununa Ta mă dor

Și stropi de sânge-mi picură pe cale,

E-atâta ură, Doamne-n ochii lor

De lăcrimează lemnul crucii Tale!

Până la Paști nici nu mai au răbdare

Și-L răstignesc mereu pe Fiul Sfânt!

Ei n-au crezut vreodată-n Postul Mare,

Și nici în altele de pe pământ,

Ei nu vreau mânăstiri, nici catedrale,

Nu cred în mântuirea ăstui neam!

Tu vindecă-mi cuvântul meu de jale

Și-i pregătește duhul pentru hram...

Nicolae Nicoară-Horia

Așa e visul...

2 Februarie 2016

Să viseze omul din ce vrea,

Cine-mi spune ce și cât e voie?

M-am visat și eu că eram Noe

Și-adunam cuvinte-n arca mea...

Se vestea potopul peste lume

Și-acolo sus pe Muntele din vis

Ca un salvator din cer trimis

Eu le chemam pe toate după nume;

Spune-mi tu cu ce sunt eu de vină

De m-am visat în ochii tăi fierbinți

Și plini de nerostite rugăminți

Cum se jucau cu lacrima-n lumină?

Așa e visul, vine el când vrea,

Te ia pe brațe singur și te duce,

Ce înaltă-i clipa, tainică și dulce,

Când sunt cu tine, Poezia mea!

Nicolae Nicoară-Horia

Cuvintele...

2 Februarie 2016

Sufletul tău miroase-a rozmarin

Și atâta liniște mi-aduce

Că se-aud cuvintele cum vin,

Precum Învierea de pe cruce!

Legământul viu al vieții mele,

Tu le-ai trimis și le trimiți mereu,

Întotdeauna am crezut în ele,

Mai ales atunci când mi-a fost greu!

Mâna mea le scrie cu răbdare

Până se face ziuă între noi

Și-așa cum vin, de dincolo de zare,

Ți le trimit pe toate înapoi...

Nicolae Nicoară-Horia

Dor de Blaj...

1 Februarie 2016

Prietenului meu, primar al Blajului,
Ioan Șolea, blăjenilor mei.

..

Și iar mi-e dor de Blaj, ce dor nebun!

S-alerg peste Câmpie, până-n zare,

Acolo unde-n tulnicul străbun

Mai arde încă sfânta lui chemare...

Și-așa, precum am fost întâia dată,

S-ascult sub gânduri tropotul de cai

Cum luminează versul meu deodată-,

Moții mei, „no gata și no hai!”

Să mă-ntâlnesc degrabă cu Emin

La scăldat în cerul din Târnavă,

La Crucea Iancului să mă închin

Pe Dealul Hulii, plin de-atâta slavă!

Să dorm o noapte întreagă lângă tei

Și floarea lui să-mi picure în sânge,

Mi-e Dor de Blaj și de blăjenii ei

Ca pâinii pentru jertfă când se frânge...

Nicolae Nicoară-Horia

Hai să-nvățăm...

1 Februarie 2016

Vin anii și se duc spre nicăierea

Și tot mai multe lucruri nu le știm,

Până nu cade peste noi tăcerea

Hai să-nvățăm cum să ne odihnim!

Cu dragoste pe suflet să mă picuri,

Că uneori prea am uitat de el,

Am alergat mereu după nimicuri

Și tu și eu și cei din jur la fel!

Nu avem timp să ne mai dăm crezare,

Tot adunând averi peste averi,

Odată vom ajunge lângă zare

Cu trupurile frânte sub poveri;

Hai să-nvățăm cum să ne odihnim

Unul în celălalt și împreună

Să punem adevăr în ce zidim

Și-așa e lumea plină de minciună....

Nicolae Nicoară-Horia

Cât a mai rămas...

Duminică, 31 Ianuarie 2016

Cât a mai rămas de-acum din iarnă,

Ce anotimp e oare între noi?

Stau fulgii din văzduh să se aștearnă,

Când vine primăvara înapoi?

S-o așteptăm, curând ea o să vină

Cu bucuria plânsă-n ghiocei,

Mă uit în ochii tăi plini de lumină,

Cum înflorește dragostea din ei

Și trupul tău, ca mugurii pe ram,

Când îl ating stă gata să irumpă,

Tu știi de bună seamă că te am

Din câte sunt, minunea cea mai scumpă!

Îți place întotdeauna când te strig,

Cum te-am strigat atunci întâia dată,

Cât a mai rămas de-acum din frig,

Din Poezia mea neterminată?

Nicolae Nicoară-Horia

E unul singur imnul țării noastre...

30 Ianuarie 2016

E unul singur Imnul țării noastre,

De la început, pân' la sfârșitul ei,

De la bucurii, pân' la dezastre,

Din malul mării, până la Carei

Și acest Imn se cântă românește,

E „tatăl nostru” pe pământ din soartă,

Cel ce nu crede-n el și-l ponegrește

Ducă-se de-aici pe altă hartă;

Cine de Imnul țării i-e rușine,

Nu mai mănânce pâine din cuptor,

Oriunde îl aud tresaltă-n mine

Sufletul ca un izbuc din dor!

Și alte imnuri știu că sunt frumoase

Și alte imnuri sunt adevărate,

Dar imnul meu a flori de leac miroase,

Izvoare curg spre gurile însetate...

Cântați-l dar, nu-i nimeni în măsură,

Să-nchidă adevărul sub zăbrele

Cu lacăte pe gânduri și pe gură,

Să interzică Imnul țării mele!

Nicolae Nicoară-Horia

Știu că ți-e dor...

Vineri, 29 Ianuarie 2016

Știu că ți-e dor de cuvintele mele,

Mai ales noaptea, când afară-i târziu,

Să te îmbraci împăcată cu ele

Și eu până-n zori să te scriu...

Știu că ți-e dor să auzi cum coboară

Liniștea mea peste tine flămândă,

Sufletul tău e ca o vioară,

Arcușul mi-e gândul ce stă la pândă.

Ce dulce-i cântecul uitat între coarde!

Poezia mea sfântă, precum o mireasă,

Știu că ți-e dor și Dorul te arde,

Durerea aceasta e atât de frumoasă!

Pipăie-mi gândul, nu-i așa că sunt viu?

Simt mâna ta cum se-alină pe tâmple,

Știu că ți-e dor și tu știi că eu știu,

Cum știe fântâna de izvorul ce-o umple...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov

Eu știu că toată țara e frumoasă...

Joi, 28 Ianuarie 2016

Eu știu că toată țara e frumoasă

Atunci când scriu despre-Apusenii mei,

Mustrarea ta pe frunte mă apasă

Și simt cum curge-n mine pacea ei...

Când spun de Iancu și de Horia, spun

De Ștefan și de Tudor, de Mihai,

Genunchii plini de rugăciune-i pun

Oriunde pe acest picior de plai!

Tot aerul pe care îl respir,

De la Câmpie, până sus pe creste,

E plin de poezie și de mir,

De Dumnezeul care-L simt că Este!

Eu știu că toată țara e frumoasă

Atunci când scriu despre-Apusenii mei,

Niciunde nu-i, cum e aici-Acasă,

Nici pe Olimpul veșnicit de zei...

Nicolae Nicoară-Horia

Prieten de-o viață, frate bun al meu...

28 Ianuarie 2016

Te-am ajutat atunci când ți-a fost greu,

Ți-am dat tot ce-am avut mai bun la sân,

Prieten de-o viață, frate bun al meu,

Dușman îmi ești acum și ce hapsân!

Flămând, neajutorat și invalid,

Erai căzut în bernă ca un fald,

Ți-am pus pe masă dragostea în blid

Și te-am culcat în așternutul cald.

Când ai plecat în lume cu merinde

Așa mi-ai spus, dator voi fi în veci,

Bolnav de sunt, spre mine nu se-ntinde

Nici gândul tău în care îți petreci!

................................................

Nu ți-am cerut să-mi vii în ajutor,

Să-mi duci povara crucii pe pământ,

Prieten de-o viață, azi risipitor,

Odată vei fi singur în cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia

Aveți răbdare, vremea se răzbună...

27 Ianuarie 2016

Din Apuseni și până-n Odorhei,

Din Tisa, pân' la Nistru cel fierbinte,

Mă bucur că mai sunteți, frații mei,

Cei fără Dumnezeu să ia aminte!

Eu știu că mă purtați la piept cu dor,

Celor mai mulți le sunt icoană-n casă,

Știu câte lacrimi, ce tăceri vă dor,

Ca iarba când se tulbură sub coasă!

Nu mai am somn, nici liniște sub cruce,

Doar Umbra mea e-acolo sub pământ!

Din Munții Apuseni nu mă voi duce,

Voi sta de veghe la hotarul sfânt!

Nu-i noapte și nu-i zi să nu mă doară,

Tot mai flămânzi stau corbii la hotare,

Mai este încă de furat din țară,

Din țara asta ca o Sărbătoare!

Din trupul ei se taie și se-mparte

Și totuși sufletul întreg rămâne,

Dar într-o zi și ziua nu-i departe,

Vor fi sătule-aceste guri hapsâne;

Chiar dacă-orânduiala nu e bună,

Nu ne-a pus nimeni veșnicia-n cui!

S-aveți răbdare, vremea se răzbună

Și vântul obosește-n sinea lui...

Nicolae Nicoară-Horia

Avram Iancu de Barbu Iscovescu

Tată, nu-i bună rânduiala asta...

26 Ianuarie 2016

„Tată, rânduiala asta nu e bună,

Când voi crește mare am s-o-ndrept!”

Cuvintele lui Avrămuț răsună

Și rana lor îl doare-adânc în piept;

Copilul de atunci parcă și azi

Îi spune-aceleași vorbe-nlăcrimate,

Le murmură pădurile de brazi,

Câte mai sunt și ele netăiate!

Le murmură-Arieșul de pe prund,

Cu aur și cu dor amestecate

Sub soarele statornic și rotund,

Izvoarele-n fântâni înlăcrimate!

Umbra lor pe suflet mă apasă

Și parcă port sub frunte funigei,

Celor din fruntea țării nu le pasă

Și zilnic se tot ceartă între ei...

Când neamul meu îndură-abia năpasta,

Pe pruncul de acum nu-l înțeleg-

„Tată, nu-i bună rânduiala asta,

Dar când voi crește mare am s-o dreg!”

Nicolae Nicoară-Horia

Mă bucur că exiști...

26 Ianuarie 2016, spre seară

Tresaltă-n mine sufletul și cântă,

Mă simt ca râul, liber pe sub punți,

„Mă bucur că exiști,” ce vorbă sfântă,

Ca un tulnic vara peste Munți!

Gândul tău se-așează lin pe frunte,

Și-oricât aș fi de singur și de trist,

Cu aripile niciodată înfrânte

Prin tine, cititorul meu, Exist!

Nicolae Nicoară-Horia

Atunci când scriu...

26 Ianuarie 2016

Și iar vă spun, cât încă nu-i târziu,

(Degeaba vrea târziul să mă înfrunte,)

E ca și cum mă rog atunci când scriu

Cu sufletul acolo sus pe Munte!

Prietenii știu și ei mă lasă-n voie,

Iar ceilalți trecători mereu mă-ntreabă

„Ce faci acolo?” parcă aș fi Noe

Și-așa pe lume nu au altă treabă...

Le mulțumesc la toți pentru popas

În drumul lor grăbit spre-aceeași vamă,

Unii mi-au spus cu o dojană-n glas

Că uneori prea nu îi bag în seamă!

...................................................

Atunci când scriu e ca și cum mă rog

Și-auzul mi se umple de cuvinte,

Nu am decât un singur dialog

De pe pământul meu cu cele sfinte...

Nicolae Nicoară-Horia

Se ceartă și bărbații între ei...

25 Ianuarie 2016

Se ceartă și bărbații între ei

De la politică și de la femei,

Se ceartă, niciodată de la muncă,

De parcă piază rea le dă poruncă...

Plătind și susținuți de avocați

Sunt mult mai răi și mai emancipați,

Se ceartă dușmăniți și văr cu văr

Și nu se trag ca doamnele de păr,

Ele sunt mai agere la limbă,

Bărbații pe la judecăți se plimbă,

Sunt campioni la arte marțiale,

Dotați cu bile negre și pistoale

Ce le descarcă pe la cotituri

Și cu un arsenal de înjurături,

De care se cutremură strămoșii,

Se ceartă între ei precum cocoșii...

Nicolae Nicoară-Horia

Cearta...

25 Ianuarie 2016

Mă-ntreb și eu, sătul de alte cele,

De ce se ceartă doamnele între ele,

De cearta lor ciudată nu mă leg

Și mă tot mir degeaba, n-o-nțeleg!

E-adevărat, acolo-n Rai, știu bine,

Femeia lui Adam n-avea cu cine,

Nici de la ce și pentru ce, desigur

Pe-atunci bărbatul era...unul singur,

Nici interese nu erau oculte,

Acum femeile sunt mult mai multe.

De găști e plină lumea, de partide,

Tot insul între ele se divide

Și-acolo pe Olimpul plin de zei

De ce se ceartă oare între ei?

Ca omul care vede și aude

Mă-ntreb și eu și nimeni nu-mi răspunde...

Nicolae Nicoară-Horia

De-a baba-i oarbă...

Duminică, 24 Ianuarie 2016

Nu-mi place să mă joc de-a „baba-i oarbă”,

Jocul din pruncie nu-i la fel,

„Alesul meu” zâmbește iar în barbă,

Când l-am votat m-am încrezut în el!

A doua zi a și uitat de mine

Și cocoțat pe scaunul cel 'nalt

Nici nu mai are în obraz rușine,

De-acum o să-l votez ...pe celălalt...

O să mă duc la vot, fără-ndoială,

În care tur nu știu până atunci,

El pensie mai vrea și specială

După patru ani lucrați pe brânci!

Nu mă plâng și nu spun că mi-e greu,

Eu după patruzeci nu am atâta

Cât și-a promis-o „călușarul” meu,

”Nu-l bate Dumnezeu pe om cu bâta!”

Mustul dacă-i vin n-o să mai fiarbă

Și nu fac struguri florile de măr,

Nu-mi place să mă joc de-a „baba-i oarbă”

Nici „de-a v-ați ascunsa” de-adevăr...

Nicolae Nicoară-Horia

Hora...

23 Ianuarie 2016

Dorul tău mă tot amână,

Hai să dăm mână cu mână,

Știu c-afară e polei,

Spune-mi, nu-i așa că vrei?

Piară din cuvânt suspinul,

Să se scuture pelinul

Cu sămânța în pustie,

Lacrima să nu mai fie;

Piară vorbele deșarte,

De unire s-avem parte,

Ca silabele din nume

Fără ea nu-i rod pe lume!

Într-o horă ne-om încinge,

Depărtarea ta mă frige,

Crește vremea între noi,

Hora nu-i decât în doi...

Nicolae Nicoară-Horia

Europa unită...

Vineri, 22 Ianuarie 2016

Mă întreb mereu, ce limbă stâlcită

Va vorbi această „Europă Unită”

Cu toate națiunile într-o singură țară

Fără de granițe și neunitară?

Fără Dunărea noastră, fără Olt, fără Prut,

Fără dacii mei liberi și fără trecut,

Fără-obiceiuri și fără credință,

Cât de ciudată e-această ființă!

Da! se lucrează de zor, nu vă mint,

Tot ceea ce văd e și ceea ce simt,

Babilonul se înalță, ce murdară e plata!

Dar el niciodată nu va fi gata...

Nicolae Nicoară-Horia

Nostalgie...

23 Ianuarie 2016

Ning tristețile pe dealuri, peste văi și peste lunci,

Unde ești Copilărie cu copiii tăi de-atunci,

Tu îți mai aduci aminte din trecute tinereți

Cum te căutam, copchilă, rătăcită prin nămeți?

Și cu glasurile noastre, zurgălăi de-argint sub cer,

De nimic nu aveam teamă, nici de viscol, nici de ger,

Nu ne săturam de viață și de aerul cel sfânt,

Toate pentru noi anume erau parcă pe pământ!

De purtam opinci de rouă nu mi-a fost nicicând rușine,

Sub cojocul gros de lână ne era atât de bine,

De atunci și ziua noastră astăzi e atât de-ngustă-,

Unde ești Copilărie, bucuria mea augustă?

Nicolae Nicoară-Horia

A murit Dumnezeu...

Joi, 21 Ianuarie 2016

Nebunul din colt,

de trei zile

îmi zice,

aceleași cuvinte pe care

le spunea odată

fratele lui mai mare,

Nietztche-

„A murit Dumnezeu!”

Nu e nici trist,

nici voios,

precum nebunul

acela

când murise pe cruce

Hristos.

Unii atunci

l-au crezut pe Nietzche!

Toată mas-media e

breaking news

și așteptă să pice

cadavrul

de

sus...

Nicolae Nicoară-Horia

Scrie despre orice, dar scrie...

20 Ianuarie 2016 , spre seară...

Aud porunca din ce în ce mai vie,

Porunca voastră atât de fierbinte,

Scrie despre orice, dar scrie,

Nimic pe lume nu-i fără cuvinte!

Scrie despre păsări odihnite în zbor,

Despre copilul din tine, hoinar,

Despre dorurile care încă mai dor,

Nu lăsa clipa să treacă-n zadar!

Despre viață, despre iubirea adâncă,

Despre ce este și ce va să fie,

Sunt atâtea frumuseți nespuse încă,

Scrie despre orice, dar scrie...

Nicolae Nicoară-Horia

Despre ce să mai scriu...

20 Ianuarie 2016

Nici nu mai știu

din atâtea subiecte

despre ce să mai scriu!

Unele

sunt prea defecte,

despre altele e prea târziu...

Cântă cocoșul

a treia

oară,

cine se mai leapădă oare

de neam și de țară?

Durerea aceasta

de mult

mă apasă!

De versul meu

oricum

lor nu le pasă...

Despre istoria noastră

tot am scris

în zadar,

despre sfinții și sărbătorile

din calendar...

Până la noapte

nici nu mai știu

despre ce să mai scriu

și totuși

limba română

e plină de fapte...

Nicolae Nicoară-Horia

Nu deznădăjduiți...

19 Ianuarie 2016

Dacă nu am, să nu îmi dați dreptate,

Scrie peste tot, doar să citiți

Din Cartea cea mai sfântă decât toate:

„Voi, frații mei, nu deznădăjduiți!”

Vă spun dar, spre auzul tuturor,

Cuvintele acestea prescurate,

„Hristos n-a fost și nu e procuror”,

Ferice de acei ce-l știu de frate!

Ferice de acei care îndură

Ocara pân' la ultimul suspin

A celor ce și azi cu-atâta ură

Adună în cunună spin cu spin!

Cu trupul pironit pe cruci de lemn,

Oricâte lacrimi veți purta pe față,

„Nu deznădăjduiți!” acest îndemn

Vă lumineze calea prin viață;

„Nu deznădăjduiți,” aveți răbdare,

Chiar dacă drumul uneori e greu,

Creștin, ori necreștin, pe fiecare

La capăt ne așteaptă Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia

Versuri din popor...

19 Ianuarie 2016, spre seară...

Frunză verde de mohor,

Dragul meu televizor

Iar nu mă mai uit la tine

Și mă simt cu mult mai bine;

Cum dau drumul la canale

Peste tot e numai jale,

Borcea cu a lui Alină

Zi și noapte nu se-alină,

Toate știrile-s făcute

Numai ca să te derute,

Guvernul nu are bani

Pentru oamenii sărmani,

Pentru pensii și salarii,

Numai pentru demnitarii

Care ne conduc spre unde

Nici ei nu ne pot răspunde...

Plină-i sticla de mascați

Și de hoții arestați,

Dar degeaba, 's tot la ei

Miliardele de lei!

Despre școli, despre cultură,

Sănătate, agricultură,

Despre tot ce-i românește

Demult nu se mai vorbește!

Așadar te pun deoparte

Și din somnul cel de moarte

Când se vor trezi ai mei

Mă uit la programul trei...

Nicolae Nicoară-Horia

Mă gândesc la tine, frate Vieru...

Duminică, 17 Ianuarie 2016

(Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30)

Cum lovește-n piatra seacă geru',

Vântul se rănește prin copaci,

Mă gândesc la tine, frate Vieru

Și te-ntreb, Poete, ce mai faci?

Sunt șapte ani de când ciudat sub stele

Tu te-ai dus acolo unde ești,

Eu știu că toate versurile mele

Înlăcrimat adesea le citești...

Același Prut, ce încă ne desparte,

Stă înghețat statornic între noi,

Cum te-aș chema de dincolo de moarte

Să vii în noaptea asta înapoi,

Să recităm până în Ziua sfântă

Lumina care murmură sub pleoape,

La tine-n țară lacrima ta frântă

De ochii mei e-atâta de aproape!

Cum lovește-n piatra seacă geru',

Vântul se rănește de statui,

Mă gândesc la fratele meu Vieru,

Doamne- Tată, dă-i odihnă lui!

Nicolae Nicoară-Horia

Geme țara sub zăpezi...

Duminică, 17 Ianuarie 2016

Vino, Iancule și vezi,

Geme țara sub zăpezi

Și din Dorul tău de ieri

Geme țara sub poveri!

No-ntreba dacă mai poate,

Pe cei vinovați de toate,

Din palate, văgăuni,

Fără milă să-i aduni

Și cu ochii plini de rouă

Să le dai poruncă nouă:

Cine nu-și iubește neamul

Poarte-i deznădejdii hramul,

Poarte șerpi de dor la sân,

Cel ce uită că-i român

Până se desprimăvară

Ducă-se în altă țară...

Nicolae Nicoară-Horia

Când ești singur...

Duminică, 17 Ianuarie 2016

Când ești singur și te doare

Unul dintre mădulare

Și nu-i nimenea s-o spui,

Tristă ca durerea nu-i

Nicio ființă pe pământ

Născătoare de cuvânt,

Niciun lucru plin de pace

În tăcerea-n care zace!

Când e singur nu e modru

Să se înfioare codru,

Zadarnică-i orice floare,

Fântâna fără izvoare,

Vioara fără arcuș,

Căderea fără urcuș,

În van e-orice bucurie

Și poetul care scrie

Totdeauna plin de zel,

Are-o muză lângă el!

Când ești singur și iubești,

Parcă și mai singur ești...

Nicolae Nicoară-Horia