vineri, iulie 31, 2009

POEM PENTRU FIINŢĂ...

30/31 iulie 2009.

„Născută pentru niciodată”,
Trăind aici pentru nicicând?
O Viaţă numai ţi-a fost dată,
A doua, nu se ştie când...
Întotdeauna ia aminte,
Există mai duruţi ca noi,
Drumul nu merge înainte,
Drumul nu merge înapoi
De nu sunt paşii tăi pe el
Şi gândul să le dea putere,
De nu-i Iubire într-un fel,
În celălalt nu-i mângâiere...
De ce te-ascunzi în Cerul tău,
Biet bulgăr înstelat de tină,
De ce să-ţi pară veşnic rău
Tot suspectându-te de vină?
Cu Dor să-ţi limpezeşti retina,
Dezbracă-ţi trupul de tristeţi
Şi logodeşte-l cu Lumina
Uitată-n sfintele peceţi...
...........................................
„Născută pentru niciodată”,
Trăind aici pentru nicicând?
O Viaţă numai ţi-a fost dată,
A doua, nu se ştie când...

joi, iulie 30, 2009

COPILA MEA...


30 iulie 2009, ora 02.05
GETEI...


Mi-a fost Viaţa maşteră şi grea,
De când mi-au dat părinţii acest nume,
De mică te-am crescut, Copila mea,
Frumoasa Mamii, singura din lume…

Acolo, în Sătucul tău şi-al meu,
Sub stelele din Cer prea numărate,
Cu teamă şi credinţă-n Dumnezeu
Ţi-am pus Lumină-n suflet şi Dreptate,

Ţi-am legănat durerile cu Dor
Şi te-am scăldat în Aurul din unde,
Iar aripile tale pentru Zbor
Creşteau atunci, de depărtări flămânde…

În Dragoste te-am învăţat să-ţi porţi
Gândul curat şi paşii tăi desculţi,
Să nu uiţi vatra, neamul nost de Moţi
Cu Veşnicia lor cioplită-n Munţi…

Şi Dumnezeu avându-L pe Iisus
L-a trimis atunci în lumi străine
Şi tu la bătrâneţea mea te-ai dus
Ca să munceşti şi să ne fie bine…

Copchila mea, tu din pridvor mă iartă,
Zările mă ard, de vie-acum,
Privirea mi-e atâta de sărată
Şi se topeşte-n calea ta pe drum…

Curg lacrimile zorilor şirag,
Mă uit la poza ta, cea dintre valuri,
Surâsul blând, arhanghelul meu drag,
Mă poartă dulce, dincolo de maluri…

marți, iulie 28, 2009

AŞ VREA...

28 iulie 2009 ora 21.58

Aş vrea cu ochii tăi să plâng,
Hohotitor, ca ploaia-n spume
Şi-acolo-n Cerul lor să strâng
Toate durerile din lume,

Să nu mai fie nicăieri
Tristeţi şi răni nevindecate,
Tăcerile de azi spre ieri
De-a valma ducă-se uitate...

Aş vrea cu ochii tăi să râd,
Cum râde un Copchil la soare,
Să ştiu atunci şi mai curând,
Că asfinţitul nu mai doare

Şi-apoi de-a pururi să mă laşi
Să plâng, să râd pe săturate,
Aş vrea, vai, nu mai ştiu ce aş!
Nimic să nu mai vreau din toate...

luni, iulie 27, 2009

CARTEA MEA...

27 iulie 2009, ora 21.00

Tot mai tăcută eşti, tot mai retrasă
În Biblioteca sufletului meu,
Precum ochii, scumpii, de mireasă,
Furaţi în noaptea nunţii şi mereu...

CARTEA mea, risipă fără nume,
Am pus în tine-atâta bunătate!
Cum stai acolo, singură pe lume,
Cu filele de-o Viaţă ne-tăiate...

Te-am scris atunci şi mâine te mai scriu,
Cu bucurie sfântă şi cu plâns,
Tu, iartă-mă, de-o vreme nu mai ştiu
Nici pagina la care am ajuns...

Tot mai târziu se face-n Calendar,
Ultima Sărbătoare când mi-a fost?
Nu mai citeşte nimeni, în zadar
Le tot recit poeme pe de rost...

duminică, iulie 26, 2009

NU ŞTIU CÂT SUNT...

26 iulie 2009.

Eu ştiu să plec, eu ştiu şi să rămân,
Ştiu cât e Ziuă, nu ştiu cât e seară,
Dar câtă vreme încă mai amân
Şederea mea, nicicând să nu te doară...

Nu ştiu, cât sunt din cât aş vrea să fiu?
Ne-marginile mele sunt flămânde,
Poemul meu, devreme, ori târziu,
Nici tu, nici eu, nu vom putea răspunde...


SUFLET RUPT...

25/26 iulie 2009…

Mi se rupe sufletul mi-ai spus,
De nu i-am dat crezare să mă ierţi,
Aşa precum Cămaşa lui Iisus,
Întreagă, sfâşiată în bucăţi...

Spusele tale de atunci mă dor,
Mă simt ca iarba în genunchi sub coasă,
Că nu-i pe lumea asta croitor
Ce-i rupt odată să îl mai re-coasă!...

POEM LÂNGĂ MARGINEA GÂNDULUI...

Duminică, 26 iulie, 2009.

Mă uitam la el,
Era
Aşa de viu
Mortul acela culcat
În sicriu...
Doar mâinile lui grele,
Împreunate,
Cum stăteau ele
Ca două păsări speriate...
Noi, împrejur
Le tot vorbeam
Despre
Moarte...
Doamne, ce gând mă apasă!
Ele niciodată
Nu au gustat hodină,
La slujbă,
La plug
Şi la coasă,
Acolo în mină,
Scormonind peste tot
În Lumină,
Flămânde şi aspre,
Precum ele,
Brâncile noastre
Sub stele...
Goale sunt!
Nu au nimica
Din lacrima
Lor
Ce mă scurmă
Acum
Şi totuşi
Rămâne un Dor
Şi o Viaţă
Zidită în urmă,
Ce vine,
Se-aude cum vine
Pe drum...
Cărpiniş, 21 iulie, 2009.

vineri, iulie 24, 2009

NU ŞTIU CÂND VINE...

24 iulie 2009, spre seară…

Nu ştiu când pleacă, nici nu ştiu când vine,
Dacă mă strigă, cum să nu-i răspund?
Oriunde-aş fi, chiar şi în Dor cu tine,
De ochii ei n-am unde să m-ascund...

Acum în braţe ştiu că mă dezmierzi
Şi îmi aduni potecile spre vară,
Ai grijă, dar şi iar să nu te pierzi
Prin Poezia mea, a câta oară?...

Ci lasă-mi brânca liberă să-mi fie,
Ea nimănuia n-a făcut vreun bai,
Ce feriricită-i Clipa când te scrie
Tot izgonindu-ţi sufletul spre Rai...

Nu ştiu când vine, nici nu ştiu când pleacă,
Nici cât eşti tu din totul ei nu ştiu,
Fără de voi mi-e inima săracă,
Dar ce vorbesc? Iubiţi-mă de viu...

GREIERII NU CÂNTĂ POSTUM...



23 iulie 2009.
Greierii nu cântă niciodată postum,
Până ei cântă, nu e târziu,
Ascultă-le cri-ul din iarbă acum,
E aşa de înalt şi de viu...

Ascultă-le freamătul seară de seară,
Tu le ştii pe de rost limba lor,
Cu ochii închişi, să nu mi te doară
Pleoapele zărilor, grele de dor...

Poezia mea, ce sfânt mă cutreieri,
Nici nu mai ştiu de când mi-ai fost dată,
Iarba miroase a cântec de greieri-
Greierii nu cântă postum niciodată...

PORTRET CU AER...



23/24 iulie 2009.
Privirea ta mă vrea mereu cuminte,
Tu ştii de câtă vreme sunt flămând!
Ce cald e, Doamne, nu mai am cuvinte,
Mi se topesc ne-rostuite-n gând…

Şi nu adie Vântul, nu adie
Pe Munţii mei încărunţiţi de Dor,
Acolo unde, dinspre Veşnicie
Mă susură într-una un izvor…

Stau cetinile brazilor pe creste
Încremenite-n Aer şi-n cuvânt,
Mă tot citeşte sfânta lor poveste,
Abecedarul întru care sunt…

Spre-acolo paşii mei tot întârzie
Cărările, ce de poet mă ştiu,
Şi cum te uiţi la mine Poezie
Mi se-adumbreşte sufletul şi scriu…

miercuri, iulie 22, 2009

MI-AM VĂZUT SUFLETUL...

21/22 iulie 2009.

Mi-am văzut sufletul şi nu mi-e ruşine,
Mi-am văzut sufletul în care sunt,
Între clipa ce trece şi Vremea ce vine,
Legat de Cer, dezlegat de pământ...


Cum era el, ce culoare anume
Avea Ochiul acela, nu ştiu...
Izvora atâta lumină din nume,
Numele Poeziei în care mă scriu...

MOŢII...

21/22 iulie 2009.
Şi la bine, mai ales la greu,
Lângă dorul-Dor şi rugăciune,
La un colţ ei tot mai pun mereu
Un păhăruţ de lacrimă de prune...


Cu „Dumnezeu să-l ierte pe ce dus!”
„Hai noroc, ortace!” Doamne-ajută!”

Între Munţii lor şi Cel de Sus
Moţii mei şi-acuma se salută...


Cuvântul „de pomană” nu-i străin
În Apuseni şi n-a fost niciodată,
Îndătinat eu dinspre-acolo vin,
Plin de-o lumină binecuvântată...


Îmi amiroase gândul a răşină,
Paşii mei se fac în vers cărări
Şi inima dinspre cuvânt mi-e plină
De-acele sfinte, tulburate zări...

luni, iulie 20, 2009

MĂ SIMT ATÂT DE SINGUR UNEORI...

Cărpiniş, mâine, 21 iulie 2009.
Mă simt atât de singur uneori,
Ca un erou învins după răscoală,
Precum pescarul obosit în zori
De toată noaptea prinsă-n mreaja goală...

Şi tu eşti prea departe, să te strig
Nu ai loc şi nici răbdare încă,
Prin Munţii mei acum e-atâta frig
Şi vulturul e pironit pe stâncă...

Mă duc acolo înspre ei tăcut,
Cu Dorul cel mai aprig în picioare,
Mă duc spre tine,Cărpiniş durut,
Să-ţi fiu şi eu părtaş la-nmormântare...

Vai, trebuia să vin mai de demult!
Dar nu e timp în Viaţă niciodată,
Să nu m-asculţi, ci eu să te ascult-
Mă iartă dar, plecatule, mă iartă...

duminică, iulie 19, 2009

MI-E TÂNĂR GÂNDUL...

Duminică, 19 iulie 2009.

Mi-e tânăr gândul, Doamne şi mereu
Mă poartă şi călare şi pe jos,
Mă simt pe rând, omidă, vultur, leu
Şi câteodată, încă, Făt Frumos...

Acum sunt lângă tine, nu-l auzi
Cum bate în retina ta cu Dor?
De ce tresari, n-ai unde să te-ascunzi,
Cum nu se-ascunde umbra de sub nor...

De nu-i deschizi el n-are ce să-ţi facă
Şi lui întodeauna mă supun,
Dar nu-i nimic, e supărat şi pleacă
În Munţi să se-odihnească sub gorun...

Ci vine iar şi o să dea năvală,
Ca Râul, cel de Aur, dintre stânci,
Sub tâmpla mea e tulnic şi răscoală,
Cu el în braţe poţi să râzi, să plângi...

El e devreme, dar e şi târziu,
Nu ştii când pleacă, nici nu ştii când vine,
Mă scrie el pe mine, eu îl scriu?
Să-i cărunţească Vârsta, n-are cine...

ASCULTĂ, CÂNTĂ GREIERII...

19 iulie 2009, ora 02.30.
Ascultă, cântă greierii acum,
I-am auzit aici întâia dată,
Cine aleargă-n urma mea pe drum
De vrea să-mi prindă umbra vinovaţă?

Tot mai departe e, tot mai aproape
De marginile Cerului mă ştiu
Şi soarele pe care-l port sub pleoape
Începe să mă ardă cu târziu...

Văz-duhul meu e plin de poezii,
Le poţi atinge duhul lor cu palma,
Cât mi-a rămas din noapte până-n zi?
Ascultă, cântă greierii de-a valma...

vineri, iulie 17, 2009

PRECUM APOSOLUL SPUN...

17 iulie 2009.

Omul trebuie odată să înveţe
De la Viaţă şi până la moarte,
Dinspre Cer vine doar frumuseţe,
Urâtul, invidia, din altă parte...

Unii cred că Dumnezeu doar Există
În mintea celui bolnav de răspuns,
Mă uit la ei, la faţa lor tristă,
Nu le văd sufletul şi mi-e de-ajuns...

Zadarnice-s toate! Ce-mi vine la gură?
Precum Apostolul spun, dacă nu-i,
Omul acesta de ce când înjură
Poartă pe buze Numele Lui?...

Apele Iordanului...

17 iulie 2009, spre dimineaţă...

Apele Iordanului
Spele
Toate păcatele
Mele
Din cursul
Anului...
Apele lui
Mântuie
Seceta
Care

Bântuie...
În apele Iordanului
Spuse,
Botează-mă
Cu Viaţă,
Iisuse!

joi, iulie 16, 2009

UMBLĂ CĂRĂRILE PRIN MINE...


16 iulie 2009.

Umblă cărările
Prin
Mine,
Le simt
Şi mă întreb
Mereu,
Care din ele
Duc
Spre tine
Şi câte
Înspre
Dumnezeu?...

UITAT DE AER...

16 iulie 2009.
Eu ştiu că n-ai răbdare să m-asculţi
În braţele amiezii când te ţin,
Spre seară voi pleca departe-n Munţi,
În Umbra lor să m-odihnesc puţin...


Să nu mă cauţi, nici acolo nu-s!
Ecoul meu din dor în Dor te duce,
În Munţii mei, cei fără de Apus,
Aş vrea s-adorm odată sub o cruce...

Ţi-e sete, văd, privirea ta mă seacă,
Nu-i disperare ceea ce îţi scriu,
Vreau Aerul din jurul meu să tacă,
Uitat de el o vreme să mă ştiu...

Acolo-i Bunul, veşnicit pe roată,
Duhul Lui mai sângeră în pâine,
De-o fi să nu mă mai trezesc vreodată
Nu-ţi pară rău, Poemul meu rămâne...

miercuri, iulie 15, 2009

LACRIMA DI GÂND...

15 iulie, spre seară...

Mai port în suflet dureroase rime,
Urc Dealul Scorucetului plângând,
Nu mă vede, nu mă ştie nime,
Cum să-mi audă lacrima din gând?

Ce preţ murdar au pus pe el păgânii,
Pe HORIA, cel preavândut de fraţi
Şi Aerul îmi zgârâie plămânii
Cu cetinile brazilor uscaţi...

Pe Dealul Celălalt e Casa lui,
Ca un ochi rănit de Rugăciune
Şi nimenea acolo sus pe grui
Înaltului nu o mai poate spune...

Opincile din lacrimă sunt roase,
Tu trebuie desculţ să mă-nţelegi,
Mai port cu mine rime dureroase
Sub cerul Transilvaniei întregi...

marți, iulie 14, 2009

VERSURILE MELE...

14 iulie, spre seară...

Le ştiam odată pe de rost pe toate,
Gândul meu pădurii le spunea atunci
Şi de-acolo vântul până hăt departe
Recita pe dealuri, peste văi şi lunci...

Câtă bucurie îmi ardea sub stele,
Mă simţeam trimisul de la Dumnezeu,
Astăzi sunt prea multe versurile mele,
Precum grâul toamnei înfrăţesc mereu...

Mi se-ntâmplă-adesea de îmi iese-n cale,
Dulce ca ispita câte o făptură-
Doamne, cât de faine-s versurile tale,
Nu îmi faci şi mie unul pe măsură?

Câte şi la cine am creat, acuma
Şi nici altădată nu ştiu să vă spun-
Astăzi mi-e rănită şi uitucă huma,
Dar spre judecată toate vi le pun...

LEAGĂNUL LUI AVRĂMUŢ...

AVRĂMUŢ...

14 iulie 2009,ora 12.00.

Simt câteodată, Doamne, paşii mei
Atâta de ciudaţi şi de uşori,
Îmi pare că păşesc aici cu ei
Cum calcă dimineaţa peste nori...


Mi-e teamă, dar, să nu strivesc lumina
Din Gândul ce mă poartă până sus,
Acolo lângă Cruce, pe Găina,
În Rugăciunea ce o am de spus...

Şi într-un fluier cu durerea spartă
Să-l întâlnesc pe IANCU, iar şi iar,
Câtă Iubire oare îi mai poartă
Unicul Dor legat pe sub şerpar?

Acolo sunt! În jur doar iarbă arsă
Şi brazii murmurând în sinea lor-
Copchilul Avrămuţ e dus Acasă,
Se naşte iar la Vidra în pridvor...

Sunt fericit, precum e o poveste-
„Hai la cireşe negre şi amare!”
Se-aud cum strigă Moţii lui pe creste
Şi tulnicele ard în depărtare...

luni, iulie 13, 2009

SOMNUL DIN PIATRĂ...


ŞTIU CĂ ŢI-E GREU...

13 iulie 2009.
PENTRU TINE...


Omule bun, ştiu că ţi-e greu,
Alungă întunericul din gând şi din pâine,
Bucură-te de Clipa aceasta mereu,
Poate mai grea va fi Ziua de mâine!


Din glodul păcatului să îţi ridici
Privirile grele de somn şi de sare,
De ce te tot rogi de plecarea de-aici,
Mai multă lumină o fi-n altă zare?


Sămânţa cuvântului doar în ţărână
Încolţeşte acum şi în veşnicie-
Nu vezi cum te duce ispita de mână?
Las-o pustiului ei de pustie!


Ştiu că ţi-e greu, Omule bun
Gândul de tine fuge prea repede-
Bucură-te, de Clipa aceasta, îţi spun,
Sufletul tău să nu se lepede!

duminică, iulie 12, 2009

POEME DE PE MUNTELE NOPŢII...

Ca un tulnic de rouă...
Duminică, 12 iulie, ora 0.12.

Nu mi-e somn,
Nici
Somnului
Nu i-e somn
De
Mine!
Stau căţărat
Pe Muntele nopţii
Şi scriu
Cu lumină
De tine...
Aici,
Deasupra lumii,
Doamne,
Ce linişte
Mi-i!
Sunt ca un tulnic
De rouă
Vestind răsăritul
Soarelui
La „Târgul de Fete”,
Tot aşteptând
Lângă lada de zestre
Mireasa
Ce
Vine,
Ori
N-o să mai vină!...


Vâlceaua...
ora 0.22

Aşa îmi spunea
Vâlceaua
Aceea,
Frumoasa
De
Ea!
Tu ştii
Că ni-s dragi?
Şi curgea,
Tot curgea suspinând
Pe sub umbra
Rănită
De fagi...
Parcă îi simt
Şi acuma izvoarele,
Sărutându-mi picioarele
Cu răcoare
De-argint...

***

ora 01.03.
De ce te ascunzi
După mine
Acum?
Acolo
E
Luna...

***

ora 01.30.
Mi-ai luat Poemul
Deoparte...
Ce tot şuşotiţi
Împreună
Acolo
De
Mine?

***

ora 02.02.
Latră afară
Un
Câine-
După umbra lui
Poate...


***

ora 02.07.
Mi-a luat mâinile
Sărutul
Tău-
Lasă-mi-le

Te
Scriu...
Şi
N-o să-ţi pară
Rău...


***
ora 02.20.
De ce
Nu mă crezi
Din
Cuvintele
Mele?
Culcă-te
Cu ele
Şi
Taci...

***

ora 02.28.
Lasă-mă să respir,
Nici cum
Vreau
Eu,
Nici cum
Gândeşti
Tu-
Cum îmi spune
Îngerul...

***
ora 02.33.
Sunt singurătăţi
De care
Nu se poate
Atinge,
Singurătatea mea
De
Tine...

***
ora 02.40.
Nu mai am loc
De mine.
De
Tine
E prea
Mult
Şi nu ştiu
Cu el
Ce
Să mai
Fac...

***
ora 02.55.
Sunt atât de odihnit
De parcă
Aş fi dormit
Toată Viaţa...
Undeva
Simt
Cum se doare
De
Ziuă...

***
ora 02.58.
Ce îmi tot numeri
Acolo
În
Gând
Amintirile?
Una,
Două,
Trei
Ş.a.m.d.
Până
La capătul
Lor...

***

ora 03.00.
De ce umbli
Cu paşii
Mei,
Unde vrei

Mi-i
Duci?...

***

ora 03.03.
De ce te uiţi
Aşa
La mine
Ca o singurătate?
Ia-mă cu stelele
Dorului,
Cu
Toate,
Şi du-mă
În
Duhul
Poemului
Tău...

***
ora 03.07.

Niciodată nu am scris
Atât de mult
Într-o
Singurătate
Pe
Muntele
Nopţii,
Cu atât de puţine
Cuvinte...

***
ora...
Am adormit
Şi
Mâna
Mea scrie
Încă...





sâmbătă, iulie 11, 2009

Poetul de fiecare Zi...

11 iulie 2009, spre dimineaţă...

Deschide ochii, l-a trezit porunca,
Iar tu degrabă scrie ce îţi spun!
Şi astfel zilnic îşi începe munca,
Poetul cel statornic şi nebun...

Cuvântul lui adună, nu desparte
Şi frumuseţea are zorii uzi,
Se înfioară Munţii de departe
Cu tulnicele toate în auz,

Munţii lui, cei fără de-Asfinţit
Când se înziuă înspre ei titptil,
Un Arieş îi scaldă fericit
Privirile uimite de copchil...

Deschide ochii! Şi lumina toată,
Cea dinspre-Apus şi până-n Răsărit,
I-a năvălit în suflet ca o roată
Cu numele lui Horia răstignit...

M-AI ÎNVĂŢAT, DURERE...

09 iulie 2009.

“M-ai învăţat, Durere, ce e să ai o ţară”,
O Ţară-n care singur să te naşti
Din pântecele ei a doua oară
Şi-atunci să fie-n Ziua cea de Paşti!

Fără de ea, oriunde-aş fi sub soare,
Nu am hodină, Doamne, nici soroc
În tulburata lumilor vâltoare,
Precum Acasă, preasfinţitul loc

Unde părinţii mi-au lăsat pe tâmplee
Povara zorilor dinspre Apus,
Acolo unde-avea să se întâmple
Logodna mea cu Îngerul de sus,

Acolo unde-am scris întâia dată
Poemul meu sub streaşină de nor,
Acolo unde-am cunoscut o fată-
De chipul drag îmbătrânesc şi dor!...

De-am fost plecat vreodată prin Americi
Şi am văzut minunea şi desfrâul,
Nu-i nicăierea-n lume ca Aici
Să-mi fie-aproape Lacrima şi Râul...
...........................................................

„M-ai învăţat, Durere, ce e să ai o ţară”,
De la botez să fii legat de ea
Şi să te naşti bătrân a doua oară
Când va veni tăcerea să te ia...

miercuri, iulie 08, 2009

UMBLĂ ACUM DUMNEZEU PE PĂMÂNT...

08 iulie 2009, spre seară…

Trupul meu, totul, e numai cuvânt,
În Poemul acesta îşi află popasul,
Umblă acum Dumnezeu pe pământ-
Voi nu-I auziţi răsuflarea şi glasul?

În Ochiul din lacrimă, în pragul din poartă,
În tot dinăuntrul şi dimprejur
Dovezi sunt destule, oriunde vă poartă
Gândul amiezii fără cusur...

Umblă acum Dumnezeu pe pământ
Şi-adeseori simt cum îmi iese în cale-
Îţi mulţumesc, Tată a toate, că sunt,
Aici, în Umbra Flăcării Tale!
…………………………………….

SE DUC ŞI EI...

07/08 iulie 2009.
Şi megastarurile mor
Şi împăraţii lumii, Doamne,
Rămân în urma tuturor
Aceleaşi primăveri şi toamne...

Se duc şi ei în Veşnicie,
Flămânzi şi goi ca la-nceput
Şi nu iau nicio bogăţie
În casa din argint sau lut...

Trei zile viscoleşte ceaţa
Prin sufletele celor mulţi,
Ce se ridică dimineaţa
Din Valea Plângerii spre Munţi...

Şi vin apoi, ca din vedenii,
Cât nu e rece spuza humii,
Tot fel de fel de rubedenii,
Din toate marginile lumii

Şi într-o nesfârşită ceartă,
De jos ce sunt şi până sus,
Ei nu ştiu cum şi cui să-mpartă
Averea celui ce s-a dus...
............................

Toţi deopotrivă, mari sau mici,
Nu suntem pe pământ eterni
Şi-n urmă ne rămân aici
Aceleaşi primăveri şi ierni...

duminică, iulie 05, 2009

MĂ STRIGĂ IARBA...

05 iulie 2009, spre dimineaţă...

Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Cum mergeam cu tata în pruncie,
E-atât de multă şi aşa de deasă
Pe Dealul meu, uitat în Poezie...

E iulie, de-acum acolo ştiu
Se coc cireşele- ce Sărbătore!
De prea departe şi de prea târziu
Nu pot să vin şi zarea lor mă doare...

Doar pe furiş mă poartă câteodată
Acelaşi gând, el, cel mai de-cu-zori
Îmi bate coasa, n-a uitat s-o bată
Şi la auzul ei mă prind fiori...

Tata coseşte-acum în veşnicie-
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Pe Dealul meu durut din Poezie
E-atât de multă, Doamne şi de arsă!...

vineri, iulie 03, 2009

OCHIUL DIN TRIUNGHIUL TĂU...

03 iulie 2009.


Numai
Aici,
În
Ochiul
Din triunghiul
Tău
Mă simt
În siguranţă-
POEZIA
Mea!
Din celălalt
Cineva
Mă ispiteşte mereu
Cu metaforele
Sale...

joi, iulie 02, 2009

ŞI IARĂŞI MĂ ÎNTREBI...

02 iulie 2009.
Şi iarăşi mă întrebi ce vârstă am,
Cine sunt anume şi de unde?
Se-aude ploaia gângurind la geam,
Tu iartă-mă dacă nu ştiu răspunde...

Sunt de aici acum şi sunt cu tine,
Gândul tău mă-nvăluie fierbinte,
Din timpul ce-a trecut în cel ce vine
Ascultă-mi sufletul dintre cuvinte...

Eu ţi l-am pus adeseori în palme,
Copilă te jucai cu el şotron
Şi serile erau atât de calme-
Noi, împăraţii lumii sus pe tron...

Un murg nechează noapte peste Munţi,
Nu-i cine să-i mai pună astăzi ham,
Tu uită-te în ochii mei cărunţi-

Se-aude ploaia cum tot bate-n geam...

miercuri, iulie 01, 2009

LA MINE, LA TINE...


01/02 iulie 2009.

La mine plouă şi-i furtună,
Cad fulgere dinspre Apus,
La tine, ştiu, e vreme bună
Şi soarele e încă sus…

La mine pâinea e pe vatră
Şi abureşte în cuvânt,
La tine holda nu e coaptă
Şi spicele ce crude sunt!

La tine nu pândeşte bruma
Şi frunza-i tânără în vii,
La mine e târziu de-acuma
Şi plec mereu, tu- mereu vii…

Odată, cine ştie unde,
Odată, cine ştie când,
Tot amândoi ne vom ascunde
Flămândă tu şi eu flămând

Şi-acolo-n Clipa cea înaltă
Vom stinge arşiţa din noi
Şi-o să rămânem laolaltă
Până la ultimele ploi… …

FIECARE CU UMBRA LUI...


01 iulie 2009.


Mă simt
Încă
O
Umbră Locuită!
Când nu voi
Mai fi,
Cine
Se va Cuibări
În
Sufletul
Ei?!