miercuri, iulie 27, 2022

Duhul mucenicului...

 



Pantelimon-doctorul fără de arginți...”


Duhul și mâinile Sfântului

Pantelimon

erau tămăduitoare

și totuși păgânii

i-au tăiat

capul-

de ce oare?

Duhul Mucenicului

nu-l va tăia

nimeni,

niciodată

pe pământ,

duhul doctorului fără de arginți!

De Ziua aceasta

îmi voi aduce aminte mereu,

ziua uciderii lui

și ziua

nașterii fiului meu!


Maslu...

SOHODOL, 27 iulie 1999


Am fost pe Deal, la Maslu- ce frumos!

Cu şapte preoţi de prin şapte sate,

Acolo lângă crucea lui Hristos

Şi am văzut mulţimile plecate.


Acolo, între ierburi un altar,

Se înălţau la ceruri rugăciuni,

Era o zi cu Sfânt în calendar

Şi Sfântul-făcătorul de minuni


Se bucura cu cei chemaţi la Rugă

De vremea dată de la Cel de Sus

Şi n-a plouat cât a ţinut Cântarea,

Dar ploaia a venit când toţi s-au dus.

.........................................................

Era un semn atâta de firesc,

Am fost pe Deal, la Maslu- ce minune!

Postum, Părinte Goia-ţi mulţumesc

Pentru această sfântă Rugăciune...


Nicolae Nicoară-Horia


Din volumul ACASĂ, Editura Macarie-Târgoviște 1999


Sfântul Mare Mucenic Pantelimon


S-a născut în anul 284 în oraşul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305).

La naștere a primit numele de Pantoleon, care înseamnă "cel în toate puternic că un leu", un nume păgân, căci tatăl sau împărtăşea credinţa în zei.

Însă Evula, mama să, era creştină. Aceasta moare la puţini ani de la naşterea lui Pantoleon.

La îndemnul tatălui sau termină Şcoala de Medicină din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin.

Află de la preotul Ermolae că Hristos este singurul doctor adevărat.

După ce ridică din moarte un copil care fusese mușcat de o năpârcă, prin chemarea lui Hristos, cere să fie botezat.

Primind botezul de la preotul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon, care înseamnă "cel cu totul milostiv".

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon ajunge după puțină vreme la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, încât, împăratul Maximian care îi remarcase calitățile, intenționa să îl ia la palat ca medic particular.

După ce a vindecat un orb, împăratul i-a cerut lui Pantelimon să renunțe la credința creștină.

Pentru ca a refuzat, sfântului Pantelimon i s-a tăiat capul și în loc de sânge, a curs lapte din trupul său.”

(„Tânărul a fost legat de un stâlp si trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse.

Însă torțele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi.

L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au aratat blânde. Împăratul s-a înfuriat și a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuțite, care, rostogolindu-se de la înălțime, în fața întregului oraș, să-l omoare.

Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, în rostogolirea roții, roata strivind un mare număr de necredincioși.

Maximian a dat ordin ca Panteleon sa fie decapitat, iar trupul sa fie dat în foc.”

Creștin. ortodox)


Sursa: realitatea.net/sfantul-pantelimon

În Țara poemelor fără de moarte...

 



Duminica, 27 Iulie 1980, în zori, se năștea fiul meu Horia-Dacian, în Ziua unui Sfânt Tămăduitor...


Liniștea albă, neliniștea mării,

Tropotul cailor fără de ham,

Ce beznă cădea peste Munții răbdării,

Munții prin care buimac rătăceam...


Mi-era sufletul cântec durut de alean,

Doamne, ce greu se mai naște lumina!

Pruncul meu, Horea, zis Dacian,

Din Dor ți se trage curat rădăcina.


Albacu-i aproape, cu geamăt sub roți

Vin carăle bunilor pline cu stele

Și-aici, la Câmpeni, între vajnicii moți

Stă Iancu în bronzul statuii-durere!


Se-aude Lumina prin cântec urcând,

E întâiul țipăt al nașterii tale,

Silvanus te-așteaptă în prag fremătând

Cu mâinile întinse ca două petale.


Pe Munți arde ploaia ca un sărut,

Lacrimi de fluier neterminate,

Pădurile toate aici mi te-au vrut

În Țara poemelor fără de moarte...


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, iulie 22, 2022

E cald...

 




E cald și-o să ne fie și mai cald,

Cum n-a fost niciodată-n vara noastră

Și-așa îmi vine, Doamne, să mă scald

În scăldătoarea cerului albastră!


Gândul tău e-atâta de fierbinte!

Jur-împrejur un murmur de vestale

Și despuiat de griji și veșminte

Să trec prin Raiul fericirii tale,


Tu să mă strângi la pieptul tău încet,

Ca Eva pe Adam când era fată

Și-acolo-n umbra mărului discret

Să-ți spun povestea mea adevărată...


Nicolae Nicoară-Horia




joi, iulie 21, 2022

Înjurând soarele...

 



L-am auzit pe unul înjurând soarele

Ca pe un mire, arzând pe crug,

Mi se-nmuiaseră mâinile și picioarele

Și sufletul din mine era ca un rug...


Respira omul aerul fierbinte

Cu fruntea-mbrobonită de sudoare,

Rogu-mă Ție, Tu iartă-l, Părinte

Și-acum când scriu cuvântul mă doare!


El rămâne în veci, vorbitorii lui pier...

Nu-i nimeni pe pământ fără vină,

Cu mâinile Tale punându-l pe cer,

Ai făcut Ziua: „să fie lumină!”


Ai făcut Omul ca pe-o minune,

Sufletul meu nu poate să-l condamne,

Ca insul acesta, sunt...legiune,

L-am auzit înjurându-Te, Doamne!

Joi, 21 Iulie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


marți, iulie 19, 2022

Cântec pentru netăcerea mea...

 





Mulți mă-ntreabă de ce sunt

Însetat după cuvânt

Precum ploaia după nor,

Arde-n mine un izvor,


Un izvor cu apă dulce,

Cântec răstignit pe cruce...

Poezia mea întreagă,

Cine poate, să-nțeleagă,


Tuturora să le spui

Eu în calea nimănui,

Fie îngustă, fie lată,

Nu am stat, nu stau vreodată,


Nici tu, umbră credincioasă,

N-ai plecat nicicând de-acasă

Pe la porțile străine

Și acum ești lângă mine


Și cuvântul tău veghează,

Chiar dacă-i trecut de-amiază,

Unora n-o să le placă,

Gura mea nu vrea să-l tacă!

............................................

Frunză supărată-n vânt

Mulți mă-ntreabă de ce sunt,

De mă întreabă-i treaba lor,

Nici nu știu ce răspuns vor...


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, iulie 16, 2022

Chemarea Muntelui...

 




Veniți la Târgul Muntelui în zori,

Când soarele din tulnic dă năvală,

Veniți, voi fete mândre și feciori,

Acolo sus, sub cer de catedrală.


Când aurul mai curge din poveste

Tot murmurând prin cele cinci izvoare,

Veniți la Târg cu lăzile de zestre,

La Crucea Iancului, cea iertătoare


Și Numelui cel Sfânt binețe dați-i,

E Aerul același pentru toți,

Drumeți din patru zări și alte spații

Veniți la Târgul fetelor de Moți


Din culmi și până-n bezna văgăunii,

Cu chipul lui de Om dumnezeit

Acolo sus, pe Muntele Minunii,

Stă Crăișorul nostru veșnicit!


Lăsați-vă tristețile-n pridvor

Și-nveșmântați în straiele luminii,

Veniți pe Munte, Muntele din Dor,

Muntele cel Unic, al Găinii...


Nicolae Nicoară-Horia


marți, iulie 12, 2022

Elegie...

 




Ce liniște-i afară! Nici greierii nu cântă
Și aerul fierbinte din jur a amuțit,
Ca o mireasă luna, răpită de la nuntă,
Mi-aduce de acasă miros de fân cosit...

Acolo, sub răcoarea din cer dumnezeiască,
Mi se-odihnește versul pe prispa unui dor,
Mă simt precum scânteia dintre amnar și iască,
În zările câmpiei s-a sinucis un nor...

Și-așa cum stăm aproape cu gândurile-ncinse,
Măcar în noaptea asta te rog să nu le-atingi,
Cuvintele și ele îmi par oștiri învinse,
Aș vrea, dar nu se poate, pe suflet să mă ningi...

Nicolae Nicoară-Horia


luni, iulie 11, 2022

Inspirație...

 




Mă simt în pârga Duhului când scriu,

Fiorul sfânt în suflet îmi pătrunde,

Mă-ntreb și-ntreb, răspunsul parcă-l știu:

Ce-i Poezia, Doamne și de unde?


Pe cea dintâi, din zorii vieții mele,

Copil am învățat-o pe de rost,

Acolo, între Sohodol și stele,

Poezia lumii-„Tatăl nost'!”


Pe urmă, într-un asfințit de toamnă,

Pe Dealul meu, cel plin de Poezie,

Am auzit un înger cum îndeamnă

Mâna mea flămândă să o scrie...

11 Iulie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, iulie 10, 2022

Ce-aveți cu Iancu?

 




Ce-aveți cu el, cu Iancu nostru drag,

De ce-l mutați spre margine mereu?

Din coasta lui durută eu mă trag

Și-i mulțumesc smerit lui Dumnezeu!


De veninul viperei preaplini,

Precum e plină lumea de ispite,

Vă deranjează ochii lui senini,

Pistoalele din Dor, neruginite!


Pumnul izbit furtunilor în piept,

Ori cușma trasă aprig peste frunte,

De ce-l mutați spre margine? Nu-i drept,

Duhul lui din centru să vă-nfrunte!

Duminică, 10 Iulie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


marți, iulie 05, 2022

Între fulger și curcubeu...

 



Așa mi-a fost dat sufletul meu,

Sufletul acesta primit în dar,

Mereu între fulger și curcubeu,

Niciodată și-n veci fără hotar!


El m-a purtat prin Munții aceia,

Plini pe atunci de păduri și de fragi,

Acolo mi-am început Odiseea

Între oamenii simpli și dragi!


Cât o să fiu pe pământ călător

Cuprins de iubire și de rodnică pace,

O să-i rămân toată viața dator,

Fără el, Doamne, eu ce m-aș face?


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iulie 02, 2022

Fumegă dealurile...

 



Fumegă dealurile Copilăriei mele,

Cum fumegau seara din trabuc

Gândurile Moșului sub stele

Și așa-mi vine desculț să mă duc


Acolo pe Dâmburi, copilul ce-am fost

Prin iarba stelară, plină de greieri,

Cântecul acela îl știu pe de rost

Și-mi stăruie pururi în creieri.


Unde sunt astăzi cărările date

Pașilor mei dinspre străbuni?

Fumegă dealurile, ce vremuri ciudate!

Ne-liniștea arde mocnind sub tăciuni,


Iar Moșul acela din lacrimă-i dus

Lângă un leagăn tăcut de nuiele,

Azi mă privește cu mirare de sus

Și nu mai coboară-n poveștile mele...


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, iulie 01, 2022

Cei ce iubesc...

 




Cei ce iubesc în viață cu fără de măsură

Au parte-ntotdeauna de patimi și de ură,

El, răstignit pe cruce, ei, omorâți cu pietre,

Dar n-a pierit Iubirea nicicând pe-aceste vetre!


Din lacrimă curată de m-au născut părinții

M-au ocrotit de rele cu dragostea lor sfinții,

Din leagănul prunciei și până sus, la vamă,

Cei ce iubesc statornic de cine să se teamă?

.....................................................................

Cât am iubit în viață, eu Dragostei mereu

I-am fost contemporanul, cu ea și Dumnezeu!

Dacă-i hulit Poetul adeseori în treacăt,

Pe inima-i fierbinte cine să-i pună lacăt?


Nicolae Nicoară-Horia