miercuri, iulie 31, 2019

Corupția ucide...



31 Iulie/1 August 2019

Corupția ucide speranțe și destine,
Corupția ucide, de jos și până sus
Și dacă ucigașul acum e lângă tine
Nu cauta, zadarnic, prin alte părți răspuns!

Corupția ucide! Acesta-i adevărul
Și ea e-adăpostită de oameni și de legi,
Ca viermele pe care îl ocrotește mărul;
Corupția ucide! Nu vrei să mă-nțelegi?

Și parc'aud ispita șoptindu-mi: nu mă vrei?
De câte ori în viață nu mi-a ieșit în drum
Și câtă voluptate ardea în ochii ei!

Din sărăcia vieții mă simt bogat acum...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 30, 2019

Navetriștii...




30 Iulie 2019

Scriu aceste cuvinte și mi-e sufletul trist,
Durerea mă sfâșie ca pe-o hlamidă,
Am fost și eu un biet „navetist”,
Ce putea clipa oricând să-l ucidă...

Ce-amară-i lumina ochilor mei!
Vederea de-afară mă arde ca focul,
Copiii navetau la școală, toți trei,
În stația „miloaga” așteptându-și norocul;

Inima-n piept se aude cum bate:
Nu vin școlarii, se face târziu!”
Fiorul acela de-atunci îmi străbate
Cuvintele-acestea acum când le scriu...

Am fost și noi „navetriști ”fiecare,
Pe sub soarele zilei, noaptea sub stele,
Spuneam „Tatăl nostru” în gând la plecare
Și ne-a ferit Alduitul de rele...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, iulie 29, 2019

Dă-mi aripile, Doamne...



29 Iulie 2019

Dă-mi aripile, Doamne, înapoi,
Aripile mele cu care-am zburat,
Și-n pacea vlăstărită dintre noi
Dumnezeu azi-noapte mi le-a dat...

Broboane de sudoare-aveam pe frunte,
Și-n palmele întinse un crucer,
Eram în Vis, acolo sus pe Munte,
Cu sufletul aproape lângă cer...

Și-acum când scriu cu zorile pe față
Pe umeri parcă port povara lor,
Am aripi, iată, dar cu ele-n viață
Învață-mă, Părinte, cum să zbor!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 26, 2019

Dacia...



Vineri, 26 Iulie 2019

Binecuvântat fie numele tău,
Dacie Felix, din hotarele sfinte
Ție îți spun, cu părere de rău,
Domnul profesor de Istorie minte!

Nu poate iuda să se abțină,
Așa e porunca mai marilor puși,
Lecția lui e tot mai puțină
Și noi, românii, tot mai supuși...

Și totuși nu vor putea să îți șteargă,
Urmele scrise pe aer, pe piatră,
Odată, poate vei fi iar întreagă
Cu toți plecații lăsați la vatră!

Mă cuprinde mereu o statornică jale,
Doamne, ia-mi lacrima, vindecă-i spusa,
Aici am băut laptele doinelor tale
Sub cerul Tărtăriei, la Sarmizegetusa!

De pe altarele Munților, ca un Credeu
Poemul meu înspre ceruri se înalță,
În inima ta mi-a pus Dumnezeu
Întâiul meu strigăt de viață!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, iulie 25, 2019

Se duc...



Joi, 25 Iulie 2019

Pe lume nu te naști când vrei,
Nu seceri grâu ce nu se coace...
Se duc pe rând cei dragi ai mei,
Tot mai târziu în jur se face,

Se duc și n-ai nicio putere
Să stai pieziș în calea lor,
Nu poți fi mai presus de vrere,
Nu poți fi mai presus de Dor!

Și-așa din viață pe pământ
La toate le vom pune cruce,
Ca orice călător ce sunt
Odată și eu mă voi duce

Și tu ce mă citești acum
Cu gândul rătăcit departe,
Eu totuși cred și cred oricum
Că nu există nicio moarte...

De-acord să fii, sau împotrivă,
Pe lume nu te naști când vrei,
Se duc dușmanii, deopotrivă,
Se duc pe rând cei dragi ai mei...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 23, 2019

Nu te-am văzut dormind niciodată...



23 Iulie 2019

Nu te-am văzut dormind niciodată
Și totuși întrebarea mă duce-n ispită:
Pe lumea aceasta tot mai ciudată,
Ca orice „suflare”, nu ești obosită?

Acum când te scriu, în ochii tăi vii
Mă uit, cum se uită luna-n fântână
Singuri, cuminți, ca doi copii
Șoptindu-mi tainic: ia-mă de mână!

Ce Zbor ne cuprinde umerii goi
Cu dorul de aripi tot mai fierbinte!
Și Aerul geme fericit între noi,
Aerul întotdeauna plin de cuvinte...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 21, 2019

Ouăle de aur...



Duminică, 21 Iulie 2019

Mi-am adus aminte și acum vă-mpart
Bucuria asta, soră cu lumina,
Peste Casa noastră a zburat găina,
Ouăle de aur unde s-or fi spart?

Roșia Montană e atât de-aproape,
Muntele Acela, dincolo de prag,
Mie-ntotdeauna cât mi-a fost de drag,
Tainica Poveste azi abia mă-ncape!

Un Copil pe dealuri alergând desculț,
Sfântă-i Dimineața limpezită-n rouă!
Căutând prin ierburi cuibul plin de ouă,
Dar găina-i dusă dincolo de Munți...

Nicolae Nicoară-Horia



Târgul...





Duminică, 21 Iulie 2019

Nu moare Târgul, nu vă fie teamă,
Oricât încearcă unii în, zadar,
Și tulnicul și Muntele vă cheamă
Lângă Povestea lor fără hotar...

Chiar dacă tot mai rari sunt „târgoveții”
Și tot mai goale lăzile de zestre,
Cine să-i pună frâie dimineții
Când soarele răsare sus pe creste?

Astăzi Găina-i plină de-ndoieli
Și Iuda parcă e tot mai flămând,
Pe lume, știu, sunt alte „târguieli,”
Sărmană Țară, nu vezi cum te vând

Din tot ce ești, bucată cu bucată?
Dar Dumnezeu e viu acolo sus
Și n-o să fie-n veci...„a fost odată”
Povestea ta, cea prea târziu de spus...

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 19, 2019

Ne pregătim să mergem la Găina...



Vineri, 19 Iulie 2019
-Restituiri-

Și-așa precum la toți v-am spus,
Ne pregătim să mergem la Găina,
Acolo-n Apuseni, pe Munte, sus,
Celui ce-a uitat nu îi port vina...

V-aduc aminte, să nu fie-n van,
Celor dragi de-aici și de departe,
Că merită, măcar odată-n an
Să vă lăsați nevoile deoparte,

Dar mai ales cei ostoiți de dor,
Ce n-aveți încă viețile legate,
Să vă luați de mână-ncetișor
Pe cărări tot mai întortocheate...

De-aceea, să plecați cât mai devreme,
Popasurile fie cât mai dese,
Duminica din tulnic să vă cheme,
Cu ochii mistuiți după mirese...

Și-acolo, lângă Crucea celui care
Ne-a vindecat o clipă de nevoi,
Ca un semn de binecuvântare,
Din cer să cadă roua peste voi;

Să „târguiți” tot ce-i frumos și drag
Și plata voastră fie-vă deplină,
Iar dimineață s-auziți în prag
Cocoșul cum o ceartă pe Găină...

Nicolae Nicoară-Horia




joi, iulie 18, 2019

Femeia, poezia și floarea...



Joi, 18 Iulie 2019

Eu am văzut o floare de dragoste plângând,
Cu bucurie sfântă, cu ochii plini de rouă,
Mă miruie lumina pe suflet și pe gând,
Vederea ne-a fost dată de-atâtea ori și nouă!

Slăvită fie pururi minunea ființei tale,
Cu ea orice durere pe lume o învingi
Vai, câtă frumusețe ascunsă-ntre petale,
C-adeseori în viață ți-e teamă s-o atingi!

Aici, în lumea asta, la vreme mi-au fost date
Femeia, Poezia și Floarea, toate trei,
Acum când mâna scrie cuvintele „ciudate”
Tu stai și-asculți lumina cum cântă-n ochii mei...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 16, 2019

Liniștea din liniște...



16 Iulie 2019
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună”.
Lucian Blaga

Mi-e sufletul flămând ca un gravor,
Și gura mea de-o sete sfântă-i arsă,
Mi-e dor de ea, ca apei de ulcior,
De liniștea din liniștea de-Acasă!

Cu mine am luat-o împrumut
Prin lumea asta tot mai urlătoare
Și-acolo într-un leagăn să mă mut
Sub grinda veșniciei ce mă doare...

Și liniștea aceea parcă-i tristă,
Eu știu că amăgire-i tot ce spun,
Nici ea de-o vreme poate nu există,
Așa cum nu-i la Țebea sub gorun;

El, Avrămuț al nostru, este viu,
Și vremea peste tâmple îl apasă,
Mi-e dor și mai ales atunci când scriu
De liniștea din liniștea de-Acasă...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Ioan Nicoară


luni, iulie 15, 2019

Acasa noastră...




15 Iulie 2019

Iar mă cern tristețile prin sită,
De-o vreme tot mai multe mi le am,
Acasă-nlăcrimată, părăsită,
Cine te-a lovit cu piatra-n geam?

Cine-i indi-vidul ce cutează
Să îți pună vânt în așternut?
Liniștea din tine sângerează
Și mă doare adevărul mut!

Acasă-amintirea noastră vie,
Răcoarea cea mai sfântă de sub nor,
Acolo-n tine mi-a fost dat și mie
Să mă nasc pe prispa unui Dor;

Acolo s-au născut pe rând voievozii
Acestui neam, ce încă se mai nasc,
De-aceea te lovesc mereu nerozii,
Ca fulgerul pe Saul din Damasc...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 14, 2019

Poezia, precum floarea...



Duminică, 14 Iulie 2019
Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc,
ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă”.
Ev. Matei 15,

Poezia, precum floarea
ruptă din grădină
nu trăiește în glastră!
Acolo
nu rodește niciodată
și
nu e fericită
numai pentru tine,
pusă în fereastră...
Poezia
spre dăruire
mereu ne-a fost dată!
Libertatea ei
are nevoie de lumină!
Altfel
e scurtă
bucuria noastră!

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, iulie 13, 2019

Poetul și Țara...



13 Iulie 2019

M-au născut părinții mei încet,
Nașterea nicicând să nu mă doară,
Nu sunt eu cel mai iubit poet,
Dar știu că îmi iubesc această Țară!

Da, o iubesc și sufăr deseori
Când lacrima pe suflet o apasă,
Această țară plină de splendori,
De care celor duși nici nu le pasă,

Când o vorbesc străinilor de rău,
Afurisit le fie-n veci câștigul,
Eu am rămas aici la sânul tău
De-am îndurat și arșița și frigul,

Dac-au plecat, tu nu ai nicio vină,
Cei vinovați sunt printre noi acum,
Dar „judecata” vieții o să vină
Și pașii ei grăbiți se-aud pe drum...

O, Țara mea, cu marginile rupte,
Cu cimitire în afara lor,
Unde zac răpușii tăi în lupte,
Aceste vremuri vitrege mă dor!

Pe Horia, străbunul din Albac,
Îl trage iar Istoria pe roată
Și din durerea lui nu pot să tac,
Dumnezeu nu doarme niciodată!



Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 12, 2019

În viață eu sunt altul...



Vineri, 12 Iulie 2019
Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”.
Nichita Stănescu

Ce-i oare Adevărul atunci când nu-i întreg?
Aud pe câte unul spunând mereu când scrie,
Ca cititor statornic, mi-e greu să-l înțeleg:
În Viață eu sunt altul, nu cel din Poezie!

Acolo scriu cuvântul...ce-mi vine, doar atât,
Nu poate-nțelepciunea din minte să m-asculte
Și fără ea în soartă mi-e silă și urât
Dar Poezia, oare, e una, sau mai multe?

Ci eu mă știu același, oriunde și oricând,
În suflet întrebarea îmi stăruie fierbinte
Ca amirosul pâinii pentru un om flămând:
Cine-i Adevăratul ascuns între cuvinte?

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, iulie 10, 2019

Întotdeauna Poezia îmi iese în cale...



10 Iulie 2019

Întotdeauna Poezia îmi iese în cale,
Pe nume cu dragoste doar să îi spun,
Unde ești? Unde-s cărările tale?
Întrebările-acestea eu nu i le pun!

Dacă vreodată nu vrea să mă cheme
Să-i fiu cerșetorul zadarnic și nu pot,
Noaptea, dimineața, în orice vreme,
Ea, precum Aerul, e peste tot...

Cine nu-l vede, cine nu-l simte
Fiorul cel tainic, uitat între miri?
Văz-duhul acesta e plin de cuvinte,
Învață, Omule, doar să-l respiri...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, iulie 08, 2019

Poezia lumii nu-i bolnavă...



8 Iulie 2019

Cineva m-a întrebat odată
Și întrebarea e atât de gravă,
În vremea asta, slută și ciudată,
Poezia lumii nu-i bolnavă?

De când ne-a fost trimisă pe pământ,
Din ziua sfântă a alcătuirii
Așa precum e aerul din vânt,
Nu a zăcut în chinurile firii!

Chiar dacă de sorginte e divină,
Eu cred și dreaptă e credința mea
Și-așa o să-mi rămână în lumină,
Ca orice ființă, suferă și ea

Și fără nicio urmă de-ndoială
Eu știu că Duhul este pururi viu
Și nu-i cuprins aici de nicio boală
Din fiecare vers pe care-l scriu...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 07, 2019

Grijile zilei...



Duminică, 7 Iulie 2019
Ev. Matei 6, 22-33
-Cuvinte duminicale-

Citesc și eu ca voi din Sfânta Carte,
Nu vă-ngrijiți de ziua cea de mâine”,
Și totuși gândul meu nu se desparte
De teama clipei strecurată-n pâine:

Ce voi mânca? Cu ce o să mă-mbrac?
Și-atâtea alte întrebări deșarte,
Când tot flămând voi fi și tot sărac
În ziua -n care voi pleca departe...

Nu te-ngriji!” Aud și-acum îndemnul
Ce vine dinspre bunul Dumnezeu
Și grijile plutesc ca undelemnul
Pe heleșteul sufletului meu...

Nicolae Nicoară-Horia



Citește-mă...



Duminică, 7 Iulie 2019

Poezia noaptea se citește,
Ziua nici de noi nu avem vreme,
Eu scriu, tu taci, ascultă și privește,
Nu te ating și dacă, nu te teme,

În somnul meu să te cuprind încet,
Nicio vocală nu vreau să te doară,
Tu să-mi șoptești: vai, dragul meu poet,
Nu simți cât de târziu e în afară?

Ce-mi vorbești? Tu ești atât de-aproape!
Departe-n zări se-aud țipând cocorii,
Citește-mă cu setea de sub pleoape,
Până din ulcior se varsă zorii...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov

vineri, iulie 05, 2019

Amintiri...



Vineri, 5 Iulie 2019

Tu,
Amintirea mea, să nu te miri
Când ne cuprind aducerile-aminte,
Vai de omul fără amintiri,
Vai de gura fără de cuvinte!

De bună seamă că din ele sunt,
Ce fericit mi-e gândul când le scriu!
Amintiri sunt toate pe pământ,
Cine nu le are nu e viu!

De ele simt vecia cum mă leagă,
Și ele-ntotdeauna vin din Dor
Acolo-n Munți, în casa mea cea dragă,
Stau încuiate-acum în „podișor”

Și-adeseori mă duc, cine-mi stă-n cale?
Cu setea risipită în izvoare,
Pe Vâlceaua mea, ce sfântă vale!
Să le șterg de praf și de uitare...

Nicolae Nicoară-Horia

Foto: Cristi Berindeie

miercuri, iulie 03, 2019

Se face ziuă...



3 Iulie 2019

Se face ziuă, oare cine-o face?
Ochii mi se umplu de lumină
Și sufletul de-o întreită pace!
Fără cuvinte limba mi-e străină,
Și gândul meu în întuneric zace...

Se face ziuă-„Bună dimineața!
Ce obicei statornic și străbun!
Și zorile îmi luminează fața
Când fiecărui Răsărit îi spun:
Ești Calea, Adevărul și Viața!”

Se face ziuă-„Dimineața bună!”
Fără ea cuvântul meu n-ar fi,
Din pulberile nopții mă adună
Poemul cel din fiecare zi
Și-așa pe-trecem ziua împreună...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 02, 2019

Nu vă temeți...



2 Iulie 2019
Nu vă temeți!”
Iisus

Catolic, ortodox, penticostal, baptist
Și alte culte ce nu-ncap în vers,
E-același Dumnezeu, e-același Crist
Și-o singură Credință-n Univers!

Eu nu-l condamn pe cel ce nu-i ca mine,
Nimeni pe părinți nu i-a născut!
Ei m-au învățat să cred în Tine,
În Cel ce le-a fost pavăză și scut!

Nu am în suflet nicio îndoială,
Celor ce nu cred așa le spun
Cu vorba cumpănită și domoală:
Cu voi la ceartă veșnic nu mă pun!

Dar nimeni n-o să poată niciodată
Să-mi răstignească sufletul pe frig
Și orice palmă care mi-a fost dată,
Mi-a fost întotdeauna un câștig!

Nu vă temeți!” El așa ne-a spus,
Stau mărturie slovele din carte,
De port cu mine-ndemnul lui Iisus
Nu mi-e teamă-aici de nicio moarte...

Nicolae Nicoară-Horia