duminică, aprilie 01, 2012

Duminica din cuvinte...



Duminică, 1 Aprilie 2012

Din întuneric s-a făcut lumina,
Din nimic sunt toate câte sunt,
Cine îi mustra tăcerii vina
Mai înainte de-a fi fost cuvânt?

Din moarte e de-a pururi Învierea,
Din noaptea asta-ncepe-o nouă zi,
Pelinul nu-i amar dacă nu-i mierea
Cea adunată-n fagurii târzii.

Nu-i nici satan fără de Dumnezeu,
În care cred, orice mi-ar spune alții,
Din tine sunt, femeie și mereu
Mi-e dor de ochii tăi, înmiresmații.

Prin Rai te așteptam ca un copil
Și umbra de sub pom era fierbinte,
Primește-mi dar, ca jertfă de april,
Duminica aceasta din cuvinte...

Când scriu...

30 Martie 2012


Când scriu e-atâta rouă-n ochii mei,

Se scaldă-n ea toți pruncii nenăscuți

Și tu dacă ți-e sete poți să bei

Până se face ziuă peste Munți.


Cu tine niciodată nu-i târziu

Și soarele din cântec nu apune,

De unde vin cuvintele nu știu,

Toate miros aici a rugăciune.


Ele se-așează în odihna lor,

Cum vara ploaia caldă peste grâne,

Precum sămânța pusă în ogor

De azi mereu să încolțească mâine.


Atunci când scriu mă simt pătruns de duh,

Mâna mea și gândul se înfioară,

De undeva, de-acolo din văzduh

Simt pacea Învierii cum coboară...




Poemul din pâine...


27 /28 Martie 2012


În Apusenii mei, crescuți din Dor,

Mereu cu freamăt de răscoală sfântă,

O mamă scoate pâinea din cuptor,

Mâinile ei de-o viață tot frământă.


Într-un ștergar, țesut din anii grei,

O învelește ca pe-o rugăciune

Și semnul crucii peste jertfa ei

Cu grijă și evlavie îl pune.


Îi vine-acasă iar de sărbători

Copchilul cel plecat prin țări străine,

Suflete-al meu, de ce te înfiori?

Mirosul cald ajunge pân` la tine...


Acolo-n Munții mei, deasupra lor,

Stă duhul și veghează în lumină,

O mamă scoate pita din cuptor

Și aerul din jurul ei suspină...