marți, iunie 29, 2021

Inventar...

 



-Restituiri-


Mi-am făcut azi-noapte inventarul,

Așa precum îl fac din când în când,

Nu mi-a secat nici Dragostea, nici Harul,

Averea mea pe care-o port în gând!


Mai tânără mi-e ființa decât anii

Și-așa mi-a fost întruna pe pământ,

S-au înmulțit în jurul meu dușmanii

Și prietenii tot mai puțini îmi sunt...


Din câte-n viață mi-am planificat

Le-am săvârșit încet și cu măsură,

Nu am venin în vers, ori la ficat,

Nici grija „moțiunii de cenzură...”


Mi-am făcut azi-noapte socoteala,

Cei ce-mi poartă grija sforăiau,

Nu-i treaba mea să știu, nici îndoiala

Din totul ce-au primit câte mai au;


Îmi văd cinstit de rostul meu anume

Și tot ce am în plus la inventar

Când mă voi duce împăcat din lume

Pe toate-atunci la vamă le declar...

29 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



Petru și Pavel...

 




-Restituiri-


Petru și Pavel, azi în calendare

Cu sângele apostolilor scriși,

Am aprins și eu o lumânare

Întru jertfa celor doi uciși...


Ce vină, încă au? Luați aminte,

Erau atât de simpli și de goi!

Lipsiți de aer și de îmbrăcăminte

Mai trec și azi, proscrișii, printre noi.


Pavel și Petru, grâu jertfit în pâine,

Două lacrimi din același plâns,

Credința lor din veac în veci rămâne:

Iubiți-vă în toate îndeajuns,


Iubiți-vă în fapte și-n cuvinte!

Așa ne-au îndemnat și pe sub nor,

Ca un ecou de dragoste fierbinte

Îngemănat se-aude glasul lor...

* * *

E sărbătoare durută din care vă spun,

Cu sufletul cuvântului și cu mâna pe cruce,

În graiul părinților, cel mai străbun,

Că nu există moarte mai dulce,


Că nu există moarte mai cu folos

Din toată Viața de pe pământ,

Decât „moartea” aceasta în Iisus Hristos,

Moartea ce nu are niciodată mormânt!


Orice izvor se jertfește fântânii,

Fântâna e oarbă fără izvor,

Zadarnic și astăzi cu ură păgânii

Lovesc fără milă în Dragostea lor...


Petru și Pavel, doi frați și-o credință

În chinul durerilor fără de leac,

Din clipa aceea, de biruință

Numele lor luminează în veac!

29 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 26, 2021

În căsuța din lumină...

 






-Restituiri-


Când se-ntâmplă să fiu singur și tăcerile m-apasă,

Plin de-o bucurie sfântă-ntotdeauna merg Acasă,

Iau cu mine, cum ia melcul, toate grijile în spate

Și urc Dealul plin de iarbă și de flori înmiresmate


Și acolo, sus pe culme, în căsuța din lumină,

Lângă leagănul din grindă aștept pruncul iar să vină

Și-amândoi să stăm de vorbă toată noaptea ca doi frați,

Ca doi frați pe care-n viață moarte n-ai cum să-i desparți!


Cu miros de mere coapte, de-adevăr și de plăcinte

Vin pe rând să ne cuprindă toate-aducerile-aminte

Și sub îngerul din ramă, din tăriile divine,

S-ascult liniștea cum curge ca un vers nescris prin mine...

......................................................................................

Sub văzduh nu e odihnă și nici pace nicăieri.

Știu că și acolo-s multe, felurite neplăceri,

Când se-ntâmplă să fiu singur și-obosit de-atâta larmă

Plec spre Munții mei de-Acasă, ca soldatul din cazarmă...

26 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iunie 25, 2021

Suntem contemporani...

 




Suntem contemporani! Știu bine,

Aceasta-i starea mea mereu

Contemporan cu voi, cu mine,

Cel trimis aici de Dumnezeu!


Dar câteodată parcă mi se pare,

Când gândul scrie adumbrit de nor,

Că sunt contemporan cu fiecare

Dintre plecații-nveșniciți în Dor!


Slăvită-i Clipa, fără de prihană

Ajută-i, Doamne, cât mai mult să stea

Și Poezia mea-i contemporană

Cu sufletul acesta, plin de ea!

Vineri, 25 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



joi, iunie 24, 2021

Cămașă românească...

 






-Restituiri-


Cămașă Românească, ie pură,

Plină de căldură și de pace,

Tu niciodată nu le-ai purtat ură

Celor ce n-au vrut să te îmbrace!


Cămașă de-adevăr și de sudoare,

Lipită ne-ai fost pururea de trup,

Cusută ești cu razele din soare,

Oricât ar vrea, dușmanii nu te rup;


Cămașă Românească, Dor ce plânge

Pe umeri de bărbat și de femeie,

Pătată cu noroi, dar și cu sânge,

Așa ne-ai fost târâtă prin tranșee...


Ce bucurie înaltă mă pătrunde

Oriunde sunt, atunci când te-ntâlnesc,

Tu nu ai preț ca să te poată vinde

Cei ce nu poartă suflet românesc!


Ie românească...


Ie românească, ie,

Sfânta noastră mărturie,

Scuipată-n atâtea dăți,

Sfârtecată în bucăți,


Dacii dezbrăcați în ger

N-au pierit și nici nu pier,

Lipită de carnea lor,

Răstigniți pe cruci de dor,


Ie albă din mormânt

Înviată în cuvânt,

Între zări daco-române,

Tu ai fost și vei rămâne!


Fără ie nu-i poveste,

Și nici ladă pentru zestre,

Prin biserici transilvane

Sfinții noștri din icoane


Oricând îmbrăcați cu tine

Nici lor nu le-a fost rușine,

Precum drag mi-a fost și mie

Viersul tăinuit sub ie.


Tu ne ești cusută-n soartă,

Fericit cine te poartă,

Ie românească, ie,

Semn curat de veșnicie...

Joi, 24 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

Ce va fi, oare, acest copil...

 



Ce va fi, oare, acest copil?”

Ev. Luca 1, 66

-Restituiri-


Iertați-mi gândul acesta umil

Și părinții mei l-au avut mai întâi,

Ce va fi, oare, acest copil?”

Se întreabă, fericiții la căpătâi!


Așa se-ntreba mulțimea și-atunci

La Nașterea Pruncului biruitor,

Pruncul cel mai iubit dintre prunci-

IOAN, Proorocul Botezător!


Din leagăn, până-n marginea scânteii,

Pe pământul acesta, de la cer, la genune

Bucurați-vă, tați, dați cinste femeii

Ce poartă în pântec această minune!


Bucurați-vă, mame, de nașterea lui,

Slăvit fie sânul care-alăptează,

Fără Pruncul născut nicio dragoste nu-i,

Cum nu e lumina fără de rază!


Ioan...

Şi-i vei pune numele Ioan!”

Aşa i-a spus îngerul,

celui mut

în ne-credinţa Cuvântului...

IOAN!

IO-AN!


Dezleagă-mi, Doamne, limba,

Să pot grăi cu ea,

Nu am crezut când Vestea

I-a spus deșertăciunii,

Un Prunc la bătrânețe din Duh

Tu vei avea,

Azi Fiul meu se naște

Din pântecul minunii.

Ca el Prooroc în lume,

Botezător nu îi,

Acela care strigă,

Cum în Scriptură scrie:

Să fie netezită în veci

Cărarea Lui”,

Dar cine îi aude porunca

Din pustie?

Dezleagă-mi limba, Doamne,

De lut și iartă-i vina,

Mă leagă pe vecie

De numele lui sfânt,

Slăvită fie ziua

Când l-a numit Lumina

'Nainte-mergătorul Iubirii

Pe pământ...


Pruncul din pântecul Mamei...


Fiecare copil este un înger..”

Ce fericit,

ce trist e uneori,

pruncul din pântecul Mamei!

Acolo

el simte, aude și înțelege

toate bucuriile

și durerile

noastre!

Când ochii Mamei plâng,

plânge și el

în întunericul

dinaintea luminii!

Cântecele de dragoste,

și toate poveștile

lumii

de acolo încep!

Aveți grijă

de surâsul copilăriei,

cel dinainte

de naștere...

Mamelor!

Respirați cu băgare de seamă!

De respirația voastră

depinde

liniștea pruncului.

Din pântecul inimii el învață

în fiecare zi

să iubească,

să ierte,

să se bucure de viață!

-Restituiri-

Joi, 24 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

marți, iunie 22, 2021

Nașterea ta să nu fie degeaba...





S-a născut „pe vremea cireșelor coapte...”


La Vidra, într-o Casă țărănească,

Pe-același mal de Arieș durut,

Vrea Avrămuț al nostru să se nască,

Precum și-atunci acolo-n Munți a vrut


La ceasul când cireșelor pe ram

Li se-mplinise vremea să se coacă,

N-am uitat cât de-osândiți eram,

Ne ruginise lancea lui în teacă


Pe care Baciul Horea din Albac,

A ridicat-o înspre cer deodată:

Doamne sfinte, până când să tac,

Cine să-mi tragă sufletul pe roată?


Te nască dar, în pace Avrămuț

Măicuța ta, cea dintre toate una,

Că și acum, în Țara ta din Munți

Bântuie în voia ei furtuna;


Nu-i cine să îi pună pumnii-n piept,

Nestingherită iar făcându-și treaba,

Izbăvitorule de neam, te-aștept,

Nașterea ta să nu fie degeaba!

22 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia




luni, iunie 21, 2021

Trinitate...

 



-Sfânta Treime-

-Restituiri-


Singură nu-i ființa fericită!

Dintotdeauna Trei în Unul sunt

Lucrarea ca să fie împlinită:

Tatăl, Fiul și cu Duhul Sfânt!


Deci Trinitatea fie lângă tine,

Fără ea e orb orice izvor

Și semnul crucii când îl faci, creștine,

În Numele și-n Adevărul lor!


Fără ea nimic nu-i absolut

Și e pustie orice dimineață,

Nu ți-a făcut din aer și din lut

Trupul acesta care-l porți prin viață,


Nu ți-a trimis pe Singurul Lui Fiu?

De-aceea, câtă vreme sub cerime

Pe buze îți va fi Cuvântul viu,

Tu nu uita de Sfânta Lui Treime!

Luni, 21 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia




duminică, iunie 20, 2021

Fără Duh nici Trinitate nu-i...

 




Atunci când scriu, cu mâna-nfiorată,

Ziua, noaptea, martor în cuvânt

Mi-e Poezia care mi-a fost dată,

Eu simt cum se pogoară Duhul Sfânt...


Fără Duh nici nu există moarte,

În van e Învierea pe pământ!

Oricâte-averi adună omul-frate,

Toate sunt doar pulbere în vânt...


Nimic nu-i mișcător aici sub soare

Și el răsare din porunca Lui,

Slăvită-i fie veșnica suflare,

Fără Duh nici Trinitate nu-i!


Duminică, slăvită Cincizecime...

Și s-a făcut dezbinare în mulțime pentru El”.

Ev. Ioan 7, 43


Duminică, slăvită Cincizecime!

Stă Duhul Sfânt din cer să se pogoare,

În tot neamul meu și în mulțime

Ca și atunci e-atâta dezbinare!


Acei ce cred cu inima curată

Sunt plini de must”, batjocoriți mereu!

Ea, Pogorârea, nu-i adevărată,

Spun răii ce-L hulesc pe Dumnezeu!


Ce limbi și ce suflare și ce vânt?

Apostolii le-ndură în tăcere

Cincizeci de zile dintr-un număr sfânt,

Stau mărturie de la Înviere!


Rusalii


E tot mai multă ură în cuvânt,
E tot mai întuneric înainte
Şi totuşi se pogoară Duhul Sfânt
Din cerurile-aducerii aminte...

În fiecare an, la Cincizecime,
Un vuiet se aude pe pământ,
Ce vuiet oare şi de unde vine
Această caldă zbatere de
vânt?!

Ferice dar de cine îl aude,
Să-i fie întru toate de-ajutor,
Tu de El n-ai unde te ascunde,
Ca soarele de dincolo de nor;

Ci lasă-te cuprins şi nu te teme,
Din amorţeala somnului te scoală-
Acest Poem pe care-l scriu devreme
Te vindece de orice îndoială.

Taci şi-ascultă-mi freamătul, flămândul,
Frate-al meu de lut şi de cuvânt,
Umbra Lui să-ţi lumineze gândul,
Acum, când se pogoară Duhul Sfânt!

Duminica Rusaliilor, 20 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, iunie 19, 2021

Moșul...

 




Mergea bietul om agale pe drum,

Simt respirația cum mi se taie,

Cuvintele-acestea le-aud și acum:

Te caută moartea pe-acasă, tataie!”


Mă-ntunecă notele grave din ton

Și aerul plin de mizerii mă doare,

Indi-vidul acela ciudat, cu breton,

Sorbea dintr-o sticlă un fel de licoare...


Vai, cât de-aproape e ziua de mâine!

Cât întuneric în ochii spurcați!

Bătrânul mergea să-și cumpere-o pâine

Cu Dorul departe la dragii plecați...


El a fost și rămâne al vieții strateg,

Cerul deasupra de gând se-ncovoaie

Ce-i ura aceasta, eu n-o înțeleg:

Te caută moartea pe-acasă, tataie!”


Moșii de vară...

-Restituiri-


E tot mai durută lumina de-afară

Și soarele parcă e plâns după nori,

Sâmbătă, astăzi sunt Moșii de vară,

Cuvântul „moș” îmi aduce fiori!


Datinile noastre, care mai sunt,

Rând pe rând fără parastase ne pier,

Mâine vin Rusaliile peste pământ,

Duhul cel sfânt se pogoară din Cer!


Cei ce nu pot și nu vor să-nțeleagă,

Sunt tot mai puternici, mai mulți,

Genunchii mei slabi încă se roagă:

Părinte al Moșilor mei, să-i asculți,


Iartă-le, Doamne, păcatele lor,

Păcatele noastre nenumărate,

Sunt „Moșii de vară” și cuvintele dor,

Doamne, adu pe pământ Sănătate,


Sănătate în trup și în mintea bolnavă

A celor ce astăzi se cred dumnezei,

Duhul cel sfânt îl trimite din slavă

În numele moșilor și strămoșilor mei!

Sambătă, 19 Iunie 2021

-Moșii de vară-


Nicolae Nicoară-Horia



joi, iunie 17, 2021

Doina transilvană...

 






-Restituiri-


Vindecătoare Doină transilvană,

Ca vinul din Scriptură pus pe rană,

Din deal în deal, din Munte în câmpie

Ești semnul nostru dinspre veșnicie!


Când te ascultă sufletul din mine

Parcă pogoară duhul din cerime,

Precum în Ziua de Rusalii sfântă,

Ferice muritorul ce te cântă!


Din clipa cea dintâi ce ne-a fost dată,

Nu ne-ai uitat durerea niciodată,

Nici bucuria, cât-a fost, puțină,

Cuvântul meu cu tine se-nlumină,


Mântuitoare doină transilvană!

Minunea noastră, adăpost și hrană

Din leagănul prunciei, pân' la cruce,

Nimeni vreodată nu te va traduce...

Joi, 17 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

Tulnicăresele Mariana Gligor și Nina Onețiu


marți, iunie 15, 2021

A murit Eminescu?

 





A murit Eminescu!” Ce veste cumplită!

A murit Eminescu? Nu cred nici acum,

Gândul vrea să mă ducă-n ispită,

Gândul cel șubred și tot mai postum...


Țara lui de glorii, plină de nevoi,

Sufletul poetului în veci nu te minte:

El este viu, aici printre noi,

Nebunul” acesta răstignit în cuvinte...


A murit Eminescu din Ultimul dor!

A murit Eminescu? Moartea nu-l știe,

Uitat sub tiparele limbii îl vor

Cei muți în iubirea de neam și de glie.


Să punem pumnul „în pieptul furtunii,”

Ca „Geniul pustiu” și fără hotar,

A murit Eminescu? Se bucură unii,

Fie-le toată bucuria-n zadar!

15 Iunie 2021


Nicolae Nicoară-Horia