joi, septembrie 29, 2022

Mereu mai sus...

 



Mereu mai sus, de când e omenirea,

Mereu mai sus, aceasta e menirea,

Mă-ntreb și eu, gândindu-mă la tine,

Chemarea spre înălțimi de unde vine?


Cât mi-a plăcut ecoul din pruncie!

Știam că vine dinspre veșnicie,

Știam că toate-n lume au un capăt

Precum lumina care dă în scapăt...


Mereu mai sus, acolo printre stele,

Ce dor nebun de aripile mele,

Pe care simt că le-am avut în viață,

M-apucă-ntotdeauna și mă înalță!


Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, septembrie 21, 2022

Păcatul...

 



Păcatul, ce-i păcatul? Mă întrebai odată

Strângându-mă la pieptul înfiorat de fată,

De-atunci și toată viața nu știu să îți răspund,

Pe-aproape Arieșul se murmura pe prund


Și-acolo, lângă apa curată și fierbinte,

Pe trupul, ca zăpada, scriam încet cuvinte

Pe care fără grabă mereu ți le recit,

Eram cu tine-alături și-atât de fericit!


Și stelele pe boltă priveau la noi mirate,

Da, stelele acelea în veci nenumărate,

Păcatul, ce-i păcatul? Mă-ntreb mereu și-acum

Când mergem împreună de-atunci pe-același drum...


Nicolae Nicoară-Horia

duminică, septembrie 18, 2022

Eu nu mă rușinez de Tine...



Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele,

în neamul acesta desfrânat şi păcătos,

şi Fiul Omului Se va ruşina de el,

când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri.”

Ev. Marcu 8, 38

-Cuvinte duminicale-


Eu nu mă rușinez de Tine, Tată,

Cuvintele, din leagăn mi-au fost dragi

Și le-am purtat cu mine viața toată

Cum poartă Moții cerul în desagi!


Acolo-n Munți, ori pe sub zări străine,

Cât m-au purtat prin lume pașii mei

Când a căzut ocara peste mine

Nu am gemut de sub povara ei!


Ispitele de-a valma vin și pleacă

Și mai ales când scriu îmi dau ocol,

Dar inima din piept nu mi-e săracă

Și sufletul nicicând nu mi-a fost gol!


E plin de primăveri, dar și de toamne,

Mi-e dragă iarna când Te-am cunoscut

Și nu mă rușinez de Tine, Doamne,

Ca de părinții care m-au născut!


Nicolae Nicoară-Horia



 

Mirosul de femeie...

 




Suspină-n sinea lui Adam,

Ca flacăra dintr-o scânteie:

Prin Rai miroase a femeie

Și eu ce fericit eram!


O, Eva sufletului meu!

De ea tot Aerul mă leagă,

De ce mi-a fost atât de dragă

O știe bunul Dumnezeu!

...........................................

Îmi umblă Dragostea prin gând,

Prin Rai miroase a femeie,

Nu poate locului să-mi steie

Dorul de-atunci, tot mai flămând...


Nu-i Om pe lume să-l robească,

Pentru miros cătușe nu-s,

El vine pe pământ de sus

Minunea mea dumnezeiască!

Duminică, 18 Septembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, septembrie 16, 2022

Copii, nu vă certați părinții...

 



Din marginile rugăminții

Vă scriu acum poemul meu,

Copii, nu vă certați părinții,

Să v-alduiască Dumnezeu!


Ce-nseamnă vorbele de-ocară?

Cărunți cum sunt și nu-n zadar

În urma lor o să vă doară

Plecarea scrisă-n calendar...


Așa „uituci și „depășiți”

V-au legănat la sân fierbinte,

Din graba vieții când vorbiți

Să aveți grijă de cuvinte!


Cu toată ființa lor ciudată,

De Dragoste nicicând săracă,

Să nu le spuneți niciodată

Și nici măcar în gând, să tacă!


Nicolae Nicoară-Horia


marți, septembrie 13, 2022

Să nu-l uitați pe Iancu...

 





Iar mi-e gândul de durere frânt,

Știu că nu e vremea de jelanii,

Trupul tău coboară în pământ,

În pământul sfânt al Transilvanii...


Tu, mire niciodată, logoditul

Cu Dragostea de neam la căpătâi,

Sufletul se-ntoarce, preatruditul,

Să se odihnească-n pacea Lui!


Dinspre asfințit se sparge flancu'

Și curge noaptea peste cimitire,

Românii mei, să nu-l uitați pe Iancu,

Precum nu uită omul să respire...

13 Septembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

duminică, septembrie 11, 2022

Poezia te naște de sus...



Ce este născut din trup, trup este

și ce este născut din Duh,

duh este...

Trebuie să vă nașteți de sus.”

Ev. Ioan 3, 6-7

-Cuvinte duminicale-


Credința

Te naște

De

Sus!

Poezia-

La fel!

Ea

Moarte nu are!

Nașterea

De jos

E

Trecătoare...

Duminică, 11 Septembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia



Plouă peste Munţi...




Şi iar mă duce versul înspre-Acasă

Precum se pleacă vara în cocori,

Plouă peste Munţi, ce ploaie deasă,

Parcă plânge cineva din nori!


Câmpia pârjolită de ispite

Şi-adună rodul cât a mai rămas,

Nu mă-ntreba de ce mi-s năcăjite

Pădurile şi doinele din glas...


Plouă peste Munţi, ce ploaie mută

La Roşia, la Vidra şi Albac,

Mi-e gândul speriat precum o ciută,

De ce să urlu şi de ce să tac?


Domnilor de-acum nici nu le pasă,

Tot mai degeaba e cuvântul meu

Şi iar mă duce versul înspre-Acasă,

Şi-acolo parcă plânge Dumnezeu...


Nicolae Nicoară-Horia


Poem de priveghere...

 




Românii mei, de-aici, din țări străine,

Oriunde sunteți risipiți pe plai,

Să-l privegheați așa cum se cuvine

Pe cel ce-n viața asta ne-a fost Crai!


De-aceea-nlăcrimat aici vă spun:

Când va pleca să-i puneți de merinde

Gândul vostru, cel curat și bun,

Din jertfa lui nimica nu se vinde!


La Țebea, când veniți, sub ramuri sfinte,

Cu Dragostea de Țară în desagi,

La căpătâi să-i murmurați cuvinte

Care în viața asta i-au fost dragi!


Și-atât vă cer, precum pe-un Tatăl nost',

Ce ne-a fost dat din cerurile înalte,

Să-i spuneți Testamentul pe de rost,

Unicul Dor, cel mai presus din toate!

10 Septembrie 2022, spre seară...


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, septembrie 10, 2022

Tot singur și flămând...

 









Tot singur și flămând pe prispa humii,

Iancule-Avram te stingi încet și-acum,

Te plânge în genunchi lumina lumii

Și Dorul tău de-atunci e numai scrum...


Baia de Criș-ce baie-ndurerată!

Cealaltă „baie” de la Vidra nu-i,

Pe care ne-ai lăsat-o-n veci testată,

Craiul nostru drag și-al nimănui.


Se-aude clopotul din cer cum bate,

Parcă de-o vreme obosit și rar,

Tot singur și flămând întru dreptate

Și tot mai supărat din calendar...

..................................................

Când se revarsă zorii din Poem

Și Aerul din jur e-atât de greu,

O să ne fie dor, ce Dor suprem!

De sufletul plecat la Dumnezeu.

9/10 Septembrie 2022


A murit Iancu?


Sufletul omului nu se desparte,

El vine și pleacă întreg pe furiș,

A murit Iancu? Ce cuvinte deșarte!

A murit Iancu la Baia de Criș


Nu de durere, ci de tristețe,

Regele nostru, Geniul pustiu,

Neamul meu ar trebui să învețe:

A murit Iancu, pentru mine, cel viu!”


Moartea nu poate nimeni să o evite,

Călător pe sub soare, sub stele,

Uitați-vă la hainele lui ponosite,

Cât Adevăr se ascunde sub ele!


Ca pruncul de mamă ținut de cuvânt

Poemul acesta nu are tihnă,

Iartă-mă, Doamne, nevrednic ce sunt,

Și dă-i Crăișorului nostru odihnă!


Nicolae Nicoară-Horia


joi, septembrie 08, 2022

Poezia și elevii...






I-a fost dat Poeziei, în zi de sfântă și vrednică Sărbătoare, să se întâlnească a treia oară, cu elevii Școlii profesionale „Astra” Arad!

Mulțumesc Domnului Director, Prof. Cristian Stoica, pentru invitație și pentru încredere!

Întotdeauna în fața Poeziei m-am simțit și mă simt ca un elev, cu Abecedarul Dragostei în mâini!

Clipele trec-amintirile rămân!

Doamne, ce Amintire frumoasă!

Joi, 8 Septembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


 

duminică, septembrie 04, 2022

Harul nu este-n zadar...

 



Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt;

și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar.”

1 Corinteni 15, 10

-Cuvinte duminicale-


Să mă-nțeleagă orișicine:

V-am spus mereu și vă spun iar,

Cu Dragostea ne-nvinsă-n în mine,

El, Harul, nu este-n zadar!


Mi-a fost și sabie și scut,

E cel mai prețios tezaur,

Cu el în suflet m-a născut

O Mamă-n munții mei de aur...


De-aceea nu sunt vrednic eu

Cât voi trăi în Poezie

Să-i mulțumesc lui Dumnezeu

Pentru această veșnicie!

Duminică, 4 Septembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, septembrie 03, 2022

Nu te uit, Iancule...

 




Nu te uit, Iancule, nu pot,

Duhul tău, bunule, e peste tot,

La Baia de Criș în septembrie iar

Picură lacrima din calendar.


Fluierul tău se aude sub stele

Cum geme durutul din Dor și de jele;

Pe prispa aceea amiroase a pită,

Nu-i națiunea ta fericită


Din Testamentul pe care-l scriai,

Baie de aburi la Vidra nu ai

Și pretutindeni nu-i rânduială,

Istoria ta nu se-nvață în școală,


La Vidra, la Țebea adesea când vin

Mi se spune la vamă că sunt șovin,

Țara e plină de vâlve, de hoți,

Nici să mori, Iancule, azi nu mai poți!


Tot supărat ești...


Tot supărat eşti, Iancule de-atunci,

Acelaşi Dor în zori ţi se destramă

Şi iarăşi vine vremea să te duci,

Ştie Cel de sus de ce te cheamă.


Cad stelele din Cerul tău polog,

Tăceri aprinse peste Munţii mei

Şi aşa îmi vine să te rog

Lângă tine-acolo să mă iei...


Eu ştiu că nu e timp şi nu e loc,

Nici tu nu ai hodină să te culci-

Geniu pustiu şi fără de noroc

Tot supărat eşti, Iancule de-atunci?


Nicolae Nicoară-Horia