vineri, mai 31, 2019

Vara dintre noi...



31 Mai 2019

Cât de flămândă-i clipa dintre noi,
Din Veșnicia care ne-a fost dată!
N-auzi cum vine vara înapoi,
Deși n-am alungat-o niciodată?

Sub zările cuvântului, albastre,
Copilăria nu ne mai încape,
Sunt tot mai albe lanurile noastre,
Iar vremea secerișului e-aproape

Și tu te odihnești în ochii mei
Cum norii după ploaie se răzbună,
Floarea s-a-mplinit în rodul ei
Ce l-am visat odată împreună!

Viselor noi nu le-am pus hotarul,
Toate sunt de-atunci la locul lor
Ne intre dar în suflet Cireșarul
Cu toate bucuriile din Dor!

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov


joi, mai 30, 2019

Să nu te bucuri...



Joi, 30 Mai 2019

Să nu te bucuri de răul nimănui,
Oricât ți-a fost în viață de dușman,
Nimic mai scump ca Adevărul nu-i!
Pilat din Pont în fiecare an,

Precum e-orânduala firii dată,
Stă-n fața lui Iisus nevinovat
Și-n jurul lui mulțimea-nfuriată
Tot pe Baraba-l vrea eliberat!

Cel judecat și răstignit pe cruce
I-a iertat pe fiecare-n parte,
Dragostea, cu miezul viu și dulce,
Niciodată ea nu are moarte!

Cu vorba și cu fapta pe pământ
Cine-a greșit, greșitul să plătească,
Nimeni dintre noi nu este sfânt,
Nici mai presus de firea omenească!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, mai 29, 2019

Izbăvește-mi, Doamne, neamul și țara...



28 Mai 2019

Și de umbra ta să te ferești!”
Sfatul acesta știu de unde vine,
Nu mai ai voie să spui ce gândești,
Aproapele nu e de-acord cu tine;

Te suspectează și cel de departe,
Nici cu el nu mai poți să te-mpaci
Și omul, întreg la minte, se împarte,
Dacă-i vorbești nu-i bine, nici să taci...

Cuvântul îmi arde pe buze ca para
Și lumina se mistuie-n sufletul meu:
Izbăvește-mi, Doamne, Neamul și Țara
Și le pune Adevărul în curcubeu!

Nicolae Nicoară-Horia



Sufletul...



29 Mai 2019
Sufletul are greutatea unei privighetori,
21 de grame...”

De copil mi-am pus această-ntrebare:
Ce-i sufletul? Întrebarea nu este-n zadar,
Sufletul meu- ca o privighetoare?
Deocamdată nimeni nu l-a pus pe cântar,

Cum n-a pus întunericul și nici lumina,
Ca Om ce sunt aici prin trupul meu
Îi aud și îi simt „suflarea,” divina,
Legământul dintre mine și Dumnezeu!

Sufletul nimeni nu poate să-l facă,
Zadarnic încearcă orice păgân,
Omul nu știe când vine, când pleacă,
Nimeni pe suflet nu e stăpân!

Oamenii se ceartă în van totdeauna,
Fiecare crezând în religia lui,
Suflet sau spirit nu e totuna,
Dar unul fără altul pururea nu-i!

Nicolae Nicoară-Horia



luni, mai 27, 2019

Ciuma...



Luni, 27 Mai 2019

Bântuie o ciumă prin cetate,
Roșie sau neagră nu mai știu,
M-am săturat de ură și de toate
La câte martor mi-a fost dat să fiu!

Vederea lăcrimează-n ochii mei,
Sărmanii, câte le-a fost dat să-ndure!
Se sfâșie românii între ei
Ca fiarele sălbatice-n pădure!

Frații care-au supt aceeași țâță
Își osândesc părinții, ce blestem!
Cei ce stau pe margine i-ațâță,
Degeaba la concordie îi chem!

Și vremea parcă în ceasornic bate
Tot mai obosită și mai rea,
Bântuie o ciumă prin cetate,
Oameni buni, feriți-vă de ea!

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, mai 26, 2019

Apa vie...



Duminică, 26 Mai 2019
Eu sunt cel ce vorbesc cu tine.”
Ev. Ioan 4, 5-42
-Restituiri-

I-a zis Iisus femeii-Dă-Mi să beau!”
Lângă fântână, ostenit de drum,
Dă-Mi să beau!” Ne spune El acum-
Dar cumpene fântânile nu au!

Samaritean, evreu, sau orișicare
Ți-e numele rămas de la botez,
E Unul singur- neclintitul Crez-
Setea e-aceeaşi pentru fiecare

Şi apa din fântână e la fel,
Izvoarele nu au un grai anume,
Noi, de-aici, vremelnicind prin lume
Uităm că însetatul este El!
............................................

Acum, când scriu această Poezie,
Străinul cel de dincolo de rază,
Iisus Hristosul este, apa vie-
Ferice dar, de cel ce însetează!...

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, mai 25, 2019

Florile...











Arad, 25 Mai 2019

Mă întreb și eu adeseori,
Ca om ce sunt între văzduh și glie:
Ce ne-am face, Doamne, fără flori,
Ce ne-am face fără Poezie?

Roade fără ele nici nu sunt
Și nici lumea nu ar fi frumoasă,
Ce s-ar face fără de cuvânt
Gura mea, aceasta, păcătoasă?

Știu răspunsul dat la întrebare,
Tot am spus și tot repet mereu
Și femeia are trup de floare
Ce mi-a dat-o bunul Dumnezeu!

Fără ea pustie-i viața noastră,
Casa și grădina sunt la fel,
Dar nu stă închisă în fereastră,
Floarea asta are-un singur țel...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, mai 20, 2019

Țara Geto-Dacă...



20 Mai 2019

De Țara asta Geto-Dacă
Destui tâlhari și-au bătut joc,
Zadarnic, în aceeași teacă
Mai multe săbii nu au loc!

Aici ne-am îngropat străbunii
Purtând în piept același Dor,
Dar nici avarii și nici hunii
Nu i-au clintit din zarea lor!

Aici, între hotare sfinte
Și dincolo de ele, știu,
Nu s-a stins focul din cuvinte
Și Graiul Neamului e viu!

Da, Țara asta Geto-Dacă
Românilor, vă este dată,
Ea nu ne-a fost aici dădacă
Și n-o să fie niciodată!

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, mai 19, 2019

Dor de înger...



Duminică, 19 Mai 2019

Eu cred și crezul mi-e fierbinte
Și îngerii, care mai sunt
Acolo sus, printre cuvinte,
Tot poartă dorul de pământ!

Au fost și ei ca noi asemeni,
La plug, la coasă și la joc,
De-atâta ură între semeni
Nici nu mai au, sărmanii, loc!

Și mie, parc'-atunci când scriu,
Când văd în jurul meu dezastru',
Ca îngerul aș vrea să fiu,
Acolo-n cerul lui albastru...

Din glod de vrei să mă ridici,
Cu mine, Doamne, ai răbdare,
Mai lasă-mă să stau aici
Legat de Munți și de izvoare!

Nicolae Nicoară-Horia





sâmbătă, mai 18, 2019

S-a răsturnat vremea...






18 Mai 2019

S-a răsturnat vremea cu susul în jos,
Aud cum bate în inima Cetății
Un slogan atât de dureros:
Majoritatea se supune minorității!”

Democrația este ca o copilă
Ce nu mai crede în Constituție,
Iertată să-mi fie comparația juvenilă,
Dar prea mult seamănă a prostituție!

Vremea de-afară apasă pe clanță,
Ca frigul în oase îți intră în casă
Toleranță oriunde, mereu toleranță,
Altora de tine nici nu le pasă!

Dacă te-njură de Mamă, de Țară,
Pârjolindu-ți numele ca pe-o piftie
Cei dinăuntru și cei din afară,
Până când mai înduri, Românie?

Legea nu e aceeași pentru toți,
Fiecare indi-vid o traduce cum poate,
Clipa e plină de tâlhari și de hoți
Și pe tine te-au furat-Direptate!

Nicolae Nicoară-Horia






vineri, mai 17, 2019

Îți plâng de milă...





Vineri, 17 Mai 2019

Simt că strig degeaba în pustie,
Precum striga atunci Botezătorul,
Îți plâng de milă-Maică Românie,
Codrul tău e frate cu toporul!

Pe cei ce îți vreau binele i-alungi
Prin alte zări bezmetice, străine,
Tristețea scurmă lacomă în prunci,
Precum singurătatea în ruine!

Târziul stă la vamă, la hotare
Și-n mine parcă s-a făcut târziu,
Mă doare sufletul, cât mă mai doare
Ca om ce sunt împovărat nu știu...

Istorie...
Vineri, 17 Mai 2019

Cu Regele, să știți, nu am nimic,
A stat destul ascuns sub tencuială
De către-același „vajnic” inamic
La Alba Iulia în Catedrală!

Și de aici l-au alungat mai-marii,
Dar vremea pe niciunul nu ne iartă,
Întregitor de neam și de fruntarii
Îl puneți, dar, la locul lui în soartă

Și pe Mihai, trădat pe Câmpul Turzii!
De la Târgoviște același Dor îl poartă,
N-au să-i înfrângă „orbii” și nici „surzii”
Pohta” lui cea sfântă, niciodată!

Nicolae Nicoară-Horia

Piața Unirii din Oradea
Pleacă Voievodul! Vine Regele!



joi, mai 16, 2019

Îmi place să pictez cuvinte...



Joi, 16 Mai 2019

Îmi place să pictez cuvinte
Și ție să te lași pictată
Cu-aceeași dragoste fierbinte
Cum te-am pictat întâia dată!

Pe pânza sufletului caldă,
De dimineață, până-n...zori
Privirea limpede se scaldă,
Nu simți cum te cuprind fiori?

Aud încet cum te-nveșmântă
Culorile din curcubeu,
Tu, Poezia mea cea sfântă,
Te-a dat Vederii Dumnezeu!

Îmi place să pictez cuvinte,
Încet și cu răbdare, știu,
Ea poartă chipul tău cuminte,
Pictându-l parcă-i și mai viu...

Nicolae Nicoară-Horia





luni, mai 13, 2019

Azi e ziua dorului...



13 Mai 2019
Motto:
Ce-ar fi lumea fără Dor,
Fântâna fără izvor,
Ce-ar fi răul fără bine,
Ce-aș fi eu fără de tine?
-Restituiri-

Azi e ziua dorului din Dor,
Azi e ziua dorului din pâine,
Pâinea de pe masa tuturor,
Azi e ziua dorului de mâine...

Fără el drumețul n-are drum,
Fără el nici pasărea nu cântă,
Ce înalt e dorul meu de-acum
Din poemul care te-nveșmântă!

Și mereu se înalță tot mai sus,
Cum se înalță soarele și luna-,
Azi e Ziua Dorului mi-ai spus,
Pentru mine azi e întotdeauna...

Nicolae Nicoară-Horia







Prislop...






13 Mai 2019
Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul Iubirii,
dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății.
ARSENIE BOCA
-Restituiri-

Am fost și eu acolo, la Prislop
Și-n alte vremuri l-am simțit aproape,
Se-oprise parcă Timpul din galop
Cu Veșnicia murmurând sub pleoape!

Am fost și eu acolo sub văzduh,
Am fost și eu lângă mormântul viu,
Fiorul sfânt ce mi-a rămas în Duh
Nu voi putea vreodată să-l descriu!

Acolo L-am simțit pe Dumnezeu,
Cum Dragoste și Liniște împarte,
Vor spune unii, cum au spus mereu,
Că moartea nu unește, ci desparte!

Ce verde crud! Nimic nu se usucă
Și orice floare știe să se frângă,
Acei ce simt chemarea să se ducă
La Mănăstire, la Prislop să plângă

Lângă Mormântul unui Sfânt Român
Și să-i asculte inima cum bate
Și-acum când scriu, cuvânt după cuvânt
Fiorul sfânt îl simt cum mă străbate;

Un tainic și dumnezeiesc parfum
Îmi umple iar ființa mea întreagă,
Ce Aer, Doamne! Parcă-l văd și-acum
Când îl respir ca pe-o minune dragă...
Nicolae Nicoară-Horia




duminică, mai 12, 2019

Dumnezeu nu e singur...



Duminică, 12 Mai 2019
-Cuvinte duminicale-

Dumnezeu nu e singur niciodată!
El dintotdeauna a fost în văzduh
Și așa va rămâne, pururi ca Tată,
Împreună cu Fiul și cu Sfântul Duh!

Nu-i tulburați silabele din Cuvânt!
Zadarnică e orice voință și moartă
În neputința Omului de pe pământ,
Oricât ar încerca să-i despartă!

Dumnezeu nu există, spune nebunul
Privindu-și chipul în oglinda bizară,
Dumnezeu nu e Singur, el este Unul
Și Același mereu în lumea de-afară!

Scrie în Carte și scrierea nu e deșartă,
Cu luare aminte, cu lumina-n fereastră
Citiți Adevărul neclintit din soartă:
Să facem om după asemănarea noastră!”

Dumnezeu nu lucrează singur niciodată,
Nici pe pământ și nici în văzduh,
Numai așa Lucrarea e terminată
Împreună cu Fiul și cu Sfântul Duh!

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, mai 11, 2019

Au înflorit salcâmii...



11 Mai 2019
-Restituiri-

Scriam și din înalturi mirosul de salcâm
Prin liniștea augustă, sub stelele mirate,
L-am auzit deodată căzând pe caldarâm
Și-acum mi-e plin auzul de cioburile sparte...

În versul meu fierbinte lumina se pogoară,
Au înflorit salcâmii! Închide ochii, hai,
Nu simți cum te cuprinde vederea din afară?
Aceeași ca în vremea când rătăceam prin rai...

Au înflorit salcâmii, sub zările lumești,
Eu știu, în noaptea asta poemul meu de mâine
Cu-aceeași nerăbdare atunci când îl citești,
Sub roua dimineții, neterminat rămâne...

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, mai 10, 2019

Simt...



Vineri, 10 Mai 2019

Simt că „ceva” nu-i bine-n Uniune,
Vine-o vreme și-i atâta de-aproape
Când nu mai ai curajul de a spune
Despre credința care-o porți sub pleoape!

Ideile „mai-marilor”...sunt coapte,
Lor, și numai lor să te supui,
Acolo se „lucrează” zi și noapte,
Încă nu știu sub ocrotirea cui!

Mâna mea, cea dreaptă, nu se teme,
Cuvintele acestea când le scriu,
Acum să le „traduceți,” e devreme,
Dar odată va fi prea târziu!

De-aceea spre-nțelegere vă chem,
E Unul Înviatul de pe cruce!
Eu știu că nu-mi citiți acest Poem
Și nici durerea mea de la răscruce...

Nicolae Nicoară-Horia




miercuri, mai 08, 2019

Viața...



8 Mai 2019

Vremelnice sunt toate câte sunt
Pe lumea asta care ne-a fost dată
Și soarele asfințește pe pământ,
În ceruri nu apune niciodată!

Sufletul din mine e la fel,
Însuflețește lutul și-apoi pleacă
Și-atunci mă-ntreb: ce vină are El
Să-L judece credința mea săracă?

Viața-i „un blestem de a te naște?”
Eu niciodată n-am crezut în el,
Cum nu cred în moartea-n zi de Paște,
Blestemătorul este un mișel!

Cuvintele acestea dureroase
Tot mai des le-aud în jurul meu,
Mă-ntreb, cu frigul cuibărit în oase:
Cum să te blesteme Dumnezeu?

Viața nu-i a ta, e-un dar ales,
Cine l-a primit, să-L recunoască!
Pe lumea asta plină de eres,
Nu poate Omul singur să se nască!

Nicolae Nicoară-Horia




marți, mai 07, 2019

Mai...



7 Mai 2019

Mai bine! Mai frumos! Mai sfânt!
Mai, toată viața să-mi rămână,
Ce drag mi-a fost de-acest cuvânt,
Precum sămânța de țărână!

Și-așa a început să-mi placă
Din vremea când eram pruncuț,
Acolo-n Satul meu la joacă,
Tot alegând pe Deal desculț...

Cel mai ales dintre cuvinte,
Mai plin de bucurie-Mai!
Mi l-ai șoptit, 'ți-aduci aminte
Pe-o gură fragedă de rai?

Ardea nespus și-n gândul meu
Această tainică minune:
Mai vreau! Și-acum aud mereu
Ca pe-o curată rugăciune...

Nicolae Nicoară-Horia




Nuntă de mai...



7 Mai 2019
7 Mai 1978
Ferice e fereastra în care te-am zidit...”



-Restituiri-

Ploua și-atunci pe dealurile mele,
Eu mirele din Mun
ţi și tu mireasă
Acolo în c
ăsuţa de sub stele,
Cea dintre toate, singura- Acas
ă!

Ploua
și-atunci şi erau flori de mai,
Cât
ă risipă albă de petale!
Ce minunat, dumnezeiesc alai
În urma noastr
ă şerpuind a vale...

Ploua
şi-atunci, îţi mai aduci aminte,
R
ăspunsul meu flămând de întrebări?
Dar ploaia era cald
ă și cuminte,
Cu fulgere
le încremenite-n zări.

Ploua
şi tu râdeai- Copilărie!
Acolo, între noi
şi Dumnezeu,
Era în tine- atâta Poezie-
Ierusalimul sufletului meu...

Nunta noastră...
7 Mai 1978

Nunta noastră n-am s-o uit în veci!
Mi-e dorul într-un leagăn de nuiele
Și te aud prin gândul meu cum treci-
E nuntă iar pe Dealurile mele

Mult mai înalte-acum și mai tăcute
Și muzica aceea-i mult mai lină,
Mireasa mea, ce vămi necunoscute
Îmi jinduiesc vederea din lumină!

Atâtea flori ți se-așterneau în cale!
Cădea din cer o rouă preacurată
Acolo-înspre Biserica din Vale
La cununia care ne-a fost dată.

Azi dacă mă citești de ce suspini
Când te îmbracă-n alb aceeași fată?
Nuntașii de atunci sunt mai puțini
Și-Acasa mea acum e încuiată...

Nunta aceea n-am s-o uit în veci!
Iar mi-e dor de-un leagăn de nuiele
Și te-aud prin vârsta mea cum treci-
E nuntă iar pe Dealurile mele...


Nicolae Nicoară-Horia


luni, mai 06, 2019

Voia Ta...



6 Mai 2019
Ev. Luca 11, 2
Facă-se voia Ta...”
Nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.”
Ev. Ioan 5, 30

Ci voia Ta să-mi fie, Doamne,
Fac doar cât pot, cât sunt de mic,
Nefacerea să mi-o condamne
Acei ce nu-nțeleg nimic

Din tot ce spun, când fără Tine
Zadarnică-i voința mea,
Cu mine Ești la rău, la bine,
Precum e raza lângă stea!

Atunci când lutul meu mă doare
Și gândurile când mă dor,
Simt mâna Ta vindecătoare
Trecând ca umbra unui nor...

Tu îmi cunoști credința toată,
Cu îndoielile ce-mi vin,
Dar nimănuia, niciodată
Altor voințe nu mă-nchin!

Și-oricât ar vrea să mă condamne
Acei ce nu-nțeleg nimic,
Doar voia Ta să-mi fie, Doamne,
Atunci când cad, când mă ridic...

Nicolae Nicoară-Horia