duminică, mai 16, 2010

Poem din grădina Duminicii...

16 Mai 2010.

Aerul din jur mă doare,
Cerul amiroase-a clor,
S-au îmbolnăvit caişii,
Se-ofileşte rodul lor;

Merii, prunii din grădină
Tot mai supăraţi îmi par,
Via vrea să dea în floare
Că e vremea-n Calendar!

Printre ramuri geme vântul,
Fulgeră sub norii surzi,
Cade grindina de-a valma-
Ştiu Iisuse că ne-auzi

Gura noastră cum înjură
Dumnezeul Tău Cel Sfânt,
Răi ce suntem, plini de ură,
Răstigniţii de pământ!

De mânia care vine
Unde oare să m-ascund?!
Celui care crede-n Tine
Îi spun „prietenii” bolund...
............................................
Din Poemul meu în zare
Pleacă ultimul cocor...
Aerul din piept mă doare,
Doamne, cum aş vrea să zbor!

sâmbătă, mai 15, 2010

Nu îţi fie teamă...

15 Mai 2010.
Unui prieten din Copilărie...
Prietenia nu se cumpără, nici nu se vinde!
Ea se merită!


Nu îţi fie teamă, n'o să îţi mai scriu
În zadar, răspunsul ştiu că nu mai vine,
Până e devreme, până nu-i târziu
Un sec "bună ziua" totuşi se cuvine...

Sunt facturi de plată, decontări târzii,
Ştiu că nu e vremea pentru şuşoteală,
Iartă-mi îndrăzneala-suntem încă vii,
Mâine, cine ştie ce târziu ne scoală...

Nu-i reproş acesta, totuşi vreau să-ţi spun
Dacă oboseala simţi că te apasă,
Eu te rog din suflet, ca pe-un prieten bun-
"Nicule, mă iartă, Horia, mă lasă!"...

Ştiu că nu e vremea cea de la botez,
De la Sat se vede altcumva Oraşul,
Nu îţi fie teamă, nu mai deranjez
Să îţi vină-acasă virtual Poştaşul...

Nu mai scrie, tată...

14 mai 2010, spre seară...

Nu mai scrie, tată, ştii că nu le pasă,
HORIA şi IANCU astăzi nu mai sânt!
Aerul pe tâmple, dragii mei, m-apasă,
Voi sunteţi născuţii Maicii din cuvânt...

Nu mai scrie, tată, altfel ce pot face?
Ştiu că e zadarnic verbul meu de-acum,
Fiii mei, voi singuri dătători de pace,
De atâtea versuri rătăciţi pe drum...

Cât din Clipa asta o să mai rămână?
Tu aştepţi zadarnic, ei nu îţi răspund,
Alte griji le poartă paşii prin ţărână-
Nu mai scrie, tată, nu mai fii bolând...

Gura mea flămândă cu tăceri e arsă,
Lumea nevăzută-i plină de mişei,
Sunt atâtea treburi de făcut pe-Acasă-
Nu mai scrie, tată! Dă cu barda-n ei...

joi, mai 13, 2010

CÂNTEC...

12/13 Mai 2010.

Geme prin fluier un Cântec nezis,
Câteodată mi-e teamă întreg să îl scriu,
IANCU AVRAM, cel mereu interzis
Din Ultimul Dor, e atâta de viu!

Cu fruntea pe lespedea somnului său
La Ţebea mă rog, ca un ultim haiduc,
PATRIA mea, cu părere de rău
Şi din numele tău aş vrea să mă duc...

Mă doare de-o vreme răstignirea pe hartă,
Ştiu că nu am nicăierea să plec,
ACASA mea care-mi eşti, tu îmi iartă
Lacrima Ochiului în care petrec...

Furtuna de vine nu-i cine s’o-nfrunte,
Nici pumnul de piatră izbit în Carpaţi,
Acum când îţi scriu sunt singur pe Munte
Şi vântul suspină prin brazii uscaţi...

Geme prin fluier un Cântec fierbinte,
Eu niciodată nu am să te mint-
Vindecă-mi gândul, cel spus mai-nainte,
Alţii sunt răii, îi ştiu şi îi simt...

duminică, mai 09, 2010

VEDEREA...

9 Mai 2010.

S-a spart în ţăndări
Vântul,
Rănindu-mi
Vederea
De
Dincolo...

Istoria pe tăbliţă...

Duminică, 9 Mai 2010.

Uneori mi se pare atât de ciudată
Istoria nescrisă a acestui popor,
Românii scrijelau pe tăbliţe de piatră,
Unde sunt astăzi cuvintele lor?

Mereu sub o cruntă, potrivnică vreme,
Aşa învăţau pe furiş Alfabetul,
Aşa învăţau să compună poeme
Aici deopotrivă şi dacul şi getul...

Cu stilul tocit de atâtea tăceri,
Cu gândul plecat spre o altă răscoală,
Mâine ştergeau ce au scris ieri
Pe tăbliţa aceea de şcoală...

Şi era pe atunci temutul îndemn
Către cei ce voiau mănăstiri să ridice,
Să le fie rugăciunile zidite din lemn,
Ştiau ei, sfătuitorii, de ce...

Şi acum se întreabă veniţii de-afară
Noi de când suntem şi cine eram?
Uneori mi se pare atât de bizară
Istoria nescrisă a acestui neam...



Poem în Aer liber...

9 Mai 2010.

Din tot ce sunt nimic nu-i interzis,
Citiţi-mă întreg şi fără teamă,
Au înflorit salcâmii, cum v-am zis,
De-atâtea griji nici n-aţi băgat de seamă...

Am scris azi-noapte un Poem durut,
Să vină translatorii să-l traducă,
De multă vreme şi aşa au vrut
În beznele tăcerii să mi-l ducă!

Acesta sunt, nu-l căutaţi pe altul,
La nici o răzbunare nu instig,
De am greşit mă judece Înaltul,
Eu din durerea veacului vă strig,

Treziţi-vă, români din letargie,
Treziţi-vă din somnul cel impus!
Cu-aceeaşi sfântă, dulce bucurie,
Au înflorit salcâmii, cum v-am spus...

sâmbătă, mai 08, 2010

Poem de tras pe roată...

7/8 Mai 2010.

Mă simt ca animalul prins în ham
Şi-aud lătrând aceeaşi mitralieră-
De sunt bugetar ce vină am?
Salariul meu încape-n tabacheră...

Şi fratele, plugarul, e la fel,
De ce ne condamnaţi pe toţi la moarte?
Îl căutaţi zadarnic pe mişel,
Baiul e demult în altă parte...

Nu e plătită munca celui bun,
Toţi harnicii din zarea asta pleacă,
De-aceea geme Umbra sub gorun,
De-aceea ne e Patria săracă

Şi din puţinul ei care se fură
Cu acte-n regulă voi nu vedeţi,
Doamne, câtă vreme mai îndură
De nu se surpă Cerul în poeţi?!

De ce tot condamnaţi la dializă
Un întreg şi oropsit popor?
La cei ce-au născocit această criză
Veşnic să le fie-n curtea lor!

Eu ştiu că n-aveţi timp să-mi ascultaţi
Cuvintele acestea supărate-
Mă simt ca animalul prins în laţ
Şi amiroase-a nouă sute şapte...

duminică, mai 02, 2010

CERŞETOR DE IUBIRE...

1/2 Mai 2010.

E gâlceavă multă şi în cimitire,
De ce se ceartă umbrele nu ştiu...
Niciodată în Viaţă cerşetor de Iubire
Nu mă lăsa, Doamne, să fiu!

Supărat dacă sunt îmi vin în minte,
Precum lacrimile dinspre părinţi,
„Du-te de la noi”, aceste cuvinte
Spuse Doctorului fără de-arginţi...

Şi azi, ca atunci, glăsuieşte norodul,
Alungatul era Trimisul de Dumnezeu
Să vindece slutul, orbul, nărodul...
Ce răsplată oare să aştept eu?

Nici nu ştiu cine sunt şi ce caut anume
Şi trupul acesta e de-împrumut
Cât o să fiu umblătoriu prin lume
Până când în altul o să mă mut...

E gâlceavă multă şi în cimitire,
De ce se ceartă umbrele, încă nu ştiu,
Niciodată în Viaţă cerşetor de Iubire
Nu mă lăsa, Doamne, să fiu...