marți, iunie 30, 2009

SENSUL DIN NOI...

30 iunie 2009.


Timpul meu numai tu ştii să-l măsori,
Pendula nu merge înapoi niciodată,
Nici Râul din Munţi, nici roua din zori,
Nici Viaţa aceasta ce ne-a fost dată...

Sensul din noi e mereu înainte,
Eu sunt clepsidra în care te chem,
Nisipul tău, încă, e atât de fierbinte-
Tu nu îl auzi cum se scurge-n Poem!

luni, iunie 29, 2009

DONIŢE DE LEMN...


DONIŢĂ DE LEMN...

Se aud pe dealuri stelele cum cad,
Vai ce sete sfântă mi se face iară!
Doniţă, doiniţă, lacrimă de brad,
Lacrimă-poveste picurată-n seară...

Te ciopliră Moţii cu migală-anume
Rotunjindu-ţi trupul în inele prins
Şi te-au dat, sărmanii, hăulind prin lume
Pentru o bucată de mălai şi vis.

Doniţă-fecioară dusă de vânzare
Dinspre Munţi de aur, de argint şi dor,
Le-ai purtat oftatul dincolo de zare,
Ei, săraci în Ţara şi în Legea lor,

Ei, ce n-aveau voie de-a rosti cuvinte.
Sufletul în tine se-auzea gemând,
Îţi privesc şi-acuma cu luare-aminte
Doagele uscate de atâta gând...

Se aud pe dealuri stelele cum cad,
Vai ce sete sfântă mi se face iară!
Doniţă, doiniţă, lacrimă de brad,
Patimă-poveste picurată-n seară...

MĂ UIT ÎN TINE...

Detractorilor acestui neam...

Mă uit la tine cum se uită ochiul
În lacrima din care s-a născut,
Mă uit în tine, Ţară a privirii
Şi mă aduc aminte din trecut...

Cine eşti tu, de unde vii anume
Pământ durut sub tropote de cai,
Cine-i Acel ce te-a chemat pe nume,
Acel ce gurii tale i-a dat grai?

Eu ştiu şi înţeleg şi-mi pare rău
Când fraţii mei de pe acest meleag,
Vorbind de bine te gândesc de rău
Amestecând culorile din steag...

Tu, Maică bună, veşnic iertătoare
De fiii tăi, de-aceşti români de-a gata,
Ei, vânzători de umbre şi de soare,
Cât de curând o să îi certe Tata...

Vai, cât noroi în sufletul lor zace,
Pe dinafară înălbiţi de clor-
O, Sfinţi Români, voi purtători de pace,
Rugaţi-vă spre mântuirea lor!

Mă uit la tine cum se uită ochiul
În Lacrima din care s-a văzut,
Mă uit în tine, Ţară a Privirii,
Mă uit şi-mi pare rău că i-ai născut...

duminică, iunie 28, 2009

MI-E DOR DE ABEL...

Mi-e dor de Abel,
Doamne, simt că mor,
De mine unde oare
Se ascunde?
Bolnav şi singur
Strig
După-ajutor,
Nimeni ce sunt
Şi nimeni nu-mi răspunde...
Mâna aceasta
Care
L-a ucis
Mi se topeşte ca o lumânare,
Aş vrea s-adorm,
Dar
Mă cuprinde-un Vis,
Vai ce himeră înfiorătoare...
Mi-e dor de tine,
Fratele meu
Drag,
Fărădelegea mea de-atunci
Mă doare,
O să m-aştepţi
Înlăcrimat în prag
Acum
Când voi veni
Să-mi cer
Iertare?
Dă-i sufletului cain
Mântuire,
Mi-e dor de tine Abel
Şi mi-e frig,
Urât
Ce sunt
Şi fără-asemuire,
Măcar
Răspunde-mi frate,

Când te strig...

DIALOG...


STAMPĂ...

28 iunie 2009.
Mi se aşează pe frunte

Un Gând,
Precum albina
Pe-o floare-
Tu
Nu îi auzi
Zumzetul?...

SCULPTURĂ...


28 iunie 2009.

Cineva loveşte

Cu dalta

În
Linişte...

Ce chip

Nevăzut încă

Se ascunde

Acolo?!

Stau şi ascult

Fericit

Cum

Lucrează...

Numai aşchii

De

Lumină

În

Jur...

SUFLETUL DE DUPĂ ZĂBRELE...

Duminică, 28 iunie 2009.
„Şi nu ne lăsa duşi în ispită...”

Adeseori mi-am văzut
Sufletul
Plâns
De după zăbrele...
Cine oare
Acolo
Îl ducea în ispită
Mereu?
Acum,
Când scriu,
Se uită
Duminical
Şi
Fericit,
În Poemul
Meu...

sâmbătă, iunie 27, 2009

ALPINISM...

27/28 iunie 2009.

Dată mi-ai fost,
POEZIE,


Caţăr
Mereu,
Precum alpinistul,
Tot
Înspre piscul
Numelui
Tău-
Altruistul...

ÎNTRE SOARE ŞI UMBRA LUI...

26/27 iunie 2009.

Aici,
Pe pământ,
Între soare
Şi
Umbra lui,
Eu sunt,
Între Umbra mea
Şi cuvânt,
Încă
Nu ştiu-
E Poemul Acesta
Care îl Scriu?
Între soare
Şi umbra lui,
Sunt eu,
Dar
Între mine
Şi
Dumnezeu?!

vineri, iunie 26, 2009

INSPIRAŢIA...


CÂND INSPIRAŢIA ÎMI VINE...

25/26 iunie 2009.

Când inspiraţia îmi vine,
Precum ne vin la ţară goşti,
De ce te uiţi aşa la mine,
Sunt eu, tu nu mă recunoşti?


Această sfântă Liturghie
Când îmi coboară în auz,
Tu lasă-mi Gândul să te scrie
De jos şi pînă sus, mai sus...


De ce tresari când îţi atinge
Cuvântul meu tăcerea multă?
Te prinde Dorul şi te-nvinge,
În ochii lui fierbinţi te mută


Şi-acolo să-mi rămâi, sub pleoape,
Până la ultima silabă,
De ce te uiţi aşa de-aproape?
Nu vezi că am atâta treabă...

miercuri, iunie 24, 2009

ELEGIE...


POEZIA MEA...

24 iunie 2009.
„Mi-e dor de un cuvânt/ pe care nu l-a rostit/ nimeni.”
Grigore Vieru
Poezia mea...nu e din plâns,
Are
ceva din Lacrimă răsfrânt,
De peste tot în Ochiul ei am strâns
Lumina-mpărtăşită din cuvânt...

De mă citiţi măcar să fiţi mai buni,
Acolo toate armele se tac,
Acolo e şi freamăt de goruni
Din Dorul Iancului fără-de-leac...

Acolo-mi sunt de fapt strămoşii toţi,
Punctele noastre, pururi cardinale,
Acolo este Neamul meu de Moţi
Rămas de la-nceputul lumii Sale...

Poezia mea...din râs nu este,
Are atâta Dimineaţă-n ea
Şi-s fericit ca soarele pe creste
Când soarbe rouă din privirea ta!

MIRARE...


ACESTA E AERUL...

24 iunie 2009, Sânzâiene...

Nu-i întâmplare să te naşti în Ardeal,
Cu mâinile arse, bătucite de muncă
Tata îşi ară amurgul pe Deal,
Plugul lui taie brazdă adâncă...


Plânşi ochii mamii stau să-l petreacă,
Copchilul prin ierburi aleargă flămând,
Nu se mai satură, Doamne, de joacă!
Un fluier se-aude în ceruri plângând...
.................................................................
Ochii tăi, scumpii, de ce se tot miră,
Aici totul miroase a Dumnezeu,
Acesta e Aerul pe care-l respiră
Clipă de clipă, numele meu...

duminică, iunie 21, 2009

SUNĂ TELEFONUL...

Duminică, 21 iunie 2009, ora 12.00

Sună telefonul, nu răspunde Mama,
Unde-o fi plecată, oare prin grădină?
Simt cum îmi cuprinde gândurile teama,
Sună telefonul, o aştept să vină...

N-o lăsa în voie, Doamne, e bătrână,
Paşii abia-i poartă trupul ei de-acum,
Dacă sunt departe, ţine-o Tu de mână
Şi îi luminează paşii de pe drum...

Sună telefonul, mi-i atâta ciudă!
Şi mă văd Copchilul colo sus pe Sturz
Coasa taie iarbă, sufletul asudă-
Sună telefonul, Mamă, nu-l auzi?!

JOC...


POEZIE NEBUNĂ...

20/21 iunie 2009.

Treaz mi-ai ţinut
Toată noaptea
La sân
Sufletul meu
De Copil...
Nu auzi cum vin
Zorile?
Până trupul acesta
Nu e
Bătrân,
Culcă-mi-l...
Ştiu
Că ţi-e drag,
Ştiu
Că îi place

Vă jucaţi
Copilăreşte-mpreună,
Nici tu
Nu îi dai,
Nici el
Nu-ţi dă pace-
Poezia mea,
Eşti
Atât de nebună!...

sâmbătă, iunie 20, 2009

PROVINCIAL...

19/20 iunie 2009.


Scumpul meu, înveşnicit Ardeal,
Altarul sfânt din orice rugăciune,
Mi s-a spus că sunt provincial
De nu-s la Bucureşti, în Uniune...

Da, e-adevărat, nu am carnet,
Au vrut odată fraţii să mi-l facă,
Dar m-au notat acolo ca poet
Prea de origine romano-dacă!

În tot ce scriu se-aud adesea şoapte
Din Munţii mei de-Acasă şi din Ţară,
Că versurile despicate-n şapte,
Au sorgintea uneori amară...

Că nu e bine încă, nu e bine
Şi prea înneguraţi îmi sunt Carpaţii,
Eu m-am înscris de-a pururea în tine
Şi nu în alte găşti şi-organizaţii...

Să spună dar, elitele, ce vor,
Demult de predicatul lor nu-mi pasă,
M-au pironit părinţii mei cu dor
Pe crucea limbii din strămoşi rămasă...

De port sub tâmple numele de Moţ
Din Munţii Apuseni eu n-o să plec-
Acolo, printre fluiere şi roţi
Şi azi Copilăria mi-o petrec...

Invidia ca viermele îi roade,
Mi s-a spus că sunt provincial,
Simt acum un Duh care mă arde-
Scumpul meu, dumnezeiesc Ardeal!

vineri, iunie 19, 2009

ZBOR...

Prietenii mei, atâta doar vă cer,
Uitaţi-vă la vulturi, bunăoară,
Uitaţi-vă la îngerii din Cer
În Singurătatea lor când zboară…

Ei nu se pleacă-n stoluri niciodată,
Să nu le fie aripile frânte,
Asemenea poetul de pe Munte,
În Poezia care i-a fost dată…

joi, iunie 18, 2009

RUGĂ...


PLECAREA MAMEI...

17/18 iunie 2009.
ANICĂI...


Nu mai poate Mama să îndure,
Să respir aş vrea în locul ei!
Şi se rupe sufletul din mine
Cum se rup de ploaie norii grei...
Doamne, ce departe-i în privire!
Ştiu că nu mă vede, nu m-aude,
De ce pleci, Măicuţă-nsingurată,
Cine te cheamă oare şi spre unde?!
Mâinile tale, reci şi pământeşti,
Îmi par acum ca două aripi frânte,
Cât le-a fost dat, truditelor, în Viaţă
Tot aluatul pâinii să-l frământe...
Neputincioşi suntem, zadarnic, ştiu,
Nimeni nu-i legat de Veşnicie,
Amână, Doamne, pentru mai târziu
Ducerea ei, dacă o fi să fie...

miercuri, iunie 17, 2009

IUDA...

miercuri, 17 iunie 2009.

Umblă prin cuvânt un fel de iudă,
Înveşmântat ca noi cu-aceeaşi haină,
În zadar trudeşte şi asudă-
Nu e încă Cina cea de taină...

Prietenii mei, să nu vă întristaţi,
Acum e vremea să rostiţi poeme,
Aici în Umbra Flăcării de staţi
E linişte şi încă e devreme...

Când o fi acolo în pustie
Să vă pună sufletul în cui,
Mâna voastră Adevăr să scrie!
Feriţi-vă de ispitirea lui...

Şi stăpâniţi de-a patimilor trudă,
Să nu uitaţi cereştile porunci-,
Umblă prin cuvânt un fel de iudă,
Cum prin Grădina Getsimani atunci...

luni, iunie 15, 2009

OGLINDA...

15 ianuarie 2009, ora 22.00

Sunt obosit
Şi dacă sunt ce-ţi pasă?
Tu rămâi
Aşa cum eşti,
Frumoasă!
Ochiul meu
Nu poate să-ţi cuprindă
Chipul
uitat
Acolo în oglindă...
Dacă mi-ai fost
Şi încă
Îmi eşti dragă,
Ai grijă
Dar
Vederea

N-o spargă...

duminică, iunie 14, 2009

OCHII LOR...VEŞNICIA NOASTRĂ...


RUGĂ, pentru cei plecaţi din Ţară...

Duminică, 14 iunie 2009, ora 13.00

Vântul geme prin goruni-
Doamne, cum să nu Te doară?
Se duc oamenii din Ţară
La...bătrâni şi la căpşuni...

Celor de sus nu le pasă
Că rămân legaţi de Dor
Aici copilaşii lor,
Singuri, singurei Acasă...

Ochii mei sunt plânşi acum,
Cei plecaţi departe-n lume
Când se roagă, fă anume,
Doamne, să-i întorci din drum!

Celor care ne conduc
Tu să le aduci aminte-
Dă-le lor de-acum-nainte
Soarta puilor de cuc...
...........................................

Câine viu aici, leu mort
Nu mă vreau pe alte hărţi,
Doamne sfinte, să mă ierţi-
Şterge-mă din paşaport!...

vineri, iunie 12, 2009

INOCENŢĂ...


COPIII NU AU NICIO VINĂ...

Vineri, 12 iunie 2009.
Părinţii, dacă sunt “mişei”
Ori calcă strâmb întru lumină,
Copiii nu au nicio vină,
Să nu vă răzbunaţi pe ei!


De nu vă place cum arată,
De poartă rândunici în gând,
Nu le răniţi surâsul blând,
Privirea caldă şi curată!

Copiii, de sunt slabi acum,
Cât de curând vor creşte mari
Precum mlădiţa de stejari-
Nu le ieşiţi cu barda-n drum!

Atâtea glorii efemere
Au fost şi fi-vor pe pământ,
Din goana oarbă după vânt
În jur au semănat durere...
..........................................

Uităm porunca cea divină,
Aşa se-ntâmplă deseori,
Părinţii de rămân datori,
Copiii nu au nicio vină...

miercuri, iunie 10, 2009

CE LINIŞTE-I AICI...

Miercuri, 10 iunie 2009.

Cine eşti, de unde-mi vii mereu,
Nu poate Gândul meu să te-nţeleagă,
Chipul tău făcut de Dumnezeu,
Făptura ta atâta mi-i de dragă!


Genele tale murmură prelungi
Când mă ascund sub adumbrirea lor
Şi-atât de fericit mă simt atunci
Şi odihnit ca pasărea în zbor...


Frumoasă eşti! Se mistuie-n văpăi
Clipa aceasta, ce mi-ai dat-o mie,
Ce linişte-i aici în ochii tăi!
Lumina lor se-aude cum mă scrie...

marți, iunie 09, 2009

SABIA CUVÂNTULUI...

Cu prietenie, lui Nicolae Stancu

Nu mi-a fost strâmbă niciodată slova
Şi nimănuia n-a adus acuze,
Mi-e dragă, deopotrivă, şi Moldova
Cu tot alaiul ei nuntit de muze...

De neamul românesc nu mi-e ruşine,
Frate-al meu, tu cred că mă-nţelegi,
Balada sfântă de Acolo vine,
Aceleaşi doruri freamără prin crengi

Din vecii statornice poveţe,
Olteni şi Moldoveni, Copchii de Moţi
Din Umbra Flăcării ori din Esenţe,
Dumnezeu e-acelaşi pentru toţi!

Pe câmp la Păuliş, de Mărăşeşti
Duşmanii noştri n-au ştiu să treacă,
Azi, cine Doamne, ne împarte-n găşti
Sabia cuvântului din teacă?!

duminică, iunie 07, 2009

POGORÂREA SFÂNTULUI DUH


UMILUL UCENIC...

Fapte 2, 1-13
7 iunie 2009, ora 12.00 din Duminica Rusaliilor…


Atunci când scriu aşa mă simt şi eu
Precum ei în Ziua Cincizecimii,
„Sunt plini de must!” Batjocura mereu
Mai stă şi azi pe buzele mulţimii...

Umilul ucenic, trimis aici,
Aşa voi fi de-a pururea sub soare-
Doamne, de pe suflet să-mi ridici
Ispita când o fi să se coboare...

Pune în mintea mea de azi-nainte
Limba de foc din Adevărul Tău,
De toate-aceste’ rodnice cuvinte
Când le rostesc să nu îmi pară rău!

Fă neamul meu de-aici să mă-nţeleagă
Şi altele pre limba maicii lor,
Sunt robul Poeziei şi mi-e dragă
Porunca Ta de dincolo de nor...

DIN DUMINICA MARE VĂ SCRIU...

Azi, în Duminica Mare, îmi spun mie, vă spun tuturora, indiferent de blazonul religiei noastre:
nu suntem singuri!
Duhul Sfânt este cu noi!
Iisus le-a făgăduit ucenicilor, atunci, la Înălţarea Sa de pe pământ, că nu îi va lăsa orfani, „Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va trimite un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16).
De aceea, „oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor”.
Să vă fie sufletul mereu plin de Duhul adevărului şi să vă bucuraţi până la ultima „suflare” de roada lui, care este DRAGOSTEA!

RUSALII

E tot mai multă ură în cuvânt,
E tot mai întuneric înainte
Şi totuşi se pogoară Duhul Sfânt
Din cerurile-aducerii aminte...


În fiecare an, la Cincizecime,
Un vuiet se aude pe pământ,
Ce vuiet oare şi de unde vine
Această caldă zbatere de Vânt?!


Ferice dar de cine îl aude,
Să-i întru toate de-ajutor,
Tu de El n-ai unde te ascunde,
Ca soarele de dincolo de nor...

Ci lasă-te cuprins şi nu te teme,
Din amorţeala somnului te scoală-
Acest Poem pe care-l scriu devreme
Te vindece de orice îndoială...


Taci şi-ascultă-mi freamătul, flămândul,
Frate-al meu de lut şi de cuvânt,
Umbra Lui să-ţi lumineze gândul,
Acum, când se pogoară Duhul Sfânt!

sâmbătă, iunie 06, 2009

COPCHILUL FLĂMÂND...

5/6 iunie 2009.


Mi-e gândul acum obosit de Câmpie,
Nici nu mai ştiu dacă tu mă asculţi,
Din Poemul acesta care mă scrie
Sufletul meu e acolo în Munţi...

Ce Rugă înaltă, fierbinte mă leagă
De toate altarele neamului meu-
Ardealul, Muntenia, Moldova întreagă,
De tot ce-a lăsat aici Dumnezeu!

Ce-i oare, Doamne, vraja nebună
De nu mai am linişte? Oriunde mă sunt
Pământul naşterii mele mi-adună
Tăcerile Dorului arse-n cuvânt!

Cu paşii desculţi înspre Casa-Lumină
Rămasă pe Dealul cu nume rotund,
Seară de seară se-ntoarce la cină
Poetul din lume, Copchilul flămând...

luni, iunie 01, 2009

E ZIUA TA ŞI ZIUĂ SĂ RĂMÂNĂ...

E Ziua Ta, Copilule ce-ai fost,
Copilule ce sunt şi sunt mereu,
Poemul tău îl ştie pe derost
Părinţii care cred în Dumnezeu,
Părinţii care i-au dat Vieţii viaţă,
Punându-i veşnic Numele ce eşti,
Fără tine n-ar fi dimineaţă
Acolo în tăriile cereşti!
Fără tine e zadarnic zborul,
Fără tine floarea pe pământ
Şi cântecul şi iarba şi izvorul
Deşărtăciuni sunt toate câte sunt!
Copilule ce eşti, mereu vei fi
Leagăn între stele şi ţărână,
E Ziua Ta din fiecare zi
E Ziua Ta şi Ziuă să rămână!