Nu te uit, Iancule, nu pot,
Duhul tău, bunule, e peste tot,
La Baia de Criș în septembrie iar
Picură lacrima din calendar.
Fluierul tău se aude sub stele
Cum geme durutul din Dor și de jele;
Pe prispa aceea amiroase a pită,
Nu-i națiunea ta fericită
Din Testamentul pe care-l scriai,
Baie de aburi la Vidra nu ai
Și pretutindeni nu-i rânduială,
Istoria ta nu se-nvață în școală,
La Vidra, la Țebea adesea când vin
Mi se spune la vamă că sunt șovin,
Țara e plină de vâlve, de hoți,
Nici să mori, Iancule, azi nu mai poți!
Tot supărat ești...
Tot supărat eşti, Iancule de-atunci,
Acelaşi Dor în zori ţi se destramă
Şi iarăşi vine vremea să te duci,
Ştie Cel de sus de ce te cheamă.
Cad stelele din Cerul tău polog,
Tăceri aprinse peste Munţii mei
Şi aşa îmi vine să te rog
Lângă tine-acolo să mă iei...
Eu ştiu că nu e timp şi nu e loc,
Nici tu nu ai hodină să te culci-
Geniu pustiu şi fără de noroc
Tot supărat eşti, Iancule de-atunci?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu