8 Iulie 2019
Cineva m-a întrebat odată
Și întrebarea e atât de
gravă,
În vremea asta, slută și
ciudată,
Poezia lumii nu-i bolnavă?
De când ne-a fost trimisă
pe pământ,
Din ziua sfântă a
alcătuirii
Așa precum e aerul din
vânt,
Nu a zăcut în chinurile
firii!
Chiar dacă de sorginte e
divină,
Eu cred și dreaptă e
credința mea
Și-așa o să-mi rămână
în lumină,
Ca orice ființă, suferă
și ea
Și fără nicio urmă
de-ndoială
Eu știu că Duhul este
pururi viu
Și nu-i cuprins aici de
nicio boală
Din fiecare vers pe care-l
scriu...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu