sâmbătă, noiembrie 28, 2009

TOATE MĂ DOR...


28 Noiembrie 2009, ora 2.04.

Sarea din vârstă e tot
Mai grea,
Abia de-i mai duce
Povara
Sub stele,
„Toate mă dor”,
Spune ea-
Mama poemelor mele...
Aerul geme-
„Toate mă dor!”
Câte nopţi oare,
Sau zile?
Pune-ţi mâinile
Peste arderea
Lor-
Stringe-le focul,
Copile!
Doamne, cine m-aduce
Aminte?
În leagănul meu
De cobor
Aud gângurind aceste cuvinte:
„Nicule,
Toate mă dor...”

vineri, noiembrie 27, 2009

POEM DE POST...

Vineri, 27 Noiembrie 2009.

Iertaţi-mă, dar, acum de vă spun,
Aşa glăsuiau şi pe-atunci fariseii
Despre Fiul Cel Sfânt al Iudeii-
„Nu vă luaţi după El, e nebun!”

Ochii, de culoarea cuvântului Dor,
Numele Lui, plin de sudalme,
Obrazul, cel stâng, cu urme de palme,
Toate în Postul Crăciunului dor!

Pe frigul acesta, rănit, în sandale
Umblă Iisus obosit pe pământ,
Zdenţurosul Acela se roagă: „Eu Sunt!”
Nu-i vedeţi urmele cuielor Sale?

Fie-vă milă de Lacrima plânsă,
Cea păstrată mereu în năframă,
Cine nu crede că El are-o Mamă
Fie-i durerea mereu îndeajunsă...

Trupul de piatră nu-L recunoaşte,
Maria vă cere-adăpost pentru El,
Casa e plină şi loc nu-i defel-
Pruncul în Staul curând se va naşte...




miercuri, noiembrie 25, 2009

Mă simt câteodată...

23/24 Noiembrie 2009.

„Dacă nu mă găsiţi aici,
Căutaţi-mă în altă parte,
Eu undeva m-am oprit
Şi vă aştept”.
Walt Whitman

Faceţi puţină linişte
Şi m-ascultaţi-
E plină pădurea
De iscoade,
Tot mai puţini sunt copacii
Adevăraţi,
Cariul invidiei
Se aude cum roade…
E atâta gâlceavă
Între culori,
Peste cuvinte
E o negură deasă,
Aşa-mi vine
Să plec
Uneori,
Dar mă ţin
Rădăcinile-Acasă!
Mă simt câteodată ca frunza
De nuc,
Toamna lovită
De vânt
Şi de brumă,
Nici nu ştiu unde
Aş vrea
Să mă duc,
Cine mi-aşteaptă
Trudita mea
Humă?…

marți, noiembrie 24, 2009

CERCUL...



23/24 Noiembrie 2009.
“Dacă nu mi-ar fi fost îngăduită cunoaşterea acestor lucruri,
m-aş fi născut în zadar”.
SENECA
Cercul
E o linie
Mereu repetată,
Într-un
Triunghi isoscel!
Viaţa
Şi
Moartea
Ce ne-a fost
Dată,
Ziua şi noaptea,
La fel!
Fără el
Nimic
Nu-i întreg,
Fără el
Nimic
Nu-i fecund,
Prieten mi-a fost
Şi strateg-
Poemul acesta
În care m-ascund…

luni, noiembrie 23, 2009

SCRISOARE DE MULŢUMIRE

23 Noiembrie 2009.
PRIETENI,
Vă mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte, în numele cuvântului care mi-a dat viaţă, pentru gândurile voastre curate şi dragi, trimise mie din toate zările lumii!
Fie ca Ziua pe care o aveţi în Calendarul sufletului vostru, să vă aducă aceeaşi binecuvântată şi spornică Lumină!
„Limitat prin natura sa, infinit în dorinţe, omul este un zeu căzut care îşi aminteşte de ceruri”, spunea Lamartine , în Primele Meditaţii Poetice.
Din acest punct de lumină divină, primiţi, vă rog, toate mulţumirile mele, pentru darul făcut!
Tot ce n-ai dăruit ai pierdut, spunea înţeleptul!


Cu prietenia cuvintelor,
HORIA

duminică, noiembrie 22, 2009

Curcubeu de Duminică...

22 Noiembrie 2009.

Treceţi
Pe sub curcubeul meu,
Poarta lui
E deschisă mereu...


Fericită-i fântâna care mă bea!
Azi e Duminică
În numele
Meu,
Să se lumineze pământul
De ea
Şi sufletul vostru
Mereu.
Bucuraţi-vă de liniştea ei,
Cea dintâie
Şi de odihna binemeritată,
Bat clopotele-n Cer
A liturghie-
Fie-vă
Rugăciunea
Din ea
Ascultată!

SE FĂCEA DIMINEAŢĂ...

22 Noiembrie 1951- 22 Noiembrie 2009.

E atâta linişte acolo pe plai,
Cine vrea, poate să o înţeleagă!
Era într-o Joi, când mă năşteai,
Acum, e o Duminică-ntreagă...

Sub tâmpla căruntă se zbate un Gând,
Clipa de-atunci gângurită o vreau,
Te întreb, Maică, nu ştiu până când-
De ce mi-ai dat apă din clopot să beau?

„Blestemul” acela mă face să fiu
Mereu între altar şi Rugăciune,
Câtă vreme din Vreme sunt viu
Voi scrie cuvântul până la tăciune...

Se făcea Dimineaţă, peste fântâni
M-ai poruncit să le fiu curcubeu,
Cartea Aceea, ce mi-ai pus-o în mâini,
Mi-a rămas deschisă mereu...

Acum, ca niciodată, vreau să mă spui,
Clipa se face tot mai târzie,
E atâta linişte acolo pe grui!
Câtă din ea mi-a rămas, cine ştie...

Mă văd deodată Copchilul ce nu-s,
Ochii lui, Doamne, încep să mă frigă,
Leagănul, cel de nuiele, s-a dus,
Umblă prin lume de-atunci şi tot strigă...

Prietenii mei, din prezent şi trecut,
Dacă o Mamă aveţi fiecare,
Nu uitaţi Ziua în care v-a născut-
Azi, e Ziua mea, din întâmplare...

joi, noiembrie 19, 2009

SĂ NU PRIVIM...

19 Noiembrie 2009, spre seară...

„Să nu privim înapoi cu mânie, nici înainte cu teamă, ci în jur cu înţelegere”.
James Thurber

Să nu privim cu ură înapoi,
Să nu privim cu teamă înainte
Şi-aşa suntem dezbinaţi de noi,
Lumina curge neagră din cuvinte...

Atunci când pasul stâng urmează dreptul,
În urma lui rămâne o cărare,
Toate curg- precum spunea-nţeleptul,
Atâta doar, vă rog, s-aveţi răbdare...

Să cadă împăcarea între noi,
Cum între două maluri curge valul,
Când nu există unu fără doi,
Singur doar, se stinge idealul...

Omizile ne-au năpădit în vetre
Şi-n tot ce mai aveam din gânduri pur,
Dar nu e vremea să lovim cu pietre,
Priviţi cu-nţelepciune împrejur...

miercuri, noiembrie 18, 2009

OMUL FĂRĂ TIMP...

18 Noiembrie, spre seară…

Omul fără de Timp e sărac,
Cu toată averea lui adunată
Clipă de clipă, Veac după veac,
Nu-l va putea cumpăra niciodată…

Timpul, fără de Om, la ce bun?
În sinea lui nici nu există,
Poemul acesta, bezmetic, nebun,
Folosiţi-l mereu de batistă…

Iertaţi-mi, din toate, excesul de zel,
Cât am în plus, fie-vă lipsă!
„Nu va mai fi Timp”, spune el,
Îngerul acela din Apocalipsă…

Mi-e sufletul, acesta, negru de zgură,
Sătul de preşedinţi şi…stăpâni,
Mai există, încă, în toate, cenzură-
Votaţi-vă Liberatea, Români!!!

Adeseori îmi vine, satanic, să tac,
Şi tăcerea aceasta e o poveste-
Omul fără de Timp e sărac,
Cel fără Dumnezeu, unde este?

marți, noiembrie 17, 2009

CE MINUNATĂ LUCRARE...

16/17 Noiembrie 2009.

„Ce minunată lucrare e Omul!”
Prea târziu de aducem aminte de ea,
Mâinile Tale, cele făcătoare,
Să Ţi le sărut, Doamne, aş vrea!

Dinspre această frumuseţe a lumii
Cuvintele mele nevrednice vin,
Dă-le putere, până la capătul firii
Poemul acesta să-mi fie deplin.

Ia-mi de pe buze mândria, de este,
Pune Adevărul în suflet zălog
Şi nu mă lăsa dus în ispită-
Tată al nostru, atunci când mă rog...

Supărat uneori, fericit de mă ştiu,
Nu zeu şi nici înger aici pe pământ,
„Ce minunată lucrare e Omul!”
Întru numele acesta cuget şi sunt...

Tot mai puţin se scrie...

16 Noiembrie 2009.

Tot mai puţin se scrie şi mai rar
Despre Cultură şi de alte resturi,
E plină presa ca un furnicar
De crime, de violuri şi incesturi...

Dacă sunt, să fie, treaba lor,
Au alte spaţii care să le umple,
Vor spune unii, eşti conservator
Şi porţi mereu melancolii sub tâmple...

Trec ambulanţii vânzători de cele
Spuse aici pe pagina întâi,
Şcolarii au ce învăţa din ele-
Mi-e sufletul amar ca un lămâi...

De-atâta libertate muţi şi orbi,
Contemporani cu boala şi cu frigul,
Acum, ca niciodată, suntem robi,
Ne urmăreşte peste tot câştigul!

Iertaţi-mi supărarea mea de... ziar,
E trecătoare, ca un zbor pe pistă-
Tot mai puţin se scrie şi mai rar
Despre Cultura care mai există...

duminică, noiembrie 15, 2009

LA CE BUN ATÂTA POEZIE...

Duminică, 15 Noiembrie 2009.

„La ce bun atâta poezie?”
Am auzit mugindu-se un bou,
Fusese taur în copilărie,
Cu siguranţă că s-ar vrea din nou...

„La ce bun atâta poezie?”
Cucurigă el, Măria-Sa,
Găinile, metaforă... nu ştie,
Nu-i timp şi nici răbdare pentru ea...

„Atâta poezie la ce bun?”
Mă întreabă-aproapele mereu,
Celor de sus şi tuturor le spun,
Aici, între pământ şi Dumnezeu,

Din toate, întrebarea nu mă miră,
La urma urmei, Poezia- ce-i?
Nici Aerul pe care îl respiră,
Nu-l ştiu ce este, inspiraţii mei...

sâmbătă, noiembrie 14, 2009

CASA COPILĂRIEI...

14 Noiembrie 2009.

Cuvântul de atunci mereu dospeşte,
Noapte de iarnă, fericit sub ţol-
„Culcă-te şi tu şi te-odihneşte,
Stinge, Copchile, lampa cu petrol!

Ce tot te scrii acolo murmurând,
Îţi pierzi vederea de atâta carte...”
Acum ea mă citeşte rând cu rând
Şi Ochii ei se bucură departe...

Sărmană Mamă, raiul meu dintâi
Şi cel din urmă când o fi să fie,
De-a pururea de veghe să rămâi
Pe Dealul meu uitat în Poezie...

Acum se prinde Postul de Crăciun,
N-auzi cum bate luna în fereastră?
Noapte de toamnă, în cuvânt m-adun,
E stinsă lampa în Căsuţa noastră...

joi, noiembrie 12, 2009

POEZIA NU E BUGETARĂ...

12 Noiembrie 2009.

POEZIA nu e bugetară,
N-a fost şi n-o să fie niciodată,
Oricâte Ordonanţe sunt în Ţară,
Ea nu are concediu fără plată,

Ea nu are concediu medical,
Nici zile sau nopţi libere nu are,
Cum să poţi concedia un val
Ce i-a fost dat să murmure-n izvoare?

În peşteri, până dincolo de zei,
Peste tot în vatra pământească,
Din ce trăieşte, cum? e treaba ei,
Nu a văzut-o nimeni să cerşească!

Mult prea bogată-i fie sărăcia,
Fericit şi cel ce i-a fost dată,
Nu e bugetară POEZIA,
N-a fost şi n-o să fie niciodată...

MAMA ŞI ACTORUL...

11 Noiembrie 2009.

Bătrâneţea nu-i o boală grea,
Doar sănătos să fii atunci când vine,
A murit Actorul, spune ea,
Era cu mult mai tânăr decât mine...

Rolul meu demult s-a încheiat,
Acum aştept după cortină Clipa,
El mai avea atâta de jucat
Aici, pe scena Vieţii, de-a risipa...

I-am auzit pe fraţii lui cum plâng
Înveşmântaţi în mantia tristeţii,
Aşa de tineri, Doamne, ei se frâng,
Actorii şi artiştii şi poeţii...

Cronos păgân, devorator de sfinţi,
Ceva nu-i drept din toată truda lor
Şi ochii ei mă-nvăluie cuminţi,
Ochii Mamei văduviţi de Dor...

Ce scurt e drumul dintre lut şi Stea,
Popasurile lui tot mai puţine-
A murit Actorul, spune ea,
Era cu mult mai tânăr decât mine...

marți, noiembrie 10, 2009

MÂINILE MAMEI...

10 Noiembrie 2009, ora Unu...

M-au trezit din somn
Mâinile ei,
Sub semnul Rugăciunii,
Ca două aripi
Grele
Murmurând către
Cer
Din adâncul
Genunii:
„Numai atâta, Doamne,
Îţi cer,
Ai milă
De
Ele...”

duminică, noiembrie 08, 2009

CÂND MAMA E BOLNAVĂ...

Duminică, 8 Noiembrie 2009, spre seară...

Când Mama e bolnavă
Şi geme de durere,
Cuvântul ei din Slavă-
„O, Doamne, dă-mi putere!”

Mi se coboară-n suflet
Tăcut, ca un jungher
Şi-aşa mă simt de singur
Şi de nimic sub Cer!

Aş vrea! Dar nu m-ajută
Cuvântul îndeajuns
Şi mâna mea e slută
Şi Ochiul meu de plâns...

„Eu mor! Tu ia aminte,
Copchilul meu, de-acum
Ai grijă de cuvinte,
Mergi sănătos pe drum...”

DUMINICĂ e-acuma
Şi-n veci în tot ce spun,
Mi-e tulburată huma
Sub care mă supun...

Iertaţi-mă, prieteni,
Pentru această vamă,
Nu-i brad fără de cetini,
Nu-i Fiu fără de Mamă...

Cine se crede, fie!
Vă spun, în veci de veci
Când Mama e bolnavă
De Veşnicia ei nu treci!!!

RUGĂ DEŞARTĂ...

7/8 Noiembrie 2009.

Se ruga Poetul,
În Somn,
Dumnezeului Poeziei:
„Doamne, dă-mi cuvintele
Unui Poem
Nescris
Încă...”
Din Umbra norului
Inspiraţiei
Sale,
Se auzi atunci
Glasul acela
Mustrător:
„Scrie
Despre a doua Răstignire,
Cea de pe Dealul
Numelui tău...”
Dimineaţa,
În locul Poemului,
Pe hârtia
Albă
Din
Vis,
Numai stropi
De
Sudoare
Şi sânge...
„Facă-se
Voia
Ta...”

TOTUL CE EŞTI...

06 Noiembrie 2009.
Totul ce eşti e-aducere aminte,

Trupul tău întreg e numai jad,
Când îl ating mă vindecă de iad
Şi Cerul meu se umple de cuvinte...

Dacă e păcat, iertat să-mi fie
Că te-am iubit mai mult decât erai,
Ruptă mereu din coasta unui Rai,
Femeie izgonită-n Poezie...

Nu-i şarpele de vină şi nici mărul
Din pomul cel de-a pururea oprit,
Precum Pilat mă-ntreb nedumerit,
Omule, „Ce este Adevărul?...”

Totul ce sunt mă-nvăluie-n uitare,
Ca floarea fructul cel promis mereu,
Tot mai aproape sunt de Dumnezeu
Şi-n urma mea, doar umbra pe cărare...

joi, noiembrie 05, 2009

AMĂGITOR E TIMPUL...

05 Noiembrie 2009, spre seară...

Amăgitor e Timpul şi ateu,
Biblia lui e plină de poveţe,
Strigă nebunul: ”Nu e Dumnezeu!”
Pe uliţe, prin târguri şi prin pieţe...

„Nu-i Zi de dinainte şi de-apoi,
Trăieşte-şi Clipa care ţi-a fost dată...”
Şi Babilonul urcă printre noi,
Acelaşi dărâmat ce-a fost odată...

Nu mi-au plăcut îndatoriri defel
Şi nici porunci venite din afară,
Amăgitor e Timpul şi rebel,
Clipa lui începe să mă doară...

miercuri, noiembrie 04, 2009

VIAŢA...

4 Noiembrie 2009.
În amintirea tatălui meu...4 Nov. 1969.

Nu e uşoară Clipa şi nici grea,
N-a cântărit-o nimeni, niciodată,
Nu-i întâmplare Viaţa ta, a mea,
Nu am cerşit-o noi, ea ne-a fost dată

De cine şi de ce, nu ştim anume,
Ne întrebăm adesea, până când?
Fiecare o purtăm în nume
De la Botezul ei de pe pământ...

Ce este? Numai Aerul, din toate,
Cunoaşte taina dintru început,
Tic-tacul sfânt al inimii ce bate
Până la plecarea dinspre lut...

Nou-născutul, dar şi muribundul
Se-apleacă din fântâna ei să bea,
Şi de mă doare urlu ca bolundul
Că toată moartea n-avem timp de ea
...

marți, noiembrie 03, 2009

CRISALIDĂ...

03 Noiembrie 2009.

Am învăţat să văd, a câta oară?
Şi de vederea asta nu mă-ndoi-
Cât de săraci suntem pe dinafară,
Pe dinăutrul nostru cât de goi!

Purtăm atâta glorie sub pleoape,
Tot mai departe ne zidim de Cer,
Înspre pământ e-atâta de aproape
Trupul acesta, pururi efemer...

Şi Timpul creşte împrejurul meu,
Carii se aud cum rod în scânduri,
Fără credinţă, fără Dumnezeu
Suntem atât de goi şi-atât de singuri...

luni, noiembrie 02, 2009

OCHII TĂI...

01/02 Noiembrie 2009.

Acum, când scriu, miroase-a mere coapte,
Din pomul interzis, tu le mai vrei?
M-am visat cu ochii tăi azi-noapte,
Nici nu mai ştiu ce mă făceam cu ei...

Ochii tăi, cei negri şi tăcuţi,
Cu apele lor tulburi şi sărate,
Îi rugasem doar să-i împrumuţi,
Să mă ascund de viscol şi de moarte...

Eu nu credeam că veşnicia doare!
Frumoşi erau, ca sfintele porunci,
Aveau în ei atâta Sărbătoare
Din izgonirea noastră de atunci...
......................................................

Miroase versul meu a mere coapte,
Ce singur e cuvântul când te scriu!
M-am visat cu ochii tăi azi-noapte,
Cine m-a trezit din ei nu ştiu...