Istoria pe tăbliţă...

Duminică, 9 Mai 2010.

Uneori mi se pare atât de ciudată
Istoria nescrisă a acestui popor,
Românii scrijelau pe tăbliţe de piatră,
Unde sunt astăzi cuvintele lor?

Mereu sub o cruntă, potrivnică vreme,
Aşa învăţau pe furiş Alfabetul,
Aşa învăţau să compună poeme
Aici deopotrivă şi dacul şi getul...

Cu stilul tocit de atâtea tăceri,
Cu gândul plecat spre o altă răscoală,
Mâine ştergeau ce au scris ieri
Pe tăbliţa aceea de şcoală...

Şi era pe atunci temutul îndemn
Către cei ce voiau mănăstiri să ridice,
Să le fie rugăciunile zidite din lemn,
Ştiau ei, sfătuitorii, de ce...

Şi acum se întreabă veniţii de-afară
Noi de când suntem şi cine eram?
Uneori mi se pare atât de bizară
Istoria nescrisă a acestui neam...