27 /28 Martie 2012
În Apusenii mei, crescuți din Dor,
Mereu cu freamăt de răscoală sfântă,
O mamă scoate pâinea din cuptor,
Mâinile ei de-o viață tot frământă.
Într-un ștergar, țesut din anii grei,
O învelește ca pe-o rugăciune
Și semnul crucii peste jertfa ei
Cu grijă și evlavie îl pune.
Îi vine-acasă iar de sărbători
Copchilul cel plecat prin țări străine,
Suflete-al meu, de ce te înfiori?
Mirosul cald ajunge pân` la tine...
Acolo-n Munții mei, deasupra lor,
Stă duhul și veghează în lumină,
O mamă scoate pita din cuptor
Și aerul din jurul ei suspină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu