vineri, iulie 30, 2021

Sunt de la țară...

 



-Restituiri-


Sunt de la țară, nu de la oraș,

Nu m-a născut mama mintenaș,

Nicicând credința nu mi-a fost ocultă,

La țară încă e răbdare multă!


Acolo, în icoane, mai plâng sfinții,

Eu nu puteam să îmi aleg părinții

Și nimeni pe pământ, să recunoască,

Nici locul unde-anume să mă nască!


Mi-s de la țară, Țara e în mine

Și dacă sunt, mă simt atât de bine

Cu toată veșnicia dintre doage

Și versul meu de-acolo mi se trage,


Precum se trag izvoarele din stânci,

Acolo am umblat copil pe brânci

Și tot pe brânci, când sufletul mi-e greu,

Urc pe Golgota pân' la Dumnezeu!


Azi casa mea și altele din jur

Îs tot mai mici și fără de contur

Și nu mi-e trist cuvântul când îl scriu,

Cel răstignit pe cruce, încă-i viu!


Sunt de la țară, nu e niciun bai,

Mă simt acolo ca Adam în rai

Și am credința spusă în cuvânt,

Ca ea nu-i altă Țară pe pământ...

Joi, 29 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


joi, iulie 29, 2021

Imnul...

 



-Restituiri-


E ziua ta, o zi ca toate cele,

Imnul adormit al țării mele,

E ziua ta și sufletul mă doare,

Când te aud în mine-i sărbătoare


Și lângă ea „bruiază” un vecin,

Lui niciodată n-o să mă închin!

Eu îi ascult și imnul țării lui

Cu liniștea rămasă în statui...


E ziua ta, puțini și-aduc aminte

De jertfa luminată din cuvinte;

Tot mai rar izvoarele te cântă,

Iartă-mi această bucurie frântă,


Iartă-mi tristețea care mă cuprinde,

Dar imnul unei patrii nu se vinde!

Eu vin și spun, „șovinul” care sunt-

Un imn e „Tatăl nostru” pe pământ...

Joi, 29 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, iulie 28, 2021

Nu mă atinge...

 




Te-aud prin somn șoptindu-mi:„nu m-atinge!”

Și Aerul se-aprinde între noi,

Nici gândul meu nu îl mai poate stinge,

Gândul meu de dincolo de ploi...


Greierii afară nu mai cântă

Și luna doarme pe un pat de nor,

Nu mă atinge!” Ce durere sfântă

Cum stai așa culcată lângă Dor!


Nu mă atinge!” Ce fierbinte-i clipa!

Cuvintele miros a tămâioasă

Și totuși simt pe lutul meu aripa,

Să ardă-n foc mistuitor, nu-mi pasă...

28 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 27, 2021

M-am exilat în tine, Poezie...

 



M-am exilat în tine, Poezie,

Din lumea asta plină de venin,

Plină de ură și de erezie!

Simt vremurile biblice cum vin...


M-am exilat în tine, Poezie,

Aici nu poate nimeni să-mi distrugă

Liniștea, cea dinspre veșnicie,

Să-mi tulbure cuvintele din Rugă,


Când fără asfințit e Ruga mea!

M-am exilat în tine, Poezie,

Aici, între cuvinte, cum aș vrea

Sfârșitul începutului să-mi fie!

27 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


luni, iulie 26, 2021

Dacia...



-Restituiri-


Binecuvântat fie numele tău,

Dacie Felix, din hotarele sfinte

Ție îți spun, cu părere de rău,

Domnul profesor de Istorie minte!


Nu poate iuda să se abțină,

Așa e porunca mai marilor puși,

Lecția lui e tot mai puțină

Și noi, românii, tot mai supuși...


Și totuși nu vor putea să îți șteargă,

Urmele scrise pe aer, pe piatră,

Odată, poate vei fi iar întreagă

Cu toți plecații lăsați la vatră!


Mă cuprinde mereu o statornică jale,

Doamne, ia-mi lacrima, vindecă-i spusa,

Aici am băut laptele doinelor tale

Sub cerul Tărtăriei, la Sarmizegetusa!


De pe altarele Munților, ca un Credeu

Poemul meu înspre ceruri se înalță,

În inima ta mi-a pus Dumnezeu

Întâiul meu strigăt de viață!

26 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, iulie 25, 2021

Demonizații...

 



Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus

şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.”

Ev.Matei 8,28-34.

-Cuvinte duminicale-

El vindecase-atunci demonizații
Și-n loc de mulțumire și ovații
I-au spus să plece din ținutul lor,
Cuvintele și astăzi mă mai dor!

El a plecat cu Dragostea în sân
Că-n urma Lui cei vindecați rămân
Și-n țara mea, Iisuse, sunt destui,
Vino, Te rog, o vorbă să le spui,

Alungă duhul necurat din ei,
E plină clipa, Doamne de mișei
Și pune în Grădina Maicii sfinte
Lumina, cea nestinsă, din cuvinte;

Tu ai mai fost aici și altădată,
În Țara mea, cea binecuvântă,
Aici pe Munți, pe șesuri și pe văi
Sunt încrustați în viață pașii Tăi!

Stau mărturie drepții voievozi
Din fața nemiloșilor irozi,
Și-ateii toți din lume să-nțeleagă,
Credința noastră a rămas întreagă!

Duminică, 26 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Hulește omul...

 


-Cuvinte duminicale-


Hulește omul, gura lui murdară

Ce plină-i de sudalme și venin

Din zori de zi, până în fapt de seară

Și noaptea-n somnul niciodată lin!


Când orice zi cu ură o începe,

Invidia în gânduri îi tot scurmă

Hulește omul tot ce nu-i pricepe

Mintea cea dintâi și de pe urmă


Adeseori mă-ntreb: cât mai îndură

Dumnezeu din cer, cel drept și blând

Și nu îi pune lacătul pe gură?

Hulește omul, Doamne, până când?

Duminică, 25 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 23, 2021

Ura dintre oameni...

 



Ura este nebunia inimii.”

George Byron

-Restituiri-


Și poeții se urăsc între ei,

Pictorii și muzicienii, la fel,

Ferește-te de hoți și de mișei,

De omul eretic depărtează-te de el!


Pline de-adevăr sunt aceste cuvinte

Rostite devreme, acolo în crâng,

Mereu de ele îmi aduc aminte

Și-n brațele-amintirilor le strâng...


Ura aceasta, am văzut-o și eu,

E ca un vierme în măr și socot

De ea m-a ferit Dumnezeu

Și în viață mă apăr cât pot!


M-am bucurat de cel care scrie,

Ori pune culoare pe pânzele lui,

Mâna de-a pururi slăvită să-i fie

Și celui ce sculptează în aer statui!


Și totuși mă doare adevărul grăit

Din lumea aceasta plină de ură,

Între cel ce lovește și cel lovit,

Între Cain și Abel din sfânta Scriptură...


Iubiți-vă...


Să vă iubiți, iubiți, atât vă-ndemn,

Nimic nu e mai nobil, mai solemn

Decât această minunată stare,

Ce-o are la-ndemână fiecare!


Iubiți-vă curat și fără teamă,

Cel ce iubește nu mai stă la vamă

Și nicio judecată nu îndură,

Iubiți-vă în toate cu măsură!


Cine nu știe-n viață să iubească

E ca durerea dintre-amnar și iască,

Peste-o fântână oarbă și secată

Nici curcubeul veșnic nu se-arată...

Vineri, 23 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


marți, iulie 20, 2021

De unde sunteți voi?

 




De unde sunteți voi?” Ne întrebară,

De-atâtea ori din margine de râu

Străinii când veneau la noi în țară!

Și caii nechezau flămânzi din frâu...


Suntem d-aci!” Le răspundeam mereu,

Nu am venit nicicând din altă parte,

Contemporani cu Bunul Dumnezeu

Și nu plecăm de-aici nici după moarte!


De unde sunteți voi?” Ce întrebare

Îi tulbură acum pe „frații” mei!

Se vrea cu dinadins ca fiecare

Să nu mai aibă domiciliu, heeei!

20 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


luni, iulie 19, 2021

Iartă-mă, lumină...

 



-Restituiri-


Iartă-mă, lumină, de-am iubit prea mult,

Niciodată însă n-a fost în desfrâu

Cântecul din care stau și îmi ascult

Setea de izvoare, revărsată-n Râu...


Sufletul mi-e tânăr încă și se miră,

Iartă-mă lumină, toate-n lume curg,

Aerul acesta care mă inspiră,

Pașii ce mă poartă tot mai înspre-amurg...


Stau în întuneric și îmi pipăi coasta,

Parcă-mi lăcrimează cerul dintre pleoape,

Iartă-mă lumină, pentru noaptea asta,

Vine dimineața, e atât de-aproape!


Ca pe o minune eu o țin la piept,

S-o împart cu tine, n-auzi cum te chem?

De atâta vreme scriu și te aștept,

Scriu cu răsăritul din acest Poem...

19 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 18, 2021

Cântec pentru fluierul Iancului...

 




Sus în Munții cei de piatră,

De argint și aur mult,

Plânge fluierul pe vatră,

Eu stau locului și-ascult.


Lacrimi binecuvântate

Curg din ochii lui blajini,

Vântul prin păduri nu bate,

Stă ascuns în vizuini.


Iancu e plecat departe

Cu scrisoare la Împărat,

Doru-i Dor fără de moarte

Arde-n cântec supărat.


Recitiți-i Testamentul

Scris cu sânge, moții mei,

Ce-i trecutul și prezentul,

Viitorul nostru, ce-i?


Rânduielile nu-s bune,

Țara geme sub poveri,

Nu e cine să-i răzbune

Necinstitele dureri.


Într-o vreme a răscrucii

Peste tot sporesc păgânii,

Sângerează semnul crucii,

Doamne, unde sunt românii?

.................................

Colo-n Munții din Apus,

Cu Râmeți și Detunate,

Dumnezeu în ei și-a pus

Lacrimile Sale, toate...

Duminică, 18 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, iulie 17, 2021

Pe drumul care duce spre Găina...

 



Ce plină de iubire e lumina,

Regală dăruindu-se la toți!

Pe drumul care duce spre Găina

Sunt și eu acolo printre Moți.


Le port în suflet sfânta lor poveste

Și gândurile mele se aprind

În dorul ce mă tulnică pe creste,

Iar cele patru zări nu-l mai cuprind


Și-acolo sus, aproape lângă nori,

Cu duhul Iancului-ce sărbătoare!

Voi sta de veghe noaptea până-n zori

Când soarele duminical răsare...

................................................

Ce plină de iubire e lumina,

Regală dăruindu-se la toți,

Veniți, români, pe Muntele Găina,

Veniți la Târgul fetelor de Moți!

Sâmbătă, 17 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, iulie 16, 2021

Doina mea vindecătoare...



-Restituiri-


Doina mea, doină de jale,

Că de bucurie-i fost,

Te aud venind pe cale

Și călare și pe jos;


Doina mea, de-o vreme-ncoace

Peste tot unde mă știu,

Nu ai liniște, nici pace

Întotdeauna când te scriu!


Iarba geme pe coline

Tot mai arsă și mai multă,

Plânge sufletul din mine

De durere când te-ascultă!


Doină, doina mea cea vie,

Cine te-a lovit în glas

A plecat ca o stihie,

Pururea tu ai rămas!


Tulnicul se-aude-n zare,

Cerul cade peste Râu,

Fluierul în Munți tresare

Din șerparul de la brâu,


Doină, Doină-Rugăciune

În cuvântul care-l spun,

Iancu plin de-amărăciune

Lăcrimează sub gorun;


Te horește Crăișorul

Horea dintre izvoare,

Stâmpără-mi și mie Dorul,

Doina mea vindecătoare!


Necuprins de nicio boală

Sufletul să ne rămână,

Vindecă de orice boală

Toată Nația Română!


Adevăr și adăpost,

Leagăn și mormânt mereu,

Doină, tu aici ai fost

Între noi și Dumnezeu!

Vineri, 16 Iulie 2021

Nicolae Nicoară-Horia



joi, iulie 15, 2021

Chemarea Muntelui...

 







Veniți la Târgul Muntelui în zori,

Când soarele din tulnic dă năvală,

Veniți, voi fete mândre și feciori,

Acolo sus, sub cer de catedrală.


Când aurul mai curge din poveste

Tot murmurând prin cele cinci izvoare,

Veniți la Târg cu lăzile de zestre,

La Crucea Iancului, cea iertătoare


Și Numelui cel Sfânt binețe dați-i,

E Aerul același pentru toți,

Drumeți din patru zări și alte spații

Veniți la Târgul fetelor de Moți


Din culmi și până-n bezna văgăunii,

Cu chipul lui de Om dumnezeit

Acolo sus, pe Muntele Minunii,

Stă Crăișorul nostru veșnicit!


Lăsați-vă tristețile-n pridvor

Și-nveșmântați în straiele luminii,

Veniți pe Munte, Muntele din Dor,

Muntele cel Unic, al Găinii...

Joi, 15 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, iulie 14, 2021

Cine nu iubește...

 




-Restituiri-


Cine nu iubește, nici să nu mănânce,

Să mă ierte Cerul, nu pot să-l îndur,

Pâinea nu e pâine dacă nu se frânge

Cu ardoare sfântă pentru cei din jur!


Cine nu iubește, nici să nu urască,

Fie precum vântul, fără simț și mut,

Aibă dar de-a pururi sufletul de iască,

Vai și-amar de mama care l-a născut!


Dragostea există și-ntre dobitoace

Și e îndrăgostită fiecare floare,

Cine nu iubește nu e om și pace,

Nici măcar nu poartă altă-asemănare


El despre Iubire să nu-mi spună mie

Și-așa lumea asta-i plină de ereți,

Cine nu iubește, ducă-se-n pustie

Și să stea acolo patruzeci de vieți!

14 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 13, 2021

Ne-ndatorăm...

 



Trăiesc un timp cumplit al „odiseii”

În care nu am vrut să cred vreodată,

Vai, Țara mea, cum mi te vând mișeii

Strop cu strop, bucată cu bucată!


Și-așa ca niște prunci fără părinți

Trăind dintr-o continuă risipă,

Ne-ndatorăm ca și ieșiți din minți

Fără măsură-n fiecare clipă!


Stă mămăliga în ceaun să fiarbă,

Neliniștea îmi bântuie prin gând

Ca o stihie care vrea să-l soarbă,

Ne-ndatorăm, dar oare, până când?


Aceste datorii care ne-ngroapă

Tot mai mult încep să le-nțeleg,

De ele, Doamne, nimeni nu ne scapă

Istoria și neamul meu întreg!

13 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



luni, iulie 12, 2021

Inima...

 




-Restituiri-


Spune-mi de ce stă la pândă

Cum dă noaptea peste noi

Inima din piept flămândă

Așteptând poeme noi?


De departe, ori de-aproape,

Mirosind a flori de tei,

Ca un cântecel sub pleoape

Îi aud tic-tacul ei...


Înțeleg, ce mult îmi place

Vraja care te-a cuprins!

Și sub ochii plini de pace

Ca un zeu mă las învins


Și atunci fierbinte mâna

Scrie, precum scriu cu dor

Fetele de la Căpâlna

Veșnicia-n dansul lor...

12 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Pictura: Vladimir Volegov

duminică, iulie 11, 2021

Elegie...

 



-Restituiri-


Ce liniște-i afară! Nici greierii nu cântă

Și aerul fierbinte din jur a amuțit,

Ca o mireasă luna, răpită de la nuntă,

Mi-aduce de acasă miros de fân cosit...


Acolo, sub răcoarea din cer dumnezeiască,

Mi se-odihnește versul pe prispa unui dor,

Mă simt precum scânteia dintre amnar și iască,

În zările câmpiei s-a sinucis un nor...


Și-așa cum stăm aproape cu gândurile-ncinse,

Măcar în noaptea asta te rog să nu le-atingi,

Cuvintele și ele îmi par oștiri învinse,

Aș vrea, dar nu se poate, pe suflet să mă ningi...

Duminică, 11 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iulie 10, 2021

Nu mai taie coasa...

 



Nu mai taie coasa iarba de pe plai,

De atâta vreme scurmă-n ea rugina,

Unde e feciorul tânăr cum erai,

Depărtării noastre cine-i poartă vina?


Gândul nu mai are liniște defel,

Îi aud oftatul dus pe cărăruie,

Dealul, parcă Dealul s-a-nălțat și el,

Numai Dorul singur și desculț îl suie...


Nu mai taie coasa, fruntea mea asudă

Și cămașa albă-i grea de-atâta sare,

Doamne, cum aș bate-o iarăși să se-audă

Pe ilău ciocanul dincolo de zare!


Vremea nemiloasă știu că nu ascultă,

Cremenea răbdării dintre-amnar și iască,

Nu mai taie coasa, iarba-i tot mai multă,

Unde sunt cosașii să o brăzduiască?

10 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Pictura: Ioan Nicoară

vineri, iulie 09, 2021

Mă cheamă tata...

 



-Restituiri-


Mă cheamă tata să mă duc la coasă,

De când mă cheamă și eu tot amân!

De mult ți-am spus, frumoasa mea mireasă,

Că iarba dintre noi miroase-a fân!


Mirosul ei nicicând să nu te mire,

Eu am glumit atunci, glumesc și-acuma,

Doar sufletul mi-e tânăr ca un mire

Când tot mai obosită-mi pare huma;


Pe Dealurile mele dinspre-Apus

Același Dor prin sânge mă colindă

Și într-un leagăn de nuiele sus.

Un gângurit se leagănă sub grindă;


Nu-l mai aude nimeni, Casa-i oarbă

Și liniștea din jur e-atât de surdă!

Stau îngerii din rame să îl soarbă

Și veșnicia în târnaț se-mburdă...

....................................................

Cu gândul ars pe-o Sarmizegetusă

Aș vrea s-adorm cu versul meu zălog,

Mă cheamă tata, mama și ea-i dusă

Și-adună-n ceruri sfântul ei polog...

Vineri, 9 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


joi, iulie 08, 2021

Cheamă-mă la Tine, Doamne...

 



Cheamă-mă la Tine, Doamne, dă-mi odihnă și-adăpost,

Nu mai vrea să știe lumea cine suntem, cine-am fost,

Bate vântul disperării tot mai aprig, mai turbat,

Nu mai vrea să știe lumea de femeie, de bărbat!


Vine vremea și-i aproape, când credința se destramă,

Să rostim cuvântul Tată, să rostim cuvântul Mamă

Nu mai vor de-acum păgânii, cei străini de Fiul Tău

Și se screm cu-atâta râvnă toți în slujba celui rău!


Doina e o erezie, ei nu știu ce-nseamnă Dor,

Patria e o minciună și un cuib al viespilor,

Vor s-o scoată din hotare, din conștiință și din DEX,

Zilnic-silnic au pe frunte numai gânduri despre sex...


Așa cum spunea Poetul, în „spurcatele lor guri”

Pentru ei nici nu există Adevărul din Scripturi,

Eu degeaba strig întruna, îmblânzește-i, Tu, Părinte,

Cheamă-mă la Tine, Doamne, cu tot focul din cuvinte


Și de dincolo, de nouri, ca pe-un semn biruitor

Să trimit aceste versuri peste creștetele lor

Cum Proorocul Sfânt Ilie din căruța lui de foc,

Patria și Neamul nostru nu-s bătaia lor de joc!

Joi, 8 Iulie 2021


Nicolae Nicoară-Horia