luni, septembrie 28, 2015

Dragostea...


Luni, 28 Septembrie 2015
Dragostea nu știe nimeni ce-i,
Nu poate fi tradus fiorul ei,
Când vine ea și-n suflet îți pătrunde
Degeaba mă întrebi atunci, de unde?

E precum aerul ce îl respiri,
Te uiți în ochii mei, de ce te miri?
Dragostea e cel mai sublim dar,
Fără ea e totul în zadar,

Fără ea nimic nu are rost,
Poemul meu și orice adăpost,
De-aceea te îndemn și-acum când scriu-
Iubește-mă, cât încă nu-i târziu,

Iubește-mă încet și fără teamă,
Dragostea nu are nicio vamă
Și Dumnezeu din cer ne dă povață-
Iubiți-vă necontenit în viață!

Sursa foto: Internet



Îmbracă-mă în cuvintele tale...


Duminică, 27 Septembrie 2015, spre seară...
Îmbracă-mă în cuvintele tale curate,
Vindecă-mi sufletul de singurătate,
Rănile trupului meu, prea destule,
Ia-mi-le, te rog, pe toate și du-le,

Acolo unde domnește pustia
Și pune-mi în locul lor Poezia-
Ruga aceasta mă urmărește mereu
Precum umbra sfântă a lui Dumnezeu...

Îmbracă-mă în cuvintele tale primite,
În lumea preaplină de dor și ispite,
Afară frigul e tot mai fierbinte,
Ce mută e viața fără cuvinte!

Nu vreau să îmbătrânesc...


Duminică, 27 Septembrie 2015
căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte ...”
Lucian Blaga

Nu vreau să îmbătrânesc, doinea odată,
Cu glasul ei dumnezeiesc o fată
Și cântecul acela de demult
Adeseori și astăzi îl ascult...

Mi-aduc mereu cu drag de el aminte,
Nu vreau să îmbătrânesc, oglinda minte,
Și dacă, nu-i la nimeni de folos,
Iar sufletul mi-e tânăr și frumos!

Când eram copil sub chepeneag,
Cât îmi doream să fiu și eu moșneag,
Să spun povești, cum îmi spuneau și mie
În Satul păstrător de veșnicie!

Mă uit la anii mei și ei la mine,
De vârsta mea de-acum nu mi-e rușine,
Precum din Lancrăm ne spunea Poetul,
Iubesc și eu, trecându-mă cu încetul...

Fata aceea scrisă, din poveste,
Tot mai frumoasă și mai dragă-mi este-
Nu vreau să îmbătrânesc aud și-acum
Cântecul ei, în urma mea pe drum...

Da, sunt...


26 Septembrie 2015, spre seară...
Da, sunt îndrăgostit și recunosc,
În zi de dulce și în zi de post,
În fiecare clipă, toată viața,
De-cu-seară, până dimineața...

Peste pământul plin de funigei
Eu port sub pleoape frumusețea ei,
Drumeț sub soare, sub arcada lunii,
Cine-o fi ea? se miră-n sine unii,

Alții au pus în urma mea iscoade,
Eu nu știu ce neliniște îi roade
În lumea asta rece, păcătoasa,
Nu i-am furat la nimenea mireasa,

Ea mi-a venit, n-am întrebat de unde,
Și dacă-ntreb, degeaba, nu-mi răspunde-
Da sunt îndrăgostit, ca nimeni altul,
Dacă greșesc, mă judece Înaltul!


Răsare soarele...


Vineri, 25 Septembrie 2015
Suflete-al meu de ce te înfiori?
Răsare soarele de după nori
Și de lumina lui din începuturi
Știu că te bucuri, știu că te bucuri!

Ziua de azi, e ziua cea de mâine,
Când pleacă ea, ziua de ieri rămâne
De-a pururea în amintirea noastră,
Tot mai albastră, tot mai albastră.

Răsare soarele, ce freamăt sfânt!
Fără el nu-i viață pe pământ,
Poemul meu ce îl trimit în dar,
E în zadar, e în zadar...

Răsare soarele, scăldându-mi fața,
Salutul meu de „bună dimineața”
Să vă pătrundă-n suflet și în casă-
O zi frumoasă, o zi frumoasă!

Sursa foto: Internet


Iubește-mi sufletul...


Joi, 24 Septembrie 2015
Sunt întrebare și te vreau răspuns,
O clipă sunt și tu o veșnicie,
Iubește-mi sufletul și mi-e de-ajuns,
Pe urmă-n toate voia ta să fie...

Iubește-mi sufletul, știu, fără lut
Nu-i jertfă și sămânța-n sine moare,
Nici dragoste nu e fără sărut
Și rodul e zadarnic fără floare!

Cât hoinărim între pământ și cer
Numai în doi se mântuiește vina,
Iubește-mi sufletul, atât îți cer,
Precum iubește soarele lumina...

Așteaptă-mă...


Joi, 24 Septembrie 2015
Închide ochii,
deschide-ți sufletul
și
așteaptă-mă!
Așa-mi spune ea-
Poezia,
în fiecare seară...
Știu că mă vrei,
până e devreme afară.
Simt doar aerul
cum
ne desparte.
Eu
îmi rostesc mai departe
rugăciunea
până la capătul
ei...

Te iubesc...


22 Septembrie 2015, spre seară...
Te iubesc!” mi-a spus o doamnă-n treacăt,
Eu nici n-am apucat să îi răspund,
Parcă aveam în piept închis un lacăt
Și cheia aruncată-n râu pe prund...

Purtam atunci în gând un fel de rime
Pentru ea, grăbita cititoare
Și s-a pierdut frumoasa în mulțime,
Iar gestul ei neîmplinit mă doare;

Și-acum îmi arde-o flacără sub tâmple
Și o să-mi ardă cât o să trăiesc,
Iar mâine dac-o fi să mi se întâmple
Nici nu știu cum o să-i mulțumesc...



Sufletele noastre...


23 Septembrie 2015
În fiecare seară,
dimineață,
oricând,
sufletele noastre îngemănate,
stau la taifas
cu emoție firească în glas,
depănându-și amintirile,
rând pe rând,
cele de departe
și de curând...
De mult
nu mă mai întreb
cine ești tu,
suflet locuit în văzduhul
gândului meu,
de același singur Dumnezeu?
De acum
și până-n veacul
ce va să vie,
bine-cuvântat
e numele tău-
Poezie!

Te-ai trezit...


22 Septembrie 2015
Te-ai trezit, iar versul meu nu vine
Și dimineața de-așteptări ți-e plină,
Eu știu că te gândești acum la mine,
Cum se gândește orbul la lumină.

În ochii tăi se limpezește cerul,
Ca mustul după ce-a trecut în vin,
Tu singură n-o să-i dezlegi misterul,
Ea-Poezia, e un dar divin...

Ce dragă-mi ești așa cum stai la pândă,
Că nu știu ce ți-aș face deseori!
Lasă-mi răbdarea să mi te cuprindă,
Spre unde tot mereu ai vrea să zbori?

Te-am trezit și ochii tăi senini
În așternutul cald sunt plini de rouă,
Citește-mă încet, de ce suspini?
Ți-am pus în brațe-o poezie nouă...


duminică, septembrie 20, 2015

Alint...


Duminică, 20 Septembrie 2015
Nu-i disperare-n tot ceea ce scriu,
Îți spun atâta doar, sunt și eu viu,
Cum aș vrea în ochii, cei cuminți,
Să mă alinți o vreme, să m-alinți,

Din seară până se revarsă zorii,
Până când trec spre asfințit cocorii,
Și-acolo să rămân o viață întreagă,
De ochii tăi, ce amintiri mă leagă!
...............................................
A început să plouă, ploaie mută,
Sufletul tău eu știu că mă ascultă
Și parcă ți se face-un fel de milă
Ca în poemul când erai copilă...

Migranții...


Duminică, 20 Septembrie 2015, în zori...
Să v-amintiți de versul care-l scriu,
Cât inimile voastre vor fi treze,
Ne ocolesc acum, dar mai târziu
Se vor întoarce să ne „viziteze...”

Se duc acolo unde e îndemnul,
Așa mi-a spun un înger trist în vis,
Din candelă se scurge untdelemnul,
Pe lemnul crucii lăcrimează Crist

Și din cununa Lui mă arde spinul,
Migranții vin, ducând cu ei povara,
Nu-i vina lor, așa le-a fost destinul,
Să-și lase casa, leagănul și țara...
.................................................
Visul din vis mă tulbură și doare
Și-n mine parcă geme Dumnezeu,
Nimic nu e întâmplător sub soare
Și nici poemul care-l scriu mereu...


Prevestitorii...


Duminică, 20 Septembrie 2015
În curând va fi sfârșitul lumii!”
Iar se-aud în cor prevestitorii,
Teamă pentru tot ce spun nu mi-i!
Cât de bizar e croncănitul ciorii

Și-orăcăitul broaștelor pe lac!
Curândurile-acestea câte-au fost
Când eram mai tânăr și burlac,
Le-am știut pe toate pe de rost...

Oricâtă mi-ar fi lacrima de grea,
Eu plâng în voie, nu când alții vor,
Îmi spun în pace rugăciunea mea
Nu-mi pasă de prea zicerile lor!

Din Răsărit și până la Apus,
Așa precum în Cartea sfântă scrie
Și însuși Fiul Omului a spus-
Sfârșitul numai Dumnezeu îl știe!

sâmbătă, septembrie 19, 2015

Și a fost nunta voastră...


Sâmbătă, 19 Septembrie 2009-
Sâmbătă, 19 Septembrie 2015
Și a fost nunta voastră, de ea mi-aduc aminte,
Aud și-acum lumina nuntind între cuvinte,
Ce toamnă minunată! și cerul peste voi
Își picura iubirea din ultimele ploi...

Și a fost nunta voastră, mireasă și tu mire,
Acolo, lângă-altarul din sfânta Mănăstire
Pe degetele voastre s-a pus atunci inel
Și viața să vă fie, ca aurul din el...

Și a fost nunta voastră, ce sfântă-i bucuria,
Ce dulce e copila cu nume- Annamaria!
Întotdeauna unul cu una de fac... trei,
E-atâta împăcare acum în ochii ei!

Proiect de lege...


Sâmbătă, 19 Septembrie 2015

Se lucrează acum de zor
la un proiect de lege
pentru popor:
articolul unu:
nu mai ai voie să spui „tribunu'”,
articolul doi:
nu mai ai voie să mergi
în convoi,
în articolul trei o să citești-
nu mai ai voie
să gândești!
În articolul patru,
să nu te miri:
nu mai ai voie nici să respiri...
Până la urmă toți
ne vom transforma
în roboți,
când o să ni se spună de la centru-
votați pentru!
Uite acum,
anume,
mi-a venit pe limbă
un filosof,
nu pot să-l spun pe nume-
of!
Știu!
Cuvintele mele sunt
prea jucăușe;
mă așteaptă afară
cei cu cătușe.
Și dacă sunt
să mi le pună degrabă,
că și așa pe pământ
nu au
altă treabă...

Eu nu glumesc atunci când scriu...


Sâmbătă, 19 Septembrie 2015
Eu nu glumesc atunci când scriu
Rostirea” care-mi este dată
În viața publică, dar știu
Și mie-mi place câteodată

Și mie-mi vine din senin
Când sufăr să mă țin de glume,
Că și așa-i prea mult venin
Și tot mai mulți „mascați” pe lume...


Sărmanul om, până e viu
Atâtea răutăți consumă!
Eu nu glumesc atunci când scriu,
Ea-Poezia, nu-i o glumă...

vineri, septembrie 18, 2015

Când e bolnav poetul...


Vineri, 18 Septembrie 2015
Când e bolnav Poetul, vă spun, luați aminte,
Citiți-i fără teamă durerea din cuvinte,
Din soarta lui și după, miros precum tămâia,
Citiți-l fără teamă, chiar de-l cuprinde râia...

Să știți că nicio boală nu lasă când se duce,
Întreaga suferință se vindecă sub cruce!
Când e bolnav Poetul, sărac și după moarte,
Ciudat, așa cum este, nu stați de el departe;

El nu vă cere milă, cu dragoste flămândă,
Din tot ce are-n viață vă dă fără dobândă,
Când e bolnav Poetul și nu poate s-adoarmă,
Atâta doar vă roagă, să nu mai faceți larmă...


Eu vin ta tine, mamă...


Vineri, 18 Septembrie 2015
Îmi stăruie în minte
Cuvintele din urmă-
Eu vin la tine, mamă!”
Durerea-n ele scurmă

Și a plecat Poetul
Pe calea lui cea dreaptă,
Știa de multă vreme
Că Mama îl așteaptă;

Scârbit de-această lume,
De tot ce-n ea se-ntâmplă,
Îi auzea chemarea
Zvâcnind adânc sub tâmplă...

Când trupul, plin de patimi,
L-au dus atunci la groapă,
Durerea ei flămândă
N-a vrut să-l mai încapă!

Eu vin la tine, mamă!”
Și parcă-l văd de-o vreme
Cum stă și îi recită
Nescrisele poeme,

Acolo-n ceruri, unde
Sub patrafir mereu,
De-atâtea ori în tihnă
Vorbea cu Dumnezeu...

Se schimbă vremea...


17 Septembrie 2015, spre seară...

Mă doare-un umăr, umărul meu stâng,
Durerile acestea, știu, sunt demne,
Dacă vă spun nu-nseamnă că mă plâng,
Dar de o vreme cred și eu în semne;

Sunt prea imun la orice alifie
Și totuși nu mă doare permanent-
Se schimbă vremea! oare-așa să fie?
Cum legile se schimbă-n parlament...

Și, vorba aia, nu fac pe deșteptul,
Mirat mă-ntreb, ca omul de la țară
Cu gândul pironit pe cruce, dreptul
Nu ar fi mai bine să mă doară?


Mă simt...


17 Septembrie 2015
Nici greu nu mi-e și nici ușor,
Pe suflet nu am nicio cută,
Mă simt ca umbra unui nor
Ce trece peste voi tăcută.

Pe lume-i tot mai multă larmă
Și scrâșnetul e-atât de viu!
Până când gândul o s-adoarmă,
Mă simt și încă nu-i târziu...

Mă simt ca iarba arsă-n vânt,
Ca nucul cel bătut în toamnă,
Mă simt așa, ca un cuvânt
Care mereu să-l scriu mă-ndeamnă...




Nu vă certați de la colivă...


17 Septembrie 2015
Și vremea parcă-i în derivă,
Nici n-a plecat din lume mortul
Și vă certați de la colivă,
De ce râvniți să-i luați ortul?

Nu-i încă de împărțit averea,
Nimic din ea nu se cuvine,
Nici nu mai simt în trup durerea,
De parcă Apocalipsa vine!

Tăcerea-n suflet îmi pătrunde,
Sunt ca un râu secat pe prund,
Aș vrea să plec spre oareunde
Și-n bezna lui să mă ascund

Și-acolo să rămân o viață
Cu rugăciunea-n piept arzând,
Chiar moartea dacă-mi iese-n față
Să nu-i văd chipul surâzând...

Și vremea parcă-i în derivă,
De ce râvniți să-i luați ortul
Și vă certați de la colivă?
Nici n-a plecat din lume mortul...

Sunt supărat și eu...


16 Septembrie 2015
Sunt supărat și eu din când în când,
Pe viață-nu! pe moartea din afară.
Iertați-mi apăsările din gând,
Lăsați-le pe mine să mă doară!

Sunt supărat și eu, ca om ce sunt,
De-atâtea răutăți ce-mi stau în drum
De ele fug adesea în cuvânt,
În cuvântul care-l scriu acum...

Sunt supărat și eu, dar o să-mi treacă,
În vie merg, acolo să mă închin,
Nuntașii vreau de-a pururi să-și petreacă
În versul meu făcut din apă vin...

Poeții...


15 Septembrie 2015
Mă sfâșie lumina în bucăți,
Se duc poeții, unul câte unul
Și crește asfințitul peste hărți,
De parcă se apropie taifunul.

Cuvintele pe care ei le scriu,
Cuvintele ce vin arzând sub pleoape,
Citiți-le, cât încă nu-i târziu
Și-atunci când zarea nu îi mai încape!

Precum v-am spus și vă mai spun mereu,
Ei sunt apostolii trimiși anume
Cu fața pururi înspre Dumnezeu,
Să vindece întunericul din lume...

Ziua Crucii...


14 Septembrie 2015
Azi e ziua crucii sfinte,
Ziua crucii pe pământ,
Omule, să iei aminte,
Fără ea nu ești, nu sunt!

Peste Țara românească,
De la Mare, până-n Munți,
Semnul ei să ne-ocrotească
De păgânii răi și mulți!

Încrustată-n lemn, în piatră
Și în aerul fierbinte,
Crucea vindecă și iartă
Răutatea din cuvinte!

Cel care de ea se teme
Și nu simte-n el puterea,
Până încă e devreme
Să iubească Învierea!

Oricare creștin să știe,
Rău nu face nimănui,
Crucea nu-i o „nebunie”
Și nici dezbinare nu-i!

Mulți ar vrea să o îngroape
În uitare și-n venin,
Dar lumina ei sub pleoape
Va rămâne-n veci, amin!
.................................
Călător pe-această vale,
Doamne, precum Tu mi-ai spus,
Azi e Ziua Crucii Tale,
Ziua fără de apus!

Pastel de toamnă...


14 Septembrie 2015
Azi e zi de liturghie,
Să se roage cei ce vor,
Se coc strugurii în vie,
De acum e vremea lor!

De la Munte, până-n vale
Toamna asta nu-i căruntă,
Mâine, vinul din pocale
Va fi gata pentru nuntă;

Fericit e cel ce-l bea!
Toamna asta e frumoasă
Și ce-i dacă după ea
Vine iarna friguroasă?

De sub tălpi tresare huma,
Plin mi-e gândul de cocori,
Curând o să cadă bruma,
Peste frunze, peste flori...

Dar copilului nu-i pasă,
Cel ce vine de departe
Pe Vâlceaua de acasă
Cu ghiozdan de lemn în spate...


Neliniștea dintre cuvinte...


Duminică, 13 Septembrie 2015
Prin poemul meu trece un vuiet de vânt,
Ascultați-mi neliniștea dintre cuvinte,
Tot ce se-ntâmplă aici pe pământ
E gândit, pregătit cu mult înainte...

Din aluatul ce dospește acum
Mâine pâinea va fi mult mai amară,
Freamătul vine și crește pe drum,
De dimineață și până spre seară...

Arde întunericul la hotare flămând,
Cuibărindu-se-n gânduri și-n mădulare,
Pe cruce Răstignitul se-aude gemând
Și geamătul dumnezeiesc mă doare...

Dimineața mea începe cu tine...


Duminică, 13 Septembrie 2015
M-ai trezit, respir și mi-e bine,
Știu că pe lume e tot mai greu,
Dimineața mea începe cu tine,
Precum lumina cu Dumnezeu!

Obosiți unii mai dorm încă,
Alții poate nici nu au pat,
Sufletul mi-e plin de-o iubire adâncă,
Pentru ură scrie mereu „ocupat!”

Curge duminica-n mine șuvoi,
E-atât de frumoasă și de bogată,
Darul acesta e și pentru voi,
Darul acesta primit nu se gată!

M-ai trezit, respirăm și mi-e bine,
Știu că pe lume e tot mai greu,
Dimineața aceasta începe cu tine,
Cum începe lumina cu Dumnezeu...



vineri, septembrie 11, 2015

Am plecat, bunicule, acasă...


11 Septembrie 2015, ora 8.26

Plouă și prin ploaie nici nu-mi pasă,
Vreau s-alungi părerile de rău,
Am plecat, bunicule, acasă
Și-am luat cu mine dorul tău...

Lacrima din trandafiri se frânge
Și e vineri azi în calendar,
Am plecat, bunicule, nu plânge
Annamaria o să vină la iar

Când va fi și ea puțin mai mare
Și-o să-i spună gândului pe nume
Știu ca depărtarea mea te doare
Și toate despărțirile din lume!

Am plecat, bunicule, acasă,
Dimineață-n suflet să îți fie!
Toamna e atâta de frumoasă!
Sunt aici la tine-n poezie...

Veșnicia dintre moți...


Vineri, 11 Septembrie 2015
 
Sufletul în dor se frânge,
De el unde să te-ascunzi?
Plouă, parcă cerul plânge
După ochii lui flămânzi.

Scurmă liniștea în arme,
Pacea nu fie-n zadar,
Împăratul nostru doarme
Pe o prispă de brutar.

Peste groapa cu lumină,
Unde odat' o să mă mut,
Numai fluierul suspină
Într-un cântec tot mai mut;

Iancule slăvit, Avrame,
Mântuie-ne dacă poți,
Veci de veci nu se destrame
Veșnicia dintre moți!

Sfânt e Dorul tău din nume!
Să mă vindece de plâns
În Zarand și-oriunde-n lume,
N-am cuvinte îndeajuns...

Duhul Iancului...


10 Septembrie 2014


Un fulger despică în două văzduhul,
Iancu și-a dat Creatorului duhul,
Pe duhul acesta, statornic și sfânt,
Nu-i nimenea stăpân pe pământ!

În zarea aceasta, atât de lumească,
Oricine poate aici să-l jignească,
Dar niciodată dus la osândă,
Ura oricât ar fi de flămândă!

Duhul Iancului, cu nobilul rang,
Zadarnic vor unii să-l pună în ștreang,
Cine să-l judece? El nu e postum-
Duhul lui Iancu, ce liber i-acum!

Pe duhul acesta, statornic și sfânt,
Nu-i nimenea stăpân pe pământ!
Un fulger despică în două văzduhul,
Iancu și-a dat Creatorului duhul...



miercuri, septembrie 09, 2015

Iancule, rămâi cu noi...

9 Septembrie 2015
Tot cerșind din poartă-n poartă,
Cruce vie printre cruci,
Lacrimă de fluier spartă,
Iancule, unde te duci?

Știu că supărarea doare
Și nu încape sub șerpar,
Plini sunt codri de sudoare
Și-Arieșul de amar...

Noaptea peste ochi te-apasă,
Lasă-ți murgul pe izlaz
Și ți-om da pălincă întoarsă,
Dă-l încolo de necaz!

Dinspre Munți, dinspre lumină,
N-auzi tulnicul cum strigă?
Mai rămâi cu noi la cină,
Brușul ei de mămăligă!

Să rămâi la noi în soartă,
Cruce vie printre cruci-,
Lacrimă de fluier spartă,
Iancule, unde te duci?


Nicolae Nicoară-Horia

marți, septembrie 01, 2015

Bunicule, să nu fii supărat...


1 Septembrie 2015
Te-am auzit-ce dulce m-ai certat,
Cu sufletul străbunului pe roată:
Bunicule, să nu fii supărat
Țara asta veșnic nu se gată!

Scrie despre ea, atât cât poți,
Glasul meu înlăcrimat te-ndeamnă,
La Țebea sus și-acolo printre Moți,
Miroase-a veșnicie și a toamnă...

Cuvântul tău e-atât de fericit,
Cum altul pe pământ nici nu mai este!
Când voi fi mare o să îl recit
Izvoarelor și brazilor pe creste!

Pe mal de Arieș tulburător
Avram Iancu o să-mi iasă-n cale,
De el și de tribunii lui mi-e dor
Să mântuie tot neamul meu de jale;

Voi merge-n locul lui la împărat,
Eu nu i-am fost și n-o să-i fiu argată,
Bunicule, să nu fii supărat,
Țara asta veșnic nu se gată...

Patriotism...


1 Septembrie 2015
Un domn destins îmi dă mereu reclame:
Degeaba ca apostolul tot strig,
Patriotismul nu ține de foame,
Patriotismul nu ține de frig!

Îmi vine să-i plâng omului de milă,
Biet bugetar, privindu-mă de sus,
Domnul” acela locuiește-n vilă
Cu trei etaje și mansardă-n plus...

De are școli înalte, precum alții,
Le-a terminat „la fără” și socot
N-are habar de unde încep Carpații,
De câte feluri sunt îl doare-n cot;

Des-integrat și el deplin în U.E.
Nu-și găsește timp să mă citească,
Și-a cumpărat și loc pentru statuie-
Sărmană țară, încă românească!

Istoria? n-a dat pe ea un leu,
Nu i-a adus în viață vreun câștig,
Degeaba ard pe liră ca Orfeu,
Degeaba ca apostolul tot strig...