duminică, mai 02, 2010

CERŞETOR DE IUBIRE...

1/2 Mai 2010.

E gâlceavă multă şi în cimitire,
De ce se ceartă umbrele nu ştiu...
Niciodată în Viaţă cerşetor de Iubire
Nu mă lăsa, Doamne, să fiu!

Supărat dacă sunt îmi vin în minte,
Precum lacrimile dinspre părinţi,
„Du-te de la noi”, aceste cuvinte
Spuse Doctorului fără de-arginţi...

Şi azi, ca atunci, glăsuieşte norodul,
Alungatul era Trimisul de Dumnezeu
Să vindece slutul, orbul, nărodul...
Ce răsplată oare să aştept eu?

Nici nu ştiu cine sunt şi ce caut anume
Şi trupul acesta e de-împrumut
Cât o să fiu umblătoriu prin lume
Până când în altul o să mă mut...

E gâlceavă multă şi în cimitire,
De ce se ceartă umbrele, încă nu ştiu,
Niciodată în Viaţă cerşetor de Iubire
Nu mă lăsa, Doamne, să fiu...

Niciun comentariu: