Nu mai taie coasa iarba de pe plai,
De atâta vreme scurmă-n ea rugina,
Unde e feciorul tânăr cum erai,
Depărtării noastre cine-i poartă vina?
Gândul nu mai are liniște defel,
Îi aud oftatul dus pe cărăruie,
Dealul, parcă Dealul s-a-nălțat și el,
Numai Dorul singur și desculț îl suie...
Nu mai taie coasa, fruntea mea asudă
Și cămașa albă-i grea de-atâta sare,
Doamne, cum aș bate-o iarăși să se-audă
Pe ilău ciocanul dincolo de zare!
Vremea nemiloasă știu că nu ascultă,
Cremenea răbdării dintre-amnar și iască,
Nu mai taie coasa, iarba-i tot mai multă,
Unde sunt cosașii să o brăzduiască?
10 Iulie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Pictura: Ioan Nicoară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu