joi, decembrie 30, 2010

Lăsaţi-mă să fiu...

30 Dec. 2010, în zori...

Lăsaţi-mă să fiu acel ce sunt,
În haina lui mă ştiu atât de bine
Şi-n trupul meu, acesta, de cuvânt,
Niciodată nu mi-a fost ruşine...

Lăsaţi-mă să fiu aşa cum simt,
Cu tristeţi şi bucurii postume,
Lăsaţi-mă să fiu, să nu vă mint-
Îmi duc singur crucea mea prin lume...

Lăsaţi-mă să fiu aşa cum pot,
Cât mi-a fost dat, să-mi fie cu folos,
În tot ce sunt aici mă dărui tot,
Nimic nu duc în sus şi nici în jos...

miercuri, decembrie 29, 2010

SEMNE...

28/29 Dec. 2010.
Semne sunt că voi pleca şi eu,
Nu ştiu Ziua, Ora, Clipa,
Tot mai obosită mi-e aripa
De pământ, nu dinspre Dumnezeu...

Semne sunt că voi pleca oricum,
Acolo unde şi ai mei s-au dus,
Atât mă rog Părintelui de sus
Plecarea mea să nu fie acum...

Semne sunt destule pe pământ,
Dar câtă vreme locuieşti în Viaţă,
Tu, Omule, învaţă şi învaţă-
Nemuritor nu-i nimeni în cuvânt...

duminică, decembrie 26, 2010

Am văzut Lumină...

25 Dec. 2010.

Am văzut Lumină şi-am venit Acasă,
Casa mea bătrână, răzimată-n zare,
Sufletul ei tânăr nu e de vânzare,
Am văzut Lumină şi colaci pe masă...

Şi în jurul mesei scaunele mute
Aşteptând să vină iar colindătorii,
Unde e pruncuţul care să-i asculte
Până se revarsă peste lume zorii?

Sfinţii din icoane, cei rămaşi de-atunci,
De atâta vreme au ieşit din ramă-
Am văzut Lumină şi-am venit pe brânci
Până lângă tine, colindată Mamă...

Sorb Linişte...

Duminică, 26 Dec. 2010, în zori...

Sorb Linişte
Din ochii
Tăi,
Cum soarbe lapte
Pruncul
Şi suspină...
Şi-i tot mai multă,
Ca într-o
Fântână
Când te apleci
Înfiorat
Să bei,
Sporind în urma ta
Izvorul
Ei...
Sorb Linişte
Din tine-
Poezie...

sâmbătă, decembrie 25, 2010

Eu sunt alesul...

25 Dec. 2010, în zori…

Îl aud pe câte un oare-cine

Bătându-se cu pumnul în piept,

Dumnezeu seamănă numai cu mine,

Eu sunt frumos şi întreg şi deştept,

Nu am pe trup nicio umbră de rană,

Nu sunt orb, nici mut ori smintit

Şi în sufletul lui şi-a zidit o icoană

La care se-nchină, nu la Cel pomenit...

Că îşi face cruce sau nu îşi face-

Asta e treaba naşterii lui,

Măcar de mă rog să mă lase în pace.

Tatăl nostru, e –al meu şi-al orişicui!

............................................................

Poemul acesta, vă rog, să-l iertaţi,

Îl aud pe câte un oare-cine,

Eu sunt alesul dintre cei chemaţi—

Dumnezeu seamănă numai cu mine...

vineri, decembrie 24, 2010

DUHUL...

DUHUL...

24 Dec. 2010.

„Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apei”.

Facerea 1, 2.

Fericit e cel care citeşte,

Cine-a scris, a fost mai înainte,

Numai Duhul, singur, nu rodeşte,

Nici Colindul fără de cuvinte...

Ochiul în ispită de mă duce

Vindecă-i Vederea dacă vrei,

Lasă-mi gândul pironit pe cruce

Şi tăcerea lui în Umbra ei...

Nu e bucurie fără chin,

Cel ce pleacă, fără cel ce vine,

Numai Duhul singur, nu-i deplin

Şi Viaţa pe pământ fără de tine...

miercuri, decembrie 22, 2010

Dumnezeu...

22 Dec. 2010, spre seară...
“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (Ioan 1, 18 ).

M-ai chemat
În rugăciunile tale
Ziua şi noaptea,
Mereu-
Am venit,
Zice Domnul,
Dar aici
E un alt Dumnezeu!
Cine e chipul
Rănit din icoana
La care
Te-nchini?
Te-ai lăudat,
Precum fariseul acela,
Că nu eşti
Ca ceilalţi creştini...
Semne erau pretutindeni
În lume,
În pâinea cea frântă
Şi-n vin,
M-ai chemat, zice Domnul,
Pe nume,
Dar aici
E un altul-
Străin...

luni, decembrie 20, 2010

Scrie până ţi se vede...

20 Dec. 2010.
Scrie până ţi se vede
Îmi spunea sărmana Mamă,
Fericit e cel ce-i crede
Adevărul din năframă...

Pe tăbliţa cea de piatră,
De durere şi de Dor,
Cu tăciunii stinşi pe vatră
Eu scriam la umbra lor...

Scrie până ţi se vede,
Ea şi-acuma îmi tot spune,
Ţine-i, Doamne, pururi verde
Sfânta preaînţelepciune!

Vorba ei de duh e plină,
O ascult şi-o înţeleg-
Scrie până e lumină,
Până soarele-i întreg...

duminică, decembrie 19, 2010

LA CINA CUVÂNTULUI...

Duminică, 19 Dec. 2010, spre seară...

Sunt cel din urmă invitat la cină
Să mă în-frupt din lacrima rămasă,
Toţi musafirii au plecat Acasă,
Doar umbra lor mai stăruie-n lumină...

Nu e târziu şi e deschisă uşa,
Nu-i târziu atunci când ştii ce vrei,
I-am lăsat zilei treburile ei
Şi focului să-şi mântuie cenuşa...

Eu am venit cu bucurii ne-scrise
La cina asta, ştiu că e săracă,
Aici nu-i nici un prieten şi ce-i dacă,
Ei îşi pe-trec prin părţi mai interzise...

Sunt cel din urmă invitat la cină,
Nu-i cea de taină, gazda mea aleasă
Devreme să mă duc ea nu mă lasă
Până mai sunt bucate în lumină...


Respiraţie...

17/18 Dec. 2010.

Afară se aud împuşcături-

Cine pe cine

Să moară

Mai

Vrea?

Deschide fereastra

Să nu

Mi se spargă

Lumina

Din

Ea...

Gloanţele

Acelea

Mai şuieră

Încă

Pe la urechile

Versului

Meu...

Liniştea

Acum

E atât de adâncă !

Tu

Nu auzi

Cum respiră

În mine

Dumnezeu?

Şi frumuseţea doare...

Duminică, 19 Dec. 2010.

Privită prea de-aproape deseori
Nu am ştiut că frumuseţea doare,
Mai mult decât lumina orbitoare
A soarelui ieşit de după nori...

Din ea mi-a mai rămas de-atunci,
Ecoul doar, precum în scoică Marea,
Ca rochia ta albă înserarea
Se-aude-acum lovindu-se de stânci...
..........................................................
Tot mai puţin e timpul ce-a rămas,
Tot mai destul e-acela care vine,
Orb de-o să fiu, tu vino lângă mine
Şi vindecă-mi tăcerile din glas...

Şi totuşi, fericit aşa cum sunt,
Dă-mi voie să îţi caut unduirea
În care mi-am uitat mereu privirea
Flămândă ca sămânţa de pământ...

vineri, decembrie 17, 2010

Colind însângerat...

17 Dec. ’89 -17 Dec. 2010.

Nu ştiu de ce, dar îmi vine să plâng,
Prin mine acum e un fel de răscoală,
Decembrie, gândul mă-ntreabă nătâng,
Pe treptele-acelea de catedrală

De ce ei muriră atunci şi ne mor,
Copiii aceia lângă zări încuiate?
Doamne, iartă-le sufletul lor,
Iartă-ne, Doamne, acele păcate!
...................................................

Sunt un om liber, prea liber acum,
Lacrima pruncilor arde sub pleoape,
Se-aude Colindul cum vine pe drum-
Vai, TIMIŞOARA e-atât de aproape!

joi, decembrie 16, 2010

Lectură în libertate...

16 Dec. 1989 -16 Dec. 2010.

Afară-i frig, aici e cald şi-i bine,
Poemul meu e-atât de fericit!
Nu-ţi fac nimic din ce nu se cuvine-
Lasă-mă întreg să ţi-l recit...

Lasă-mă, de vrei şi nu mă lasă,
Şi-aşa citim din ce în ce mai rar,
Să-ţi amintesc mereu că eşti frumoasă
Şi frumuseţea nu e în zadar...

Silabele acestea când le scriu
Bat clopotele-n Cer a liturghie,
Eu ştiu ce vrei şi încă nu-i târziu-
Afară-i frig acum şi-o să mai fie...

miercuri, decembrie 15, 2010

Tăcerea ta...

15 Dec. 2010, spre seară...

Tăcerea ta întunecă auzul
Şi Cerul, cel de dincolo de nori,
Peste pământ şi-a început colindul,
Ninsoarea mirosind a Sărbători!

În gândul meu, pe suflet şi pe mâini,
Cad fulgii ca o binecuvântare,
Tăcerea ta aprinde în fântâni
O secetă cu dorul de izvoare...

Să ningă dar, în hohote să ningă,
Cărări să nu mai fie pe sub zbor-
Tăcerea ta mă arde şi mă strigă-
Cuvintele nu le auzi cum dor?


duminică, decembrie 12, 2010

Respiraţii duminicale...


Ştiu când e Duminică...

12. 12.2010.

Ştiu

Când e Duminică

Şi fără calendar,

După felul

În care

Mă spun

Cuvintele...

Ele sunt

Martorii mei...

Om sunt şi eu...

12.12. 2010.

Om sunt

Şi

Eu,

Locuit

De

Gânduri...

Durere...

12.12. 2010.

Ce mă doare

Pe mine

Acum

O să vă doară

Şi pe voi

Vreodată?

Discipolul...

12.12 2010.

Merg eu

Oare

Pe urmele

Mele,

Ori ele

Vin după mine...

Cine

Dintre noi

E

Discipolul?

Căderea în Cer...

12.12. 2010.

Toate căderile

Dor,

Numai

Căderea

În Cer

Nu doare...

Duminica viitoare...

12.12. 2010.

M-am visat

Cu mine,

E de rău,

E

De

Bine

Visul acela,

Nu ştiu...

Să aveţi răbdare

O

Să vi-l scriu

Duminica

Viitoare...

Ca-tren...

Duminică, 12 Dec. 2010.

Nu v-am cerut nici bani pentru sicriu,

Nu v-am cerut nici flori de cununie,

Măcar atât, răspundeţi când vă scriu-

Tăcerea mea prea-lungă o să-mi fie...

Cât încă suntem...

11/12 Dec. 2010.

Cât suntem pe pământ şi nu sub el,

Să taci nu-i bine, de vorbeşti, la fel,

Dacă eşti trist, de ce se-ntreabă fraţii,

Când eşti vesel deranjezi pe alţii...

Nici nu mai ştiu de-o vreme, nu mai ştiu,

Dar de-cât, cu mult mai bine-i viu,

Iar lumea asta să te lase-n pace,

Pe placul ei, oricum, nu îi poţi face,

Şi-oricâte clipe ardem în cuvânt

Niciunul dintre noi nu este sfânt...

Mereu între întuneric şi lumină

Ne ispăşim aici aceeaşi vină,

Tu-Evă, eu-Adamul, izgoniţi

Cât încă suntem, suntem fericiţi...

marți, decembrie 07, 2010

Culcă-mi tăcerea...

-Poem fără somn-
Dec. 2010.

Culcă-mi tăcerea, spune-i ceva,
Pro-misiunea oricum e deşartă,
Cântă-i de nani, ştiu că nu vrea
De trupul acesta să se despartă...

Măcar de o clipă alină-i su-spinul
Rămas între vocalele ei,
Demult mă aşteaptă în umbra lui spinul-
Culcă-mi tăcerea, dacă mai vrei...

duminică, decembrie 05, 2010

NICOLAE

Duminică, 5 Dec. 2010, spre seară...

Gârbovit mi-e gândul,
Trupul, nu mai ştiu,
Vindecă-mi-l, Doamne
Şi îi dă putere,
Limpede-i Auzul
Cerului când scriu
Şi-i ascult porunca
Dintru Înviere...
Simt cum mă cuprinde
În întreg cuvântul,
Dacă port povara
Unui nume sfânt
Până când mă duce
Peste lume vântul
Iartă-mi amăgirea
Prafului ce sunt...
El, preamilostivul,
Era drept şi bun,
Darul lui să fie
Cel întru fiinţă,
Eu acestui nume
Vrednic mă supun
Şi respect botezul
Dat spre folosinţă...

POEZIA nu e un concurs...

Duminică, 5 Dec. 2010, în zori...

Poezia nu e un concurs
De cine scrie mai frumos, mai bine,
POEZIA, dacă nu-i în tine,
Nu-i căuta prin alte părţi răspuns...

POEZIA nu e trambulină,
Cine crede se înşală-amar,
POEZIA e un chihlimbar
Ce adună împrejur lumină...

E umbletul acela peste ape,
Poezia nu e tot ce vrei,
POEZIA are forma ei-
În altele, zadarnic, nu încape...

Fiecare dintre noi când scrie
Să se bucure-n tăcerea lui-
POEZIA nu a fost şi nu-i
Un concurs spre nicio veşnicie...

miercuri, decembrie 01, 2010

TRANSILVANIA...

30 Nov/ 1 Dec. 2010.
Prin pieţele lumii îmi vine să strig,
Câteodată şi strigarea e necesară-
Transilvania nu e o pierdere, nu e câştig,
TRANSILVANIA este şi rămâne o Ţară!

Ea ne-a fost dată, nu de curând,
Aici, sub tăriile-acestea albastre
Numai Dumnezeu ştie de când
Sunt baladele şi doinele noastre...

Prietene drag, vecine ce-mi eşti,
Dacă e Postul Crăciunului fie
Colindul acesta pe la fereşti
Pentru naşterea Celui dintru vecie!

Lasă deoparte gândul rebel,
Nu mai e vreme de patimi şi ură,
Vinul e gata şi pâinea la fel
Pentru singura, dreapta cuminecătură...

Prin pieţele lumii îmi vine să tac,
Adeseori şi tăcerea e necesară,
Cu Adevărul acesta aş vrea să te-mpac-
Transilvania este şi rămâne în Ţară!