sâmbătă, noiembrie 24, 2018

Dialog aproape real...



Kuppenheim, 24 Noiembrie 2018

-Alo, Poliția,
E coruptă Justiția!
-Cine anume?
Dați-mi un nume

Mult mai concret!
-Vă spun cu regret
Și fără ocol,
Nu am Protocol

Cu lucruri oculte,
Dar „cazuri” sunt multe
Și-așteaptă un Credo
Plecate la Cedo,

Cum pleacă-n afară
Românii din țară,
Dreptate să soarbă,
Justiția-i...oarbă!

-Eu cum să o-mpiedic?
Să meargă la medic!
Tu care pârăști
O să știu cine ești

Și nu se întunecă
Până nu te judecă
Și n-o să mai spui
Că Justiție nu-i...

-Alo, Poliția?
Nu-i coruptă Justiția!
Confuzie-nseamnă,
Dar ea...e o Doamnă

Plină de grații,
Mituind bărbații
Și ei sunt destui
Mereu nesătui...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, noiembrie 21, 2018

Intrarea în biserică...



21 Noiembrie 2018
-Restituiri-

Odată Înțeleptul din mine îmi zise
Și adevărul acesta e încă în floare:
Nu toate intrările ne sunt permise,
Nu toate intrările sunt necesare!

Câteodată pragul de sus te împiedică,
Și cât de înalt e pragul de jos!
De copil am învățat Intrarea-n biserică
Și învățătura mi-a fost de folos!

Acolo, în liniștea gândului sfântă,
Cu sufletul mereu lipit de altar,
Am auzit îngerii cerului cum cântă
Și Cântarea aceea nu e-n zadar!

Acolo mi-a răsărit poemul pe buze
Și-așa mi-a rămas, însetat de lumină,
Cei ce nu intră, să nu mi se scuze,
Pentru toți e aceeași iertare divină...

Și acum Înțeleptul din mine îmi spune,
Și adevărul acesta e încă în floare:
Nu toate intrările din viață sunt bune
Nu toate intrările sunt necesare!

Nicolae Nicoară-Horia


Bă, mă, fă, bre...



20 Noiembrie 2018, spre seară...

Mă doare limba, silabă cu silabă,
Vocalele, consoanele, la fel,
De peste drum 'l-aud pe unul-„bă”!
Și câinele s-a speriat de el...

Nu îl cunoasc și poate e mai bine,
Cum își certa părintele plăpând,
Cu el alături îi era rușine,
Rușinea să îi stea mereu în gând!

Nici ultimul cioban, rămas în urmă
De vremea asta tot mai idioată,
Nu le mai strigă oilor din turmă
Aceste interjecții niciodată...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, noiembrie 20, 2018

Întunericul și lumina...



20 Noiembrie 2018

Lumina întunericul îl știe,
El a fost de la-nceputul ei,
Fără ea nici n-avea rost să fie,
Fără ea nici nu avea temei!

Cu drag această lecție de viață
Am învățat-o și-o repet mereu
Când mă trezesc în orice dimineață
Din rugăciunea către Dumnezeu!

Unul destramă, cealaltă adună
Șederea noastră pe acest pământ,
Lumină și-ntuneric, dimpreună
Au plămădit Poemul care dunt...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, noiembrie 18, 2018

Mi-a rodit țarina...



Duminică, 18 Noiembrie 2018
Mi-a rodit din belşug ţarina ...
Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani;
odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.
Dar Dumnezeu i-a zis:
Nebune!
În această noapte voi cere de la tine sufletul tău.
Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”
Ev. Luca 12, 16-21
-Cuvinte duminicale-
-Restituiri-

Nici hambare
Nu am
Aici
Pe pământ...
Sărac sunt,
Doamne,
Dar
Şi mai săraci
Ca mine
Sunt!
Bucuraţi-vă,
Voi,
Secerători!
Mi-a rodit ţarina
Sufletului,
În
Zori...

Nicolae Nicoară-Horia

Centenarul nepăsării noastre...



Duminică, 18 Noiembrie 2018

Zările nu sunt întotdeauna albastre,
Nimeni, nu le-a atins veșnicia vreodată,
Vine Centenarul nepăsării noastre,
Din Ziua aceea ce ne-a fost dată!

Mi-e sufletul ca o Câmpie la Blaj,
Precum era atunci, primăvara,
Sufletul meu, din același durut aliaj
Din care mi-e plămădită și Țara!

Arad-Alba-Iulia, Decembrie-ntâi
Ne-a fost izbăvirea și-așa va rămâne!
Cu somnul nepăsării la căpătâi
E vremea deșteptării, Române!

Cu-aceeași credință zilnic mă rog
Din ungherul Clipei când scriu,
Ca pe un frate mai mare te rog,
Odată, poate, va fi prea târziu!

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, noiembrie 16, 2018

Pleacă și toamna...



Vineri, 16 Noiembrie 2018

Pleacă și toPleacă și Omul care-și petrece
Și-n urmă rămâne de-a pururea zarea;
amna, nu-i nimic să nu plece,
Bucuria, tristețea, cântecul, floarea,

Fără ea nu-i cuvântul și nicio tăcere,
Fără ea ochii tu știi că mă dor,
Toate pe lume sunt doar o părere,
Trecutul, prezentul mereu viitor!

Vântul aleargă prin frunze năuc,
În curând peste ele-o să cadă zăpada
Și eu la vreme o să mă duc
Lăsându-mi neterminată Balada...

Durerea nescrisă e-atât de albastră!
Pleacă și toamna? Să plece nu vrei
Și Clipa aceasta e încă a noastră,
Să ne bucurăm împreună de roadele ei!

Nicolae Nicoară-Horia




marți, noiembrie 13, 2018

Urmele mele...




13 Noiembrie 2018

Urmele mele sunt peste tot
Acolo în Munții cu aur sub tâmple,
Să le mai caut azi nu mai pot,
Orice minune de-ar fi să se-ntâmple

Pe copilul din mine nu-l mai cuprinde
Copilăria uitată între izvoare,
Cu dorul prin viață mereu de merinde
Depărtarea de-acasă îl strigă și-l doare!

De nicio plecare nu mi-e mai frică,
În Rugăciune plec doar când mă rog,
În aer, în piatră, în frunza ce pică
Mi-am lăsat urmele, pururi zălog...

Vor fi urme odată și printre stele,
Urme de dragoste uitate sub măr,
Cel care calcă vreodată pe ele,
Ajunge în cel mai curat adevăr...

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, noiembrie 11, 2018

Fățarnicii...



Duminică, 11 Noiembrie 2018
-Cuvinte duminicale-

Fățarnicului niciodată să nu-i răspunzi,
Ferește-te de omul acesta mi-ai spus,
De fețele lor n-ai cum să te-ascunzi,
Sunt tot mai mulți, Doamne, de jos până sus!

Plini sunt de vicleșug și de ură,
Îi cunosc fiecăruia-n parte surâsul,
Ca briciul trecut peste gresia dură
Privindu-le chipul mă taie plânsul...

Iertat să îmi fie cuvântul, repet:
De când se revarsă peste patrie zorii
Și până-n amurgul cel violet,
Îmi ies pretutindeni în drum „zâmbitorii...”

Nicolae Nicoară-Horia




joi, noiembrie 08, 2018

Îngerii arhangheli...



8 Noiembrie 2018
M-a trezit azi-noapte, pe la ora trei,
O lumină caldă, blândă, în fereastră,
Cu o bucurie sfântă, erau ei,
Îngerii-arhangheli: azi e ziua noastră!

Îngerii-arhangheli, cât de dragi îmi sunt!
Le-am auzit glasul din copilărie,
Ei îmi cunosc viața toată pe pământ,
Vestitori de Pace și de Poezie...

Eu întotdeauna am crezut ce spun,
Alții, dimpotrivă, cred că e-o poveste,
Dar eu nu mă supăr, Doamne, la ce bun?
Fiecare crede numai în ce Este...

Nicolae Nicoară-Horia




Se lucrează, Doamne...



Joi, 8 Noiembrie 2018

Vremea din urmă a-nceput să doară,
Se lucrează, Doamne, se lucrează din greu
Dinăuntrul Ființei și din afară,
La surparea credinței neamului meu!

Bârfitorii de ea sunt tot mai mulți,
Pretutindeni jivinele își arată colții
Din Câmpiile Tale, până sus în Munți,
Pândindu-ne viii deopotrivă și morții...

Slujbașii necuratului, dimpreună cu el,
Din duminică și din sărbători ne fac târg,
Nu au liniște-n ei și odihnă defel,
Se lucrează, Doamne, se lucrează cu sârg...

De-aceea Te rog, ca pe-un Tată al nostru,
Ca pe Singurul, Veșnic, Neclintit Dumnezeu,
Din lucrarea aceasta, strică-le rostu',
Îmblânzește pe potrivnicii neamului meu!

Nicolae Nicoară-Horia




luni, noiembrie 05, 2018

Badea Ion are „feizbuc”...



5 Noiembrie 2018

Badea Ion are „feizbuc” și el,
I-a pus nepotu' din profil și-o poză
De când era cu mult mai tinerel
Și viața asta nu așa de roză...

De-acuma gata, de nimic nu-i pasă,
Minunea” asta e un fel de drog,
Nu mai merge „omul meu” la coasă,
Are colo sufletul zălog...

Nevasta îl tot ceartă și-i geloasă,
Ce l-o fi apucat la anii lui?
Îl „pișcă” una tânără, frumoasă
Și-i dă avansuri moșului hai-hui...

El toată noaptea stă pe Internet
Și nu în pat solemn lângă Mărie,
Ea tot îl cheamă, el răspunde: „net”!
Cuvântul ăsta din război îl știe...

Badea Ion are „feizbuc” de-acum
Și-a învățat să umble la butoane,
Îl strigă un vecin mirat din drum,
Dar în zadar: ai bolunzit, Ioane?

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, noiembrie 04, 2018

Se ceartă, Doamne, de la Tine...



Duminică, 4 Noiembrie 2018
-Cuvinte duminicale-

Pe drumul plin de serpentine,
Pe care au umblat strămoșii,
Se ceartă, Doamne, de la Tine
Păgânii, dar și credincioșii!

Așa sunt primii, să se certe,
Oricum nu cred că Tu exiști,
Dar dumnezeul lor să-i ierte,
Să nu mai fie-așa de triști!

Creștinii dar, de ce se ceartă?
Pe-aceștia chiar nu-i înțeleg,
Tot lăudându-se că-L poartă
Pe Dumnezeul viu și-ntreg!

Când se-ntâlnesc pe la răscruce
Și nu știu încotro s-o ia,
Unii își fac smerita cruce,
Alții lovesc cu pietre-n ea...

Eu cred și nu e un păcat,
Iisus cât a fost Om pe lume,
Vă spun cu gândul împăcat,
El n-a avut un cult anume;

Catolic, ortodox, baptist,
Nici martor nu a fost vreodată,
Tu dă-mi, Iisuse, cât exist
Credința cea adevărată!

Nu dau la nimeni socoteală
În fața Ta când mă-nchin,
Din somnul cel târziu mă scoală
Și treaz să fiu în veci. Amin.

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, noiembrie 02, 2018

Bătrânii...



Vineri, 2 Noiembrie 2018

Vorbiți-i, dar, batjocoriți cât vreți,
Până pământul țării vă îndură,
Strămoșii nu ne-au fost analfabeți
Între coliva sorții și prescură!

Eu despre ei întotdeauna scriu
Cu dragostea rămasă-ntre cuvinte,
Credința lor vă stă în gât, eu știu,
Precum și alte „obiceiuri sfinte...”
..................................................
Mă doare-n suflet adevărul crunt,
Fără bătrâni o țară e săracă
Și pe ei, așa puțini cum sunt,
Mai îndurați-i încă până pleacă,

Pe urmă vindeți toat-averea lor
Cu gândul, cel mereu, plecat afară
Și-o să vă fie traiul mai ușor
Fără această zilnică povară...

Cu Biblia acestui neam în mâini,
A lui și-a altor neamuri din afară,
Mă rog, când o să fiți și voi bătrâni
Cuvintele acestea să vă doară!
Nicolae Nicoară-Horia




joi, noiembrie 01, 2018

Noiembrie, noi...



Joi, 1 Noiembrie 2018

Noiembrie, noi, sfârșit de toamnă,
Lumina-i galbenă ca o gutuie,
Ne pregătim încet de iarnă, Doamnă,
Nicio grabă în cuvinte nu e...

De-acum pândește bruma și înghețul
Și fulgii or să cadă peste noi,
Din Dragostea ce îi cunoaștem prețul
Nu vom ceda o clipă înapoi...

În ochii tăi statornici, de mireasă,
Privindu-te mă umplu de fiori,
Noiembrie, pe Dealul meu de-acasă
Pleacă din toamnă ultimii cocori...

Nicolae Nicoară-Horia