15 Dec. 2010, spre seară...
Tăcerea ta întunecă auzul
Şi Cerul, cel de dincolo de nori,
Peste pământ şi-a început colindul,
Ninsoarea mirosind a Sărbători!
În gândul meu, pe suflet şi pe mâini,
Cad fulgii ca o binecuvântare,
Tăcerea ta aprinde în fântâni
O secetă cu dorul de izvoare...
Să ningă dar, în hohote să ningă,
Cărări să nu mai fie pe sub zbor-
Tăcerea ta mă arde şi mă strigă-
Cuvintele nu le auzi cum dor?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu