joi, iulie 30, 2015

Eu știu ca poezia te îmbată...


30 Iulie 2015

Eu știu că poezia „te îmbată”,
Cu ea mai uită omul de necaz,
Se mai întâmplă însă câteodată
Cel ce o scrie să nu fie treaz...

Am întâlnit „poieți”, dar nu prea mulți,
Prin oraș, la sat, ori prin taverne
Și-atunci când vrei ca omul să-i saluți
Ei îți recită poezii... „moderne.”

Țin minte, unul, cam cu părul creț,
Cu ochii mari, cât două portocale,
La început părea un tip citeț,
Dintre cuvinte mi-a ieșit în cale:

Ce te holbezi la mine, nu pricepi?
Și-amestecând mai multe limbi deodată,
Îmi spune ca ariciul dintre țepi-
Nu știi că poezia te îmbată?

Bătrânul...


27 Iulie 2015

Parcă-l văd acolo, singur și bolnav,
Ușor ca un abur care se destramă,
Slobozește, Doamne, vrednicul Tău sclav,
Din această lume, îndură-Te și ia-mă!

Se ruga Bătrânul și pe prispa arsă
Lăcrima văzduhul presărat cu stele,
Azi nu mai e nimeni, liniștea din casă
Curge înduioșată-n versurile mele...

Sub o piatră albă, veșnicită-n cruce,
El își odihnește truda cea deșartă,
Dar măcar acolo fie-i somnul dulce,
Pentru bătrânețe, Dumnezeu îl iartă!

Știu că fiecare când va fi la vamă,
Fără părtinire vom plăti oricum,
Vorbele acestea, „Doamne sfinte, ia-mă!”
Din înaltul firii le aud și-acum...

Sunt de la țară...


29 Iulie 2015

Sunt de la țară, nu de la oraș,
Și nu m-a născut mama mintenaș,
Nicicând credința nu mi-a fost ocultă,
La țară încă e răbdare multă!

Acolo, în icoane, mai plâng sfinții,
Eu nu puteam să îmi aleg părinții
Și nimeni pe pământ, să recunoască,
Nici locul unde-anume să mă nască!

Mi-s de la țară, Țara e în mine
Și dacă sunt, mă simt atât de bine
Cu toată veșnicia dintre doage
Și versul meu de-acolo mi se trage,

Precum se trag izvoarele din stânci,
Acolo am umblat copil pe brânci
Și tot pe brânci, când sufletul mi-e greu,
Urc pe Golgota pân' la Dumnezeu!

Azi casa mea și altele din jur
Îs tot mai mici și fără de contur
Și nu mi-e trist cuvântul când îl scriu,
Cel răstignit pe cruce, încă-i viu!

Sunt de la țară, nu e niciun bai,
Mă simt acolo ca Adam în rai
Și am credința spusă în cuvânt,
Nici nu-i în altă parte pe pământ...




Ce vârstă are poezia mea...


28 Iulie 2015

M-a întrebat mirată cineva,
Ce vârstă are poezia mea?
Nu te întreb pentru că sunt geloasă,
Așa precum e-o ființă curioasă...

De întrebarea asta nu m-ascund,
Nici nu știu vreodată să-i răspund
Și eu am întrebat-o deseori,
Când mă trezește dimineața-n zori

De-atâta bucurie, nu-mi răspunde
Și-n ochii ei dumnezeiești m-ascunde-
Dar împotriva sorții nu mă pun,
E mai frumoasă de cum pot s-o spun,

Iar lumea, treaba ei, nu mi-e rușine
Să merg cu ea prin viață lângă mine-
Ce vârstă are? doar atâta știu,
E mult mai tânără decât o scriu...





Ochii tăi...


27 Iulie 2015

Se-aud cum cântă mierlele în crâng
Din dimineața versurilor mele,
Cu ce sunt eu de vină dacă plâng
Ochii tăi sub cerul plin cu stele?

Cu ei nu am nimic, e treaba lor
Și fericiți sunt cei ce știu să plângă,
E-n mine și-n cuvânt un fel de dor
Ce nu pot toate apele să-l stingă!

Citește-mă, citește-mă cât poți,
Când obosesc mai lasă-i să se culce
Până mă duc acasă printre moți
Să îmi ascund tăcerile sub cruce...

Aici și-acum, sub umărul meu stâng,
E cerul lor și-i plin de palpitații,
Cu ce sunt eu de vină dacă plâng
Ochii tăi? așa sunt învățații...

Și mie-mi vine câteodată...


Duminică, 26 Iulie 2015, spre seară

Și mie-mi vine câteodată,
Așa cum îi venea și lui,
Să-mpart agoniseala toată
Și lira să o pun în cui!

S-o dau săracilor pomană,
Dar încă nu știu cine sunt,
Câți șarlatani, de bună seamă,
Sunt cerșetorii din cuvânt!

Nici prietenii-adevărații,
Nu-i mai cunosc-ce vremi ciudate!
Se dușmănesc de moarte frații
Pentru averile testate!

Credința e tot mai deșartă
În zarea dintre tu și eu
Și sfinții între ei se ceară,
Mă ierte bunul Dumnezeu!

Când partea ce mi se cuvine
E la îndemâna orișicui
Și mie câteodată-mi vine
Să spânzur nedreptatea-n cui...

Știu că mă pândești...


Duminică, 26 Iulie 2015

Știu că mă pândești
ca orice frumusețe curioasă,
mai ales noaptea
când scriu...
Singuri,
ochii tăi, somnoroșii,
nu mai vreau să se culce,
degeaba le recit
din poem-
noapte dulce!
Nici fântâna nu mai crede
în curcubeu!
Cum stai răzimată
de sufletul
meu,
ca vântul obosit
de catarg
și corabia ne duce
tot mai departe
în larg...



Mita...

Duminică, 26 Iulie 2015

Cineva mă tot întreabă,
Cu o față adormită,
Să-i răspund ar vrea degrabă-
Tu ai dat vreodată mită?”

Nu zic da și nu zic nu,
Cine știe ce gând are,
Prima dată, spune-mi tu
Cauza din întrebare!

S-a uitat atunci la mine,
Cum se uită cioara-n os
Și mi-a spus fără rușine-
Da, am dat, dar cu folos...

Cu folos ți-am dat și eu,
Nu îți mai aduci aminte,
Când m-ai ajutat la greu,
Că doar erai președinte?

sâmbătă, iulie 25, 2015

Dorul din dor...

25 Iulie 2015

Aș vrea să plec, dar tot amân
Spre-Acasa, cea fără zăbrele,
Mi-e dor să dorm o noapte-n fân
Pe Deal, sub cerul plin de stele

Și-acolo sus, la vremea dată,
Să-ți mai recit până se poate,
Precum atunci când erai fată,
Poemul cel mai drag din toate...

Dar iarba mea de-acum e arsă,
Prin ea doar vântul mai tresaltă,
În pod rugina scurmă-n coasă
Și liniștea e-atât de înaltă!
............................................
Când o să plec nimeni nu știe,
Nu știu nici gândurile mele,
Mi-e dor s-adorm în Poezie,
Pe Dealul ei, cel nins cu stele...


Cum te simți ...


Vineri, 24 Iulie 2015...

Cum te simți?” aceeași întrebare
O aud la fiecare pas,
Lumea parcă altă treabă n-are
Și-atâtea ne-finite i-au rămas!

Nu mai știu de-o vreme ce să-i spun,
Ca să le fiu pe placul tuturor,
La întrebarea pusă mă supun-
Nu rău, nici foarte-foarte, binișor!”

Ei mă credeau pe Muntele Parnas
Și cu privirea țintă în tavan
Pe unii i-am văzut strâmbând din nas,
Pe alții bucurându-se în van...

Cum te simți?” și-acum de dimineață,
Când am ieșit să-mi cumpăr o lipie
M-a întrebat în magazin o țață-
Azi, binișor, dar mâine, cine știe...”

Zbor...


Joi, 23 Iulie 2015

Aș vrea să zbor, dar aripi n-am,
Mă ține viața asta-n ham
Și de-aș avea măcar cu ele
Să zbor odată pân' la stele,

Iar dincolo de ele, știu,
E prea devreme, prea târziu,
Odată voi zbura și eu,
Acolo sus, la Dumnezeu!

Deocamdată-așa cum sunt
Îmi număr pașii pe pământ,
Tot fără soț, tot fără soț,
Dar niciodată nu pe toți.

Nu știi că zborul se învață
În doi, întotdeauna-n viață
Și fără tine n-am să pot
Să zbor de tot, să zbor de tot...


Bucuriile copilăriei...


Joi, 23 Iulie 2015

Bucuria de-a umbla desculț,
vara
prin ierburi,
peste dealuri, prin munți,
bucuria seceratului
din lanul
de grâu,
număratul peștilor
din râu.
Bucuria de-a face corăbii
din nori,
bucuria Pruncului,
aflat de păstori...
Bucuria cățăratului prin pomi,
prin copaci,
după cuiburi și poame,
bucuria jocului
până uitam de foame.
Bucuria scăldatului pe Vâlcea,
prin băltoace,
toate bucuriile Copilăriei
mă umplu
de pace...

Cât mai surâde un copil...


22 Iulie 2015

V-am spus și vă mai spun anume,
Eu cred în Adevărul care-l scriu,
Cât mai surâde un copil pe lume
La pieptul unei mame, nu-i târziu!

Precum și-a legănat pe brațe Fiul,
Maria din porunca Celui Sfânt,
Ea nici nu știe-n viață ce-i târziul,
O Mamă și un prunc- ce legământ!

Când fără el nu-i nicio sărbătoare,
În van e orișice cuvânt al meu,
Cât mai surâde un copil sub soare
Se bucură și-n ceruri Dumnezeu!

Cât mai surâde un copil înseamnă
Că Dragostea e vie pe pământ
Și de aceea versul meu vă îndeamnă,
Iubiți femeia și odoru-i sfânt...

Diasporatul...


22 Iulie 2015

Un a mic din clasele primare,
Nici nu mai știe bine românește,
Pe limba lui, pe care o mai are,
Plecat afară, tună și trăsnește

Acolo, printre seminții străine,
Că își iubește Patria de-acasă,
Dar că-i român să spună i-e rușine,
Nici stăpânii lui nu îl mai lasă!

El vrea să îmi dea lecții de viață,
Când toată truda lui e în zadar,
Îl recunosc acum după mustață,
Repetent la muzică și-Abecedar...

Mă-njură de străbuni și de părinți,
Îmi spune chiar cuvinte de ocară,
Nu le scriu aici din bunul simț-
Tu de ce nu ai plecat din Țară?”

Îl iert și îl aștept, ca om cu minte,
Nu-i port ură, nici cât o fărâmă,
Diasporatul nu-și aduce-aminte
Cum ne jucam, cu puța în țărână...

marți, iulie 21, 2015

Poezia...

21 Iulie 2015

Tu poate nici nu ști că ești frumoasă,
În ochii tăi lumina are casă
Și gura susurând precum izvorul
Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul.

Fecioară nenuntită, sfântă mamă,
Nu te-ntreb, femeie, cum te cheamă,
Nici eu nu știu uitându-mă la tine
Această liniște de unde-mi unde vine...

Când mâna mea te scrie în cuvânt,
Nici tu să nu mă-ntrebi de unde sunt,
Ce vină am de mi-ai fost dată mie
Să mi te țin în brațe-Poezie?

Ci lasă între noi să curgă seva,
Pe cea dintâi nu a chemat-o Eva?
Celui dintâi, sub înfloritul ram
I-a spus pe nume Dumnezeu-Adam!
.......................................................

Tu poate nici nu ști că ești frumoasă,
Cu tine pe pământ mă simt Acasă
Și gura susurând precum izvorul
Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul...





Liniștea de pe Munte...


Duminică, 19 Iulie 2015, spre seară...
Muntele Găina

Acolo sus pe Munte, lângă cruce,
E-o liniște ca într-un dor postum
Și soarele se duce să se culce,
A obosit și el de-atâta drum.

Doar Iancu stă de veghe lângă vatră,
Azi Moții i-au adus și lui merinde,
Cu ochii plânși, încremeniți în piatră
Se uită-n zarea ce nu-l mai cuprinde.

De dincolo de lumea tulburată
Un glas îi strigă dorul- „Avrămuț!”
Pe mal de Arieș, la vremea dată
Se naște iar la Vidra un pruncuț...

Rugă pentru ploi...


Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul
20 Iulie, mereu...

Să ne rugăm, iubito, pentru ploi,
De seceta de-acum suntem de vină,
Adună, Doamne, norii peste noi
Să plouă-n viața noastră cu lumină.

Se tânguiesc și strugurii în vii,
Pe câmpuri lanurile sunt înfrânte
Și cerul a căzut în ciocârlii,
Nici nu mai știu, sărmanele, să cânte.

Să ne rugăm ca doi copii cuminți,
Cu mâinile în dor îngemănate
Și lacrimile noastre sunt fierbinți,
Cuvintele din inimă, sărate;

Nici vântul nu adie peste munți,
Câmpia stă-n genunchi ca o copilă,
Părinte-al nostru, știu că ne asculți,
Cel plin de îndurare și de milă!

Rugându-ne fierbinte pentru ploi,
De seceta de-acum suntem de vină,
Deschide, Doamne, cerul peste noi
Să plouă-n viața noastră cu lumină....




Răsăritul soarelui...


Duminică, 19 Iulie 2015
Muntele Găina

Cu fruntea plecată în rugăciune,
vă spun-
bună dimineața!
Mi-e plină de-o lumină sfântă
fața.
Martorii îmi sunt Moții
și toți târguitorii
de pe Munte,
unde am stat de veghe
până la capătul
nopții
sub stele.
Cuvintele acestea
să nu vă mire!
Niciodată
nu am văzut soarele
răsărind ca un mire,
la picioarele
mele...

Nu se stinge dor cu dor...


Duminică, 19 Iulie 2015

Nu-i așa că mândră mi-s?
De mă poartă badea-n vis,
Dar și eu îl port mereu,
Dor în suflețelul meu...

El se face că nu-i pasă,
Dar știe că sunt frumoasă,
Și ce parcă, eu nu știu?
Uite, l-aș sorbi de viu,

Precum apa din izvor,
Nu se stinge dor cu dor
Și atunci când mă cuprinde
Tot mai tare se aprinde...

Sus pe Munte când venim
Noi nu ne mai târguim
Cât om fi sub jurământ,
Nu-i așa că mândră sunt?


Nicolae Nicoară-Horia




Pe drumul care duce spre Găina...

Sâmbătă, 18 Iulie 2015

Ce plină de iubire e lumina,
Regală dăruindu-se la toți!
Pe drumul care duce spre Găina
Sunt și eu acolo printre Moți.

Le port în suflet sfânta lor poveste
Și gândurile mele se aprind
În dorul ce mă tulnică pe creste,
Iar cele patru zări nu-l mai cuprind

Și-acolo sus, aproape lângă nori,
Cu duhul Iancului-ce sărbătoare!
Voi sta de veghe noaptea până-n zori
Când soarele duminical răsare...
................................................
Ce plină de iubire e lumina,
Regală dăruindu-se la toți,
Veniți, români, pe Muntele Găina,
Veniți la Târgul fetelor de Moți!


Nicolae Nicoară-Horia

Și iarăși e sfârșit de săptămână...


Vineri, 17 Iulie 2015

De ce te uiți, iubito, înapoi?
Aceeași grabă nu ne mai amână,
Nu vezi cum trece vremea peste noi,
Și iarăși e sfârșit de săptămână,

Nu vezi cum pleacă zilele pe rând
Și clipele se duc pe nesimțite?
Și-așa îmi pare, parcă de curând
Ne-am cunoscut sub zările uimite...

Ci-nseninează-ți cu iubire fața,
Chiar dacă drumul înainte-i greu
Și-ascultă cum recită dimineața
Acest poem pe care-l scriu mereu.
................................................
De ce te uiți, iubito, înapoi?
Aceeași grabă nu ne mai amână,
Năvalnic trece vremea peste noi,
Și iarăși e sfârșit de săptămână...



Nicolae Nicoară-Horia




Epigramistă...


Sâmbătă, 18 Iulie 2015

Sunt divorțată și frumoasă”,
Mi-a scris o doamnă pe feizbuc,
I-am spus: să fie sănătoasă
Și-așa la Târg vreau să mă duc,

Dar nu să-mi cumpăr vreo ispită,
Mă duc și eu de curios,
Cu slană-n traistă și cu pită,
Că drumul o fi lung pe jos...

vineri, iulie 17, 2015

M-am visat cu Iancu...

16 Iulie 2015

M-am visat cu Iancu și ce vis profund!
M-am visat cu Iancu, nu era bolund
Și doinea din fluier, lângă Crucea ruptă,
Colo sus pe Munte, obosit de luptă...

Până hăt departe brazii de pe creste
Ascultau cu jale trista lui poveste,
Peste văi durute necheza un murg,
M-am visat cu Iancu, era Zi de Târg;

Moții de la Vidra, frații de pe Crișuri,
Toată nemurirea cea din ascunzișuri
Se-aduna vrăjită de chemarea lui-
Om ca Avram Iancu nu a fost și nu-i!

Știu, spre dimineață mi-a șoptit străbunul:
Dorul meu din viață mi-a rămas doar Unul,
Țara cea mai dragă, de mi-a fost mireasă,
Zestrea ei cea sfântă să n-o dați de-Acasă!
............................................................
M-am visat cu Iancu și ce vis rotund!
M-am visat cu Iancu, nu era bolund
Și doinea din fluier, lângă Crucea ruptă,
Colo sus pe Munte, gata pentru luptă...

miercuri, iulie 15, 2015

Atunci când scriu...

15 Iulie 2015

Nu știu cum sunt alții,
dar atunci când scriu
aerul mă arde,
parcă sunt mai viu

și un glas, același,
noaptea o destramă,
îi aud porunca-
să nu-ți fie teamă,

vrednic e cuvântul!
și lumina cântă,
sufletul mi-e gata,
gata pentru nuntă;

mi se umple trupul
de un sfânt fior
și mă simt ca apa
plânsă din izvor,

când pe lume setea
e tot mai înaltă
și, precum izvorul,
curgem laolaltă,

pe-amândoi ne cheamă
dorul dinspre mare,
cine să ne pună,
Doamne, stăvilare?

marți, iulie 14, 2015

Învață de la păsări...

14 Iulie 2015

Să-ți amintești, copile,
Porunca mea din zori,
Învață de la păsări
Când trebuie să zbori

Și cât de sus în viață
Să te înalți ca ele,
Menirea ta e alta,
Cât vei trăi sub stele

Învață de la păsări
Să-ți faci și cuib și pui,
Învață de la păsări
Ce trebuie să spui,

Ascultă ciripitul
Dumnezeit pe ram-
Învață de la păsări
Ce-i dragostea de neam

Și dacă pleci în lume,
Nu-i lume mai frumoasă!
Învață de la păsări
Cum să te întorci acasă

Și Dorul de pe vatră,
Ce nu îl poți uita,
Învață de la păsări
Să-l cânți pe limba ta...


duminică, iulie 12, 2015

Miroase-n casa mea a poezie...


Duminică, 12 Iulie 2015

În fiecare seară când mă închin
Și seara întotdeauna e târzie,
Sufletul meu miroase-a rozmarin,
Miroase-n casa mea a poezie!

De toate grijile atunci mă rup,
De parc'aud și îngerii cum cântă
Și simt cum îmi pătrunde-adânc în trup
Un fel de liniște și pace sfântă...

Până se face ziuă peste lume
Îmi odihnesc tăcerile-n cuvinte
Și-atunci mă strigă cineva pe nume,
Cine mă strigă? nu-mi aduc aminte

Și mă trezesc din somn ca un copil
La sânul maicii, plin de bucurie
Și o pornesc din nou la drum tiptil,
Iar gândul meu miroase-a Poezie...

Gelozie...


11 Iulie 2015

L-am auzit pe unul, eram cu mult mai tânăr,
Spunându-i unui prieten în treacăt peste umăr
Și astăzi vorba spusă îmi pare-atât de grea-
De ce te uiți, bătrâne, la frumusețea mea?”

Ce gelozie mută și oarbă din cuvânt!
Ea-și coborâse-n grabă privirea în pământ
Și soarele pe dealuri se cobora în seară,
Când i-a lovit obrazul cu palma ca de fiară.

Mă tulbură vederea și azi, ce mi-a fost dată,
Pe chipul trist lumina s-a întunecat îndată,
Răspunsul ei pe suflet de-atunci mă tot apasă-
Ce vină are mama de m-a născut frumoasă?

Bucurați-vă de viață...


11 Iulie 2015

Vă spun „bună dimineața!”
Și cu gândul plin de rouă
Bucurați-vă de viața
Care v-a fost dată vouă!

E curat precum hermina
Cântecul ce-l scriu acum,
Fie-vă la toți lumina
Martor și ortac de drum!

Și cuvântul meu din piuă,
Pe toți zilnic vă înveșmântă-
Să lucrați până e ziuă!”
Doamne, ce poruncă sfântă!

Adevărul din povață
Fie-vă în veci temei,
Bucurați-vă de viață
Și de frumusețea ei!

Se ceartă iar...


Vineri, 11 Iulie 2015

Se ceartă iar creștinii între ei,
Pentru dreptate și pentru cuvânt,
Nu-i împăcare nici între atei,
Al cărui Dumnezeu e cel mai sfânt,

Al cărui Dumnezeu e cel mai drept?
Și fiecare dintre ei se închină
Acelui chip pe care-l poartă-n piept
Cioplit sau vederat întru lumină...

Unii nu cred că a înviat Iisus
Și-L mai așteaptă încă să se nască,
Iar alții-L răstignesc pe Cel de Sus
Trimis în lume să o mântuiască!

Pruncii învață mai întâi sudalma,
Nu știu ce-i mamă și nici tată ce-i,
Se ceartă iar păgânii cu de-a valma,
Se ceartă și creștinii între ei...

Codul roșu...


Miercuri, 8 Iulie 2015

Și la mine e cod roșu,
Cântă tot mai rar cocoșu,
Iar găinile-amândouă
De căldură nu mai ouă,

Pe puii de rândunică
I-a cuprins un fel de frică,
Via e aproape arsă,
Câinele-i cu limba scoasă,

Doar o mică buburuză
Stă la soare pe o frunză
Și peste acestea zise
Doarme legănat de vise,

Dorul meu, cel mititel,
Știi tu unde doarme el,
Dorul meu plecat în Munți,
Du-te-n grabă să-l asculți,

Că aici e codul-cod,
Nici să mai respiri nu-i mod
Și pe vremea asta crudă
Mâna mea când scriu asudă...



Toate curg...


8 Iulie 2015

Pe căldura asta vie,
Cum stau lângă oful tău,
Niciun gând nu mă îmbie,
Nici la bine, nici la rău...

Panta rei!” spunea odată,
Heraclit, ce bun amic!
Viața care ne-a fost dată
Fără curgere-i nimic!

Vara asta-i prea fierbinte
Și din vina noastră oare?
Nici nu-mi mai aduc aminte,
Dulce, sfânta mea răcoare...


Poetul...


8 Iulie 2015

De ce-i trist, ori de ce-i vesel?
Biete ființe curioase,
Este om aici și el,
Om din carne și din oase!

Nu-i lovit de nicio schijă,
Nici bolnav de lepră nu-i,
Doar uitați-vă cu grijă
Și cu dor în ochii lui!

El respiră, se inspiră
Și la bine și la greu,
Unii încă se mai miră
De ce crede-n Dumnezeu!

Din credința lui „deșartă”
Nu-i smintește vreun eres
Legământul scris în soartă,
Nici silabele din vers!

De ce-i trist, ori nu-știu-cum,
Ce tăceri îi ard în lut?
Este treaba lui oricum,
Vă respect și vă salut!



Eu știu că nu mă crezi...


7 Iulie 2015

Eu știu că nu mă crezi- a câta oară
Urc înspre tine? ce sublim urcuș!
A început să cânte o vioară
Singură și fără de arcuș,

Numai gândul meu căzut pe strune
Și cântecul din ea se-aude clar,
Așa se-ntâmplă, dulcea mea minune,
Când vin spre tine, nu vin în zadar!

Copilărie- cea fără de care
Niciun cuvânt din mine n-ar fi fost,
Acolo-n Apuseni, între izvoare,
Îmi caut totdeauna adăpost...

Fără tine...


7 Iulie 2015
Numai între două maluri curge râul...

Între două maluri curge râul,
Doar între da și nu e Adevărul,
Cât trăiești, să stăpânești desfrâul,
Să nu urăști nici șarpele, nici mărul!

Tu să te dărui și să nu te vinzi
Și libertatea ta să-ți fie întreagă,
Deschide brațele să mă cuprinzi
Și-acolo să rămân- vecie dragă!

Din doi se naște întotdeauna trei
Și împreună-i viața pe pământ,
Fără tine, ce-ar fi ochii mei?
Fără tine nici nu știu că sunt...

Adam și Eva...


7 Iulie 2015

Sunt frumuseți ce nu le poți vedea,
Sunt frumuseți ce nu le poți atinge-,
Dorm în pielea goală, spune ea
Și aerul ca flacăra mă frige!”

Adam nepăsător nici n-o aude
Și el adoarme după cum i-e vrerea,
Aici nu ai de cine te ascunde
Și-n goliciune stă toată puterea.

Povestea asta n-a durat prea mult,
El, șarpele, s-a furișat în gânduri,
Oftatul ei și astăzi îl ascult
Rămas în Cartea sfântă, dintre rânduri;

Sunt frumuseți ce nu le poți vedea,
Sunt frumuseți ce nu le poți atinge,
La umbra mărului cum doarme ea ea
Și aerul ca flacăra o încinge...



Ziua sărutului...


6 Iulie 2015

Azi e ziua lui,
ziua mondială a sărutului!
Din pricini
meteorologice
și nu prea
logice,
am uitat de ea.
Nici Adam
nu își mai aduce aminte,
de ziua aceea
în care Eva
nu prea era
cuminte...
Sărutul e cea dintâi vamă
din câte mai sunt!
Sărutați-vă dar
cu băgare de seamă-
nu întotdeauna
sărutul
e
sfânt...