duminică, iulie 27, 2008

MASLU...


SOHODOL, 27 iulie, 1999


Am fost pe Deal, la Maslu- ce frumos!

Cu şapte preoţi de prin şapte sate,

Acolo lângă crucea lui Hristos

Şi am văzut mulţimile plecate.


Acolo, între ierburi un altar,

Se înălţau la ceruri rugăciuni,

Era o zi cu Sfânt în calendar

Şi Sfântul-făcătorul de minuni


Se bucura cu cei chemaţi la Rugă

De vremea dată de la Cel de Sus

Şi n-a plouat cât a ţinut Cântarea,

Dar ploaia a venit când toţi s-au dus.

.........................................................

Era un semn atâta de firesc,

Am fost pe Deal, la Maslu- ce minune!

Părinte Goia, ţin să-ţi mulţumesc

Pentru această sfântă Rugăciune...


(Din volumul Acasă, Ed. Macarie, 1999)


duminică, iulie 20, 2008

CA LACRIMA TE UIŢI...

La noapte, mâine

voi pleca

oricum,

ce rămâne-n urma

mea

postum,

din toate fericirile

lumeşti?

Ce singură

şi cât de tristă-mi

eşti!

Ca lacrima te uiţi

în ochii

mei-

ce vezi, iubito,

dincolo

de ei?!...


ATANASIE MARIAN MARIENESCU (1830-1915)


Nume puţin cunoscut şi pe nedrept uitat, „unul din cei mai talentaţi şi mai de folos fii ai naţiunii române”, după aprecierea cărturarului şi dascălului Aron Pumnul, contemporanul său, cel dintâi folclorist însemnat din Transilvania, Atanasie Marian Marienescu, se naşte în Lipova, în comitatul Timişoarei de atunci, la 9/21 martie 1830.
După cum însuşi autorul mărturiseşte la începutul
Dioariului intim, aflat în posesia Bibliotecii Judeţene „A. D. Xenopol” din Arad:Pesta, luni, 21/9 Martie, ziua lui Sebastian, 40 de martiri, 1853.
Astăzi e ziua naşterii mele, şi anul vieţii mele, al 23-lea se încheia.- Atâţia ani trecuţi!”

Tatăl său, era comerciantul Ion Marin din Lipova, mama sa, Persida, din Nădlac, rudă apropiată cu eruditul dascăl şi medic, Atanasie Şandor (1809-1892) de la Preparandia din Arad, (unchi după mamă şi naş la botez)

După absolvirea şcolii primare din Lipova, un important centru cultural de atunci, în anul 1842, îl întâlnim la gimnaziul Minoriţilor din Arad, unde termină clasa a VI-a, întrerupând un an cursurile din cauza Revoluţiei de la 1848.
Continuă clasa a VII-a la gimnaziul din Timişoara, iar ultima clasă la Pesta, unde se înscrie la Universitatea de Drept.
Resolvându-se pentru studierea drepturilor, trei ani ascultă la universitatea din Pesta şi al patrulea îl absolvă în 1856 la cea din Viena. Atunci- după ce făcu şi cele două esamene, adică cel juridic de stat şi cel administrativ- depuse doctoratul în drept, iar în mai 1862 făcu ambele censure administrative”. (Revista Familia, Nr. 38, An. III, luni, 25 sept/7 oct. 1867).
În epistola sa din
Dioariu, cu data de 30 august 1853, de la Pesta, adresată amaţilor (iubiţilor) săi unchi după mamă- Ioan şi Constantin- de la Nădlac, cărora le solicita sprijin financiar, pentru continuarea studiilor, acesta mărturiseşte: “Precum bine ştiţi,- eu de atâţia ani sunt pe la şcoli;- 6 ani am fost în Arad la cholă, 1 (an) în Timişoara, şi de doi ani sunt în Pesta; iară pe anul viitor voi intra în al doilea an al legilor adecă în a 10 cholă.”
Din totalul de 23 de studenţi români, aflaţi la studii în străinătate la acea vreme, 14 urmau teologia, 7 ştiinţele juridice, 1 medicina, 1 filosofia. Niciunul dintre ei nu beneficia de bursă!
În anii studenţiei de la Budapesta, a funcţionat ca “perceptor” (instructor) al celor doi copii ai familiei Mihai de Mocioni şi a soţiei sale, Ecaterina, Alexandru şi Eugeniu.
De la 1 iulie 1861, luându-şi doctoratul-
doctor untrusque jurist, stabilindu-se la Lugoj, este numit vicenotar al comitatului (judeţului) Caraş, la vremea în care comitele suprem era Emanoil Gojdu, fostul său mecena, în casa căruia în perioada studiilor universitare de la Pesta poposea frecvent, o adevărată casă românească, unde românii erau primiţi şi sprijiniţi!

În anul următor este ales asesor la Tribunalul din Lugoj, “sedrila ofanală”, anul începerii carierei sale de magistrat.
Este asesor apoi la Tribunalul din Oraviţa, unde se împrieteneşte cu academicianul, lingvistul şi folcloristul Simion Mangiuca şi începând cu anul 1876 se mută la Tribunalul din Timişoara.
La 4 decembrie 1880 datorită meritelor sale este numit judecător la tabla regească (tribunalul suprem din Budapesta), după cinci ani fiind avansat la gradul de judecător “ordinar”.
Este deputat în dieceza Aradului, pentru cercul mirenilor din Lipova (1882-1884). Se mută apoi ca jude la tabla regească din Oradea, la 1885, până la pensionare, în 1900, anul când se retrage la Sibiu în casa soţiei sale, Ana Brote, unde îl prinde “secera morţii la 7/20 ianuarie 1915“, în chiliuţa sa liniştită, dintr-o stradă laterală a Sibiului”, Tipografilor, nr. 22.
Îşi doarme somnul de veci în cimitirul din Dumbrava Sibiului, alături de soţia sa Ana.
Pe lângă obligaţiile sale de magistrat, Atanasie Marian Marienescu a fost preocupat îndeaproape de literatură, folclor, etnografie, istorie, consacrându-se definitiv folclorului.
În epistola sa adresată lipovenilor, prin D. Constantin Berceanu, în
Dîuariul din 18 februarie 1858, Atanasie Marian Marienescu scria următoarele:
“D-Ta, şi voi lipoveni, veţi şti că eu m'am apucat de o întreprindere frumoasă, pentru poporul român. Adică de a culege cântecele poporale..., şi a le representa iubitului meu popor român.”
După o muncă de aproape 20 de ani pe tărâm literar, la 13 septembrie 1877 este ales membru
corespondent al Societăţii Academice Române, din 24 martie 1881 devenind membru titular al Academiei Române, la secţiunea istorică.
În epistola aflată în posesia unui vestit colecţionar arădean, ing. Victor Miuţescu, datată, Bucureşti, 2 Aprilie n. 1908, adresată
„Preaonoratului Domn Dr. Alesandru Mocioni, proprietar mare în Birkiş, Ungaria”, (azi în judeţul Arad), prin care îi solicita acestuia acceptarea alegerii sale de membru al Academiei Române, în locul lui Babeş, Atanasie Marian Marienescu arăta: “Când s'a înfiinţat Academia Română prin locotenenţa domnească în 1866, s'a hotărât ca şi din Ardeal şi din Ungaria să se aleagă membrii, anume după teritorii: Maramureş, Ardeal, Bănat, Bucovina etc.
Locotenenţa a denumit pe Andrei Mocioni şi Vichentie Bab
pentru Bănat. În locul lui Andrei am fost eu ales, acuma e ca să se aleagă cineva în locul lui Babeş”.
Atanasie Marian, Marienescu, nume adoptat de bună seamă, precum Eminescu, de viitorul folclorist, debuta literar la vârsta de 18 ani. elev fiind la gimnaziul din Arad, c
ea dintâi încercare poetică a sa, Mila păcii, ieşind în anul 1848 în Amicul Poporului de la Budapesta.
“Când Dumnezeu a creat pe om a creat deodată cu fiinţa lui şi poezia...”, avea să spună mult mai târziu, viitorul academician.
În anul 1850, elev în clasa a VII-a la gimnaziul din Timişoara, trimite publicaţiilor braşovene
Gazeta Transilvaniei şi Foaie pentru minte, inimă şi literatură, redactorului şi directorului acestora, Iacob Mureşianu, primele sale poezii patriotice, scrise la Lipova în anul 1849, fără ca acestea să vadă lumina tiparului : Un naţionalist, Îngrijeşte-te de naţiune, Nu-ngropa talente bune, etc.
Aceste încercări literare, şi altele, împreună cu scrisorile adresate de către Atanasie Marian Marienescu lui Iacob Mureşianu,
în perioada 1850-1862, sunt păstrate în manuscris la Muzeul Judeţean Braşov, Arhiva Mureşenilor.
Este colaborator activ la toate publicaţiile transilvănene
: Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Gazeta de Transilvania, Familia, Telegraful român, Aurora română şi Albina. În Telegraful român publică lucrarea Învăţătorul şi poporul, lucrare recomandată de Şaguna carte de citire în şcoală în anul 1858.
Primele sale culegeri de folclor apar în anul 1859,
Poesie poporală. Balade culese şi corese, (Broşura I) şi Colinde, Pesta, 1859.
Apariţia “acestui odor naţional” este evidenţiată de către Iacob Mureşianu în paginile
Foii pentru minte, inimă şi literatură din 25 februarie 1859: “ merită a fi îmbrăţişat cu multă căldură, căci el cuprinde un suvenir scump din poeziile conservate în sânul lui” (al poporului, n.n.).
“Era anul 1857 şi în Pesta depusesem esamenele de stat. Baladele poporale române adunate de dl. Vasile Alecsandri atunci le vãzui pentru prima datã într-o broşuricã. Plãcerea ce m'a cuprins la cetirea lor, aducerea aminte cã acasã, la Lipova, am auzit asemenea cântece poporale despre vitejia românilor mã îndemnarã ca sã culeg poesii poporale din pãrţile de dincoace de Carpaţi”, mărturisea juristul Marienescu.
În 1861, la Bucureşti apare volumul
Poesie populară, colinde culese şi corectate de Atanasie Marian Marienescu.
După o pauză de şapte ani, în anul 1867, anul în care românii aveau 38 de
diuarie (ziare), a ieşit Broşura a II-a a Baladelor Drului . At. M. Marienescu, din 2/14 aprilie 1867, pe cheltuiala aceluiaşi mecena, nimeni altul decât “magnificul domn”Andrei Mocioni de Foeni.
În 1884 apare tomul I din cele IV tomuri ale vastei sale lucrări- Cultul păgân şi creştin. I. Datinile şi sărbătorile Românilor vechi, II. Sărbătorile şi datinile creştine, III. Urme de sărbători şi datini păgâne în sărbătorile şi datinile creştine de azi, IV. Mitologia daco-romană, lucrare, din păcate, rămasă neterminată de autor!
În perioada studiilor de la Pesta este un cercetător pasionat şi neobosit al arhivelor şi bibliotecilor, de unde culege date istorice şi topografice, dovezi ale originii şi continuităţii poporului român.
În anul 1970, la Editura Minerva, sub îngrijirea lui Ion Blăjan, îi apar pentru întâia oară baladele
Novăceştii : fragment de epopee naţională adunat si organizat din poezii poporale române, iar un an mai târziu, vede lumina tiparului ediţia critică, îngrijită de Eugen Blăjan, Poezii populare din Transilvania de Atanasie Marian Marienescu.
După un secol de la apariţie, la Editura Saeculum din Bucureşti, în anul 2007, I.Oprişan scoate cartea pe nedrept uitată, Cultul păgân şi creştin. Sărbătorile şi datinile române vechi, de A. M. Marienescu.
La 14 martie 1950 manuscrisele lui Atanasie Marian Marienescu erau donate Bibliotecii Mitropoliei din Sibiu de către colonelul Dumitru Stinghe, manuscrise primite de acesta din partea soacrei sale, Delia Marienescu, fiica dr. Atanasie Marienescu din str. Livezii, nr. 22, (Tipografilor de azi), casa în care a locuit Marienescu. (Delia, era unul din cei doi copii ai familiei Marienescu, căsătorită cu dr. Lazăr Popovici, medic la Viena, iar după 1919 mutat la Sibiu).
Biblioteca Judeţeană “A. D. Xenopol” din Arad deţine în manuscris Dioariu (Jurnalul) intim al lui Atanasie Marian Marienescu, început la Pesta, 21/9 martie, 1853, ziua naşterii sale, ziua celor 40 de mucenici din Sevastia, printre care se află si numele Atanasie-numele său de botez!
Dioariu
este redactat în perioada studiilor universitare de la Pesta şi Viena, între anii 1853-1858, la început prin însemnări zilnice, din 21 martie 1853, până în 30 iunie 1858, respectiv, 18 iunie 1875.- când “m-am resolvat (hotărât) să re'ncep purtarea memorielor”, până în august 1875, timp în care era asesor la Tribunalul din Oraviţa.
El însuma iniţial 125 de file, 36 dintre ele pierzându-se între timp!
După cum am amintit, scrisorile adresate directorului şi redactorului publicaţiilor braşovene, Iacob Mureşianu, din perioada studiilor de la Viena şi Budapesta, la care Marienescu face referire în
Dioariu, se păstrează în manuscris la Muzeul Judeţean Braşov, Arhiva Mureşenilor.
Încă nu se ştie
dacă şi după 1875, Atanasie Marian Marienescu a lăsat posterităţii însemnările sale zilnice.
În ziarul
Înnoirea din Arad, publicaţie literară, socială şi artistică al cărui director era Tiberiu Vuia, în An. III, nr. 12/1 iunie 1940, la p. 12, citim următoarele: “din lăsământul literar al lui Dr. Ath. Marienescu am primit zilele aceste o serie de carnete, (s.n.) cuprinzând jurnalul intim al eminentului om de cultură, între anii 1853-1875. Trierea materialului şi transcrierea lui cerând un oarecare timp, vom încerca publicarea fragmentelor cari pot fi date în vileag, într-unul din numerile viitoare”.
În nr. 2-3 din anul următor, de la p. 8-14 sunt publicate “fragmente ale unui jurnal intim, scris de către marele economist şi folclorist, Dr. At. Marienescu, prezent în viaţa românească a veacului XIX, cu o vastă activitate publică, recompensată până la urmă cu un fotoliu la Academia Română”. Aceste “fragmente” apar sub titlul: Între Dr. At. M. Marienescu şi Mitropolitul Andrei Şaguna- din corespondenţa lui At. Marienescu, alături de alte însemnări din perioada 23 iunie 1859- ian 1866, respectiv -17/29 iunie 1873- când “am făcut poesia următoare: Memoriei Mitropolitului Andrei, la moartea acestuia din după amiaza zilei de 16/28 iunie 1873".
Nu se cunoaşte de asemenea dacă în perioada 1866-1873 Atanasie Marian Marienescu şi-a continuat Dioariul său!
După constatările noastre, acest
Dioariu, pe care îl deţine Biblioteca Judeţeană “A. D.Xenopol” din Arad, din anul 1969, este o transcriere de către însuşi Atanasie Marian Marienescu după notările din acele “carnete”, (deocamdată rămase neidentificate de noi!).
În însemnările sale întitulate
Căsătoria mea, din anul 1865, păstrate în manuscris şi puse la dispoziţia noastră de către strănepoata sa, Doamna Melania Petrişor, care locuieşte în casa de pe strada Tipografilor, nr. 22, din Sibiu, Atanasie Marian Marienescu descrie modul în care şi-a cunoscut viitoarea soţie, fiind prezent la Răşinari cu ocazia sfinţirii noului episcop Ioan Popasu, în Duminica din 15 August 1865!
Cu prilejul acestei sărbători, aici îl reîntâlneşte, încortelat în casa viitorului său socru- Ioan Brote, pe mitropolitul Andrei Şaguna, (pe care îl cunoscuse la Pesta, în 27 septembrie 1857, respectiv la Sibiu, în 22 sept. 1859), cel care se oferea mai târziu să-i fie gazdă la cununia oficială din 3/15 octombrie 1865 de la Sibiu.
Trebuie menţionat faptul, nu lipsit de i
mportanţă, că Ana Brote era unul din cei 11 copii ai lui Ioan Brote, (1819-1871) din Răşinarii Sibiului. Fratele său, Eugen Brote, (1850-1912) este cel ce publica la 13 mai 1892 în tipografia sa, preluată de la Institutul Tipografic din Sibiu, str, Măcelarilor. nr. 21, Memorandul privind situaţia românilor din Transilvania şi Ungaria, unul din conducătorii delegaţiei celor 300 de români transilvăneni care depusese acest Memorand în 28 mai 1892, la Viena, pentru a-l prezenta Împăratului Francisc Iosif I.
Mult mai târziu Atanasie Marian Marienescu îşi va
descrie (copia) din Jurnalul său creaţiile literare, care se află păstrate în manuscris, în posesia familiei Petrişor din Sibiu.
Anul acesta, la 150 de ani de la redactarea
DIOARIULUI, un colectiv al Bibliotecii Judeţene “A. D. Xenopol” din Arad încearcă să restituie între coperţile unei cărţi, aceste adevărate file de curată omenie şi simţire românească, din cartea neamului nostru, al cărui fiu a fost şi rămâne omul de litere şi juristul, Atanasie Marian Marienescu. Contemporan cu Emanoil Gojdu, Petru Mocioni, Andrei Şaguna, Iosif Vulcan, George Bariţiu, Aron Pumnul, Eftimie Murgu, Iacob Mureşianu, Atanasie Şandor ş.a., a trudit, în parte, şi cu toţi laolaltă, la păstrarea fiinţei şi culturii noastre naţionale- adevărate pietre de temelie pentru altarul statornic al neamului românesc.

N.B.

Familia MARIENESCU a avut 2 copii: Delia- Ecaterina şi Eugen- Dafin.

În urma investigaţiilor noastre, la Sibiu, în casa Anei Brote, de pe str. Tipografilor, nr. 22 locuieşte Doamna Melania Petrişor, fiica profesoarei Octavia Drăgulescu (1906-1998), unul din cei trei copii ai Deliei Marienescu, (Delia, Marius si Octavia), căsătorită Popovici, iar la Köln, în Germania, îşi are domiciliul Dr. Ştefan Wachtler, fiul fiicei lui Eugen Dafin Marienescu, Ana, căsătorită Wachtler.


BIBLIOGRAFIE:

Dioariu(Jurnal), manuscris aflat în posesia Bibliotecii Judeţene “A. D. Xenopol”din Arad, 1853- 1858, 1875, Atanasie Marian Marienescu;

Foaie pentru minte, animă şi literatură, Braşov, 1853, 1855, 1858;

Revista Familia, Nr. 38, An III, 25 sept/ 7 oct. 1867;

Dr. I. Lupaş: Luptători pentru lumină, Bibl. “Semănătorul”, 1916;

Traian Topliţeanu, A. M. Marienescu, în Analele Banatului, Timişoara, Anul III, Nr. 3, Iulie-Septembrie 1930, p. 1-14;
Înnoirea,
Arad III, Nr. 12/ 1 iunie, 1940 şi Nr. 2-3/ 1941;
Dan Demşea,
Atanasie Marian Marienescu şi Lipova- contribuţii biografice, Revista Tibiscus,Timişoara, 1972, p.77-84;
Doina Radu,
Atanasie Marian Marienescu,(1830-1914), în Revista Ziridava, IX, 1978, p. 341-368.
Luana Popa,
Atanasie Marian Marienescu corespondent al publicaţiilor braşovene, în Revista Ziridava XII, Muzeul Judeţean Arad, 1980;
Căsătoria mea. Naşterea lui Geni,(Eugeniu, n.n.) şi a Deliei- manuscris aflat în posesia Melaniei Petrişor din Sibiu, strănepoata lui At. M. Marienescu;
Album de familie- Atanasie Marian Marienescu, Melania Petrişor, Sibiu.



CELUI DE LÂNGĂ MINE...

18/19 iulie 2008
Eu n-am venit în locul
Nimănui,
Aici am fost trimis
În locul meu-
În mintea ta
Şi în tăcerea lui
Scurmă rugina gândului
Mereu...
Eu nu mă uit
Cu ură
Înapoi-
În faţă zarea
E tot mai departe...
Ce vină am
Dacă nu sunt ca voi
Şi mai frumos
Şi mai bogat în toate?!
Eu n-am venit în locul
Nimănui,
Mi-au dat părinţii la botez
Un nume
Să locuiesc aici,
În Casa lui,
Până când eu voi pleca
Din lume...
Sunt fericit
Cu sărăcia mea,
Invidiei, cămaşa, nu mă-ncape-
Şi nu mă plâng
Dacă povara-i grea,
Când nu mai pot
Sub ea o să mă-ngroape...

duminică, iulie 13, 2008

EU STIU...

Eu ştiu

boala asta

N-are leac,

Eu ştiu

boala asta

N-are cruce,

Am început cu Gândul

Să mă-mpac-

Şi suferinţa mea

E-atât de dulce!...

De nimeni, de Nimic

Nu se mai teme

Trupul acesta

Care-l port mereu

Şi-atunci

Când scriu,

Şi scriu robit

De-o vreme,

Duminică se face-n

Versul meu...

SIMT...

Simt

Cum împupeşte

Gândul

Când se uită

Înspre tine,

Precum el-

Mereu

Flămândul-

Bobul, cel de grâu,

Spre

Pâine...

C A R T E A


Ţi-am dat

O carte,

Ştiu

Că n-o citeşti-

Între coperţi

E-nchisă Viaţa mea-

Măcar din când în când

S-o răsfoieşti

Şi să-mi asculţi tăcerile

Din ea.

Ţi-am dat o carte

Şi

Nu-mi pare rău,

O carte

Scrisă-anume pentru tine.

Să o păstrezi

Aşa cum se cuvine,

În Biblioteca sufletului tău-

Acum

Şi în Uitarea

Care vine-

Ţi-am dat o Carte

Şi

Nu-mi pare rău...



duminică, iulie 06, 2008

CE-I LOCUL ACELA?...

Şi vine o vreme când simţi cum te-apasă

Pe sufletul vârstei părerea de rău-

Dorul de-atunci şi Dorul de-Acasă,

Dorul de numele Satului tău...


Ard flăcări albastre acolo pe crânguri,

Unde sunt ascunse comorile- zările,

Copilul, ce eşti, iar începi să te gânguri

Când te cuprind în auz depărtările...


Sunt locuri în lume cu farmecul mut,

Ochii mei le-au citit frumuseţea, deplina,

Ce-i locul acela în care-ai văzut

Cum se naşte din pântecul maicii- Lumina?


Ce-i Ţara aceea, oriunde-ar fi ea,

Spre care te cheamă-înapoi amintirile?

Se duc în uitare, cum se duce o Stea,

Oameni, păsări, arbori, zidirile....


Şi vine o Vreme când se face târziu

În Dorul peste fântâni- curcubeu-,

Amână răspunsul pe mai târziu,

Locul acela e şi-n sufletul meu!

FÂNTÂNĂ SPARTĂ...


Fântână

Spartă

E

Sufletul

Meu.

Desupra

Ei

Doare

Un

Curcubeu...

AMURG DE POVESTE...