sâmbătă, noiembrie 30, 2019

Ocrotește-i, Doamne, pe români!



Kuppenheim, 30 Noiembrie 2019

Azi de Ziua Sfântului Andrei
Trimite, Doamne, pace-ntre români,
Pune de-a pururi dragostea-ntre ei,
Și-n Țara lor să fie iar stăpâni!

Să-i ocrotești de duhul cel viclean
Ce bântuie hai-hui, precum strigoii,
Redă-le bucuria din alean
Și din trecutul, cel uitat, eroii;

Pune dușmanii Patriei sub cruci!
Cu toată-agoniseala din batistă
Pe cei plecați de-acasă să-i aduci
Și fața lor să nu mai fie tristă!

Redă-i curajul Nației române,
Să fim ce-am fost de la-nceput de lume,
O Dacie, rotundă ca o pâine,
Cu Adevărul sfânt, cel scris în nume!

Se tulbură izvoarele-n fântâni,
Fă îngerul în ele să coboare,
Ocrotește-i, Doamne, pe români
Și nu-i lăsa înfrigurați sub soare

Și încă te mai rog, ca pe un Tată,
Cât mai avem aici din ce-am avut,
Să ne zidești speranța dărâmată
În sufletul ce încă nu-i vândut!

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, noiembrie 29, 2019

Dragostea și ura...



Kuppenheim, Vineri, 29 Noiembrie 2019
Mai bine un prânz de verdețuri și dragoste,
decât un bou îngrășat și ură.”
Proverbe 15, 17

Pe lume sunt și oameni buni și răi,
De peste tot ei mi-au ieșit în cale,
Fără ei n-au sens nici pașii tăi,
Zadarnic obosesc din deal în vale...

Dintotdeauna Dragostea și ura
Au fost și-or să rămână pe pământ,
La fiecare i-am știut măsura,
Una fără alta nici nu sunt,

Cum nu e noapte fără dimineață,
Nicio tăcere dacă nu o spui,
Da” și „nu” de-a pururea ne-nvață
Că fără Dragoste nici ură nu-i!

Atunci când mă citești să iei aminte,
La Adevărul care mi te-a dat,
Așa te-am cunoscut dintre cuvinte,
Fie-ți chipul pururi lăudat!

Nicolae Nicoară-Horia




miercuri, noiembrie 27, 2019

Orice minune...



Kuppenheim, 27 Noiembrie 2019

Orice minune ține doar trei zile,
Ca biruința morții de pe cruce,
Trezește-te din visul tău, copile,
Oricât ar fi de spornic și de dulce!

N-auzi cum cântă din înalt cocoșii,
De Patrie de ce vă lepădați?
Nu-ți blestema părinții și strămoșii
Pentru o mână de arginți furați!

Nu te lăsa cuprins de amăgire,
Alungă-ți gândul care nu-i al tău
Și ura ce îți fierbe în privire
Între himera de acum și hău...

Deschide ochii mari înspre lumină,
Învață Adevărul scris în file
Și mântuiește-ți sufletul de vină-
Orice minune ține doar trei zile...

Nicolae Nicoară-Horia




marți, noiembrie 26, 2019

Am cinci ani...








Kuppenheim, 26 Noiembrie 2019
Annamaria Silvana

Am cinci ani, ce harnic sună
Cântecul acesta drag!
El de peste tot mi-adună
Prietenii aici în prag

Și bunicii și părinții
Îl ascultă cu mult dor
Cum îl cântă din cer sfinții
Pe-nțelesul tuturor!

Am cinci ani, minune mare!
Am cinci ani, această mână
Degete atâtea are,
Și le sunt de-acum stăpână!

Am crescut aici, știți bine
Și în văzul tuturor,
Dragostea ce-o port cu mine
Să vă fie de-ajutor

Și voi ați avut odată
Anii care-i am și eu,
Fie-mi vârsta lăudată,
Ce mi-a dat-o Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, noiembrie 24, 2019

Mi-a trecut ziua...



Kuppenheim, Duminică, 23 Noiembrie 2019

Mi-a trecut ziua, nu-i nimic să nu treacă,
Apa, vântul, vremelnicia din noi,
Vine Omul pe pământ să petreacă
Și la vremea sortită pleacă-înapoi...

Vă mulțumesc pentru urările toate,
Sincere, curate, ca aurul din foc,
Le mulțumesc și celor ce din pricini ciudate
Nu și-au amintit de mine deloc...

Nu le port ură, și-așa e prea multă,
Mi-a trecut Ziua din calendar,
Ziua mea-ntreagă, niciodată ocultă,
Ce-i dacă? La Anul o să vină iar...

Nu poți întotdeauna totul ce vrei!
Și ziua voastră asemenea fie
Din răsărit, până la capătul ei,
Plină de sănătate și de bucurie!

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, noiembrie 22, 2019

E ziua mea...



Kuppenheim, Vineri, 22 Noiembrie 2019

E ziua mea din anii șaizeci-și-opt,
Când au trecut atâția nu mai știu...
Ce-aproape-i secerișul! Grâul copt
Nici prea devreme și nici prea târziu,

Dar nu mă plâng și nici nu are rost,
Cât încă vârsta numelui mă-ncape!
Nu sunt bătrân, ori tânăr cum am fost,
Nici prea departe-acum și nici aproape;

Om ca oricare, niciodată sfânt!
De sufletul pe care-l port cu mine
Din ziua cea dintâi de pe pământ,
Atât cât voi trăi nu mi-e rușine!

Când fără el nimic din viață nu-i,
Din Viața asta care mi-a fost dată!
Să nu mă întrebați de vârsta lui
Nici mie nu-mi răspunde niciodată...

În rest aici e totul efemer
Și liniștea din gânduri și furtuna,
E ziua mea! O Mamă sus în cer
De bucurie lăcrimează-ntruna...

Nicolae Nicoară-Horia




joi, noiembrie 21, 2019

Fiara din om...



Kuppenheim, 21 Noiembrie 2019

De-o vreme sufletul din mine plânge,
Tot mai crudă și tot mai flămândă,
În nări cu mirosul de sânge
Fiara din om stă la pândă!

Fiara aceasta ca o stafie
Îți iese în cale oriunde ești,
Acasă, pe stradă, ori în pustie,
Numai Tu, Doamne, poți s-o-mblânzești!

În Copilărie, acolo la țară,
Lângă pădurea de brazi și de fagi
Am văzut deseori Omul din fiară
Și de-atunci animalele îmi sunt dragi...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, noiembrie 18, 2019

Annamaria a-nceput să scrie...





Kuppenheim, 18 Noiembrie 2019

M-a așteptat cu-atâta bucurie
Cum așteptau minunea cei trei magi!
Annamaria a-nceput să scrie,
Cuvinte ce îi sunt atât de dragi!

Și soarele zâmbea de după nor,
De s-a făcut deodată vreme bună:
Bu-nicule mi-a fost atât de dor
Să râdem și să scriem împreună!

Ți-am pregătit un minunat cadou
Cu mâinile acestea-amândouă...”
Iar sufletul mi umplut din nou
Și poemul meu de-o sfântă rouă...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, noiembrie 17, 2019

Ană...




Duminică, 17 Noiembrie 2019

Pleacă toamna, dulce rană,
Pică frunzele de nuc,
Ană, vin la tine, Ană,
Spune-mi, ce să îți aduc

Din Acasă mea rămasă
Pe pământ drept mărturie?
Ană, Ana mea frumoasă,
Dumnezeu să mi te ție!

Vino-n pace, drag Bu-nic,
Să îți fie zborul lin,
Vreau de toate și nimic,
Sufletul de Dor mi-e plin...

Pe sub soare, pe sub lună
Și prin ploaie deseori,
Noi să scriem împreună,
Cum am scris de-atâtea ori

Despre tot și despre toate,
Totuși vreau, eu știu că-i grea
Să-mi aduci, dacă se poate
Liniștea din Țara mea!

Și românii mei de-a valma
În zadar să nu se certe,
Cei care lovesc cu palma
Dumnezeu din cer să-i ierte!

Pe pământ e ca o pâine
Patria ce ne-a fost dată,
Iar flămânzii, guri păgâne
O vreau pururi sfârtecată!

Pleacă toamna, rană dulce,
Pică frunzele de fag,
Nu vrea gândul să se culce
Ană, îngerul meu drag...

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, noiembrie 16, 2019

Elegie de toamnă...



16 Noiembrie 2019

Toamnă, frunze, vânt și ploi,
Vremea cât o să mai țină?
Crește noaptea dintre noi,
Ziua e tot mai puțină...

Avem și mai multă treabă,
Întrebări fără răspuns,
Zilnic e aceeași grabă,
Timpul parcă nu-i de-ajuns;

Sufletul e plin de larmă,
Aerul tot mai murdar,
Viața, viață de cazarmă,
Unde-i cea primită-n dar?

Nu ne mai cunoaștem rostu'
Bâjbâind prin adăpost,
Unde-i legământul nostru,
Unde-s toate câte-au fost?

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, noiembrie 15, 2019

Nu există...



Vineri, 15 Noiembrie 2019
Nihil Sine Deo

Nu există, ia aminte,
Nici n-a fost și n-o să fie
Un poem fără cuvinte,
Poet fără Poezie,

Omul să nu aibă nume,
Dragoste fără temei,
De la început de lume,
Până la sfârșitul ei!

Fără aer nu există
Viață în cuvântul meu!
Nicio ființă nu e tristă
Cu fața spre Dumnezeu...

Nu există Zi de Paște
Dacă Înviere nu-i,
Omule, tu recunoaște,
Fără El, Crăciunul, nu-i!

Nicolae Nicoară-Horia





marți, noiembrie 12, 2019

Uită, Bu-nicule...



12 Noiembrie 2019

Uită, Bu-nicule, supărarea ce doare,
Îți simt neliniștea ca pe-un ecou,
Cu brațele mele, deschise spre soare
Vino să scriem Poemul cel nou!

Ce vrei dumneata, acum nu se poate,
Povara pe suflet eu știu că e grea,
Se-apropie ziua, cea mai ziuă din toate,
Să ne bucurăm împreună de ea!

Cu mine alături aici să petreci
Vin Sărbătorile și deodată cu ele
Zăpada prin care să facem poteci
Până la Pruncul ce se naște sub stele...

Uită, Bu-nicule și uitarea e-un har
Când uită Omul tristețea, mânia,
E vremea potrivnică din calendar,
Mi-e dor de Acasa din Dor-România!

Nicolae Nicoară-Horia




luni, noiembrie 11, 2019

Mă doare capul...



11 Noiembrie 2019

Mă doare capul, tâmplele mă dor
Și gândurile toate-mi ard ca para,
Pleacă din toamnă ultimul cocor
Și-n urma lui rămâne tristă Țara;

Tristețea mea, n-o să mă mut din tine,
Oricâte zări mă cheamă să mă duc,
Acolo poate-i mult mai cald, mai bine,
Dar sufletul sub ele mi-e năuc...

E-adevărat, un Munte de departe
Își arată frumusețea-i nudă,
Mă doare capul, ce dureri deșarte!
Din larma asta cine să le-audă?

Nicolae Nicoară-Horia




Cu cine votez...




Duminică, 10 Noiembrie 2019

M-a întrebat unul,
Chior de la botez,
Să îi spun îndată
Cu cine votez?

Se uita la mine,
Cum te uiți în gol,
Nu era, desigur,
De la Exit-poll!

Ce să-i spun degrabă
Omului-declin
Cu miros de votcă
Amestecat cu vin?

Se vedea prea-bine
Cât era de rău-
Eu votez cu tine
Și cu neamul tău!

Și-așa dintr-odată,
Cel cu fața brează
Mi-a spus sărut-mâna
Care mă votează!

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, noiembrie 10, 2019

Să fii milostiv...



Duminică, 10 Noiembrie 2019
Ev. Luca 10, 25-37
Cuvinte duminicale
-Restituiri-

Orice supărare știu că nu e bună,
Mai ales aceea fără de motiv,
Din copilărie în urechi îmi sună:
Să nu uiți vreodată să fii milostiv!”

Nu e grea porunca facerii de bine,
Chiar dacă „mulțamul” nu îți vine-n veac,
Cineva pe lume-i mai bogat ca tine,
Cineva pe lume e mult mai sărac!

Fericită-i mâna care dăruiește,
Sufletul din tine amiroase-a rai!
Nu întotdeauna cel care primește
Are trebuință pentru tot ce-i dai...

Și la bătrânețe în urechi îmi sună,
Călător prin viață să fii milostiv!
Nici prea multă milă știu că nu e bună,
Față de-un aproape, leneș și bețiv...

Nicolae Nicoară-Horia



Gândul...



Duminică, 10 Noiembrie 2019

Stă gândul în așternut,
Singur și aproape mut,
Dar nu poate să se culce,
El tot vine și se duce

Unde? Nu e treaba mea
Și nu-i locului să stea,
Și-așa umblător hai-hui,
Nu eu sunt stăpânul lui...

Dar plecarea nu-i deșartă,
Știu că inima nu-l ceartă,
Cum nu ceartă ploaia norul,
Peste tot îl poartă Dorul,

Până-l poartă nu-i târziu
Și așa mereu îl scriu,
Dar nu sunt gelos defel,
Tot acasă vine el...

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, noiembrie 08, 2019

Arhanghelii...



8 Noiembrie 2019
-Restituiri-

Neputincios în fața voastră sunt,
Arhangheli-Mihaile și Gavriile,
Călător și eu pe-acest pământ,
Cel numărat de clipe și de zile-

Voi, Vestitorilor de Vești anume
Și de cuvântul care-l scriu acum,
Mi-ați dat aici o soartă și un nume,
Un adevăr, o viață și un drum.

Maica mea, cea dinspre umilință,
Când m-a născut, acolo în pridvor,
M-a învelit în aer și-n cătrință
Și-n loc de lapte mi-a dat numai dor,

De-aceea azi, de ziua voastră-ntreagă,
Mi-e sufletul și trupul ca un nor-
De voi atâtea amintiri mă leagă!
Să-mi fiți în toate pururi de-ajutor

Și-acestui neam din care eu mă trag
Să îi aduceți cea mai sfântă veste,
Că fără Dumnezeu pe-acest meleag
Nimic statornic în cuvânt nu este!

Nicolae Nicoară-Horia

Cuvintele...



Vineri, 8 Noiembrie 2019
Cuvântul nescris
e ca un copil
nenăscut
încă...”
-Restituiri-

M-am întrebat de când eram copil,
Cuprins de-aceeași sfântă-nfiorare,
De unde vin cuvintele tiptil
Și-așteaptă să le scriu pe fiecare?

Cuvântul cel mai drag și cel dintâi,
Cel făcător de pace și lumină,
Mi-a fost și-mi va rămâne căpătâi
Și Lui de-a pururi ființa mea se-nchină!

De-acolo vin și gândurile mele
Și Duhul ce mă poartă-n lume viu,
Ce dragi îmi sunt între pământ și stele
Atunci când plin de dragoste le scriu

Cuvintele pe care ochii tăi,
Cei plini de dor, de dragoste de viață,
Când soarele se naște din văpăi,
Să le citească-n orice dimineață...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, noiembrie 07, 2019

Vai de tine, Țară...



Joi, 7 Noiembrie 2019

O tristețe surdă prinde să mă doară,
Se fac protocoale dincolo de uși,
Încă o vânzare, oare-a câta oară?
Vai de tine, Țară și de cei conduși!

În credință, iată, nu-i majoritate,
Prin părinți desfrâul homo, dă în pârg,
Ne conduc destinul o...minoritate,
Ca o vită oarbă dusă ești la târg!

Ruga mi-e sărată și la Tine vin,
Doamne, Doamne sfinte, scapă-ne de vrei,
Din lăcașul, încă, veșnic și divin,
Și mai plini de râvnă dorm românii mei!

Nu mai iubesc Omul, ci iubesc fosila,
Tot necazul Țării în pustie du-l,
Tu, Părinte-al nostru, să-i trezești cu sila
Prea de-atâta vreme au dormit destul!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, noiembrie 06, 2019

Te iubesc...



6 Noiembrie 2019

Atât timp cât respiri și gândești,
Ascultă, Omule și ia aminte,
Din orice vârstă nu-i greu să rostești:
Te iubesc!” Ce minunate cuvinte!

Oricât ești de înalt, sau de mic
Să te ia Dragostea pururi de mână,
Cuvintele-acestea nu costă nimic,
Oriunde, oricând îți sunt la-ndemână!

Să ți se bucure-Auzul de ele
Dinspre adâncul cel mai de jos
Pretutindeni pe lume, până la stele,
Omule, omule cu suflet frumos!

Nicolae Nicoară-Horia



marți, noiembrie 05, 2019

Ura...



5 Noiembrie 2019
Numai omul rău e singur”.
Denis Diderot

Nu mi-a plăcut în viață și nu-mi place
Ura dintre oameni, dintre dobitoace,
Din copilărie, pe sub zări divine
Mă-ntrebam adesea: ea de unde vine,

Pururea-nsetată, pururea flămândă?
Precum vânătorul stă mereu la pândă,
Ura, am urât-o și-o urăsc mereu,
Știu că ea nu vine dinspre Dumnezeu!

Peste tot în lume vânturând litanii
Ca pe-o traseistă o iubesc dușmanii
Și mă-ntreb adesea, dacă ea divide
Dumnezeul păcii de ce n-o ucide?

Nicolae Nicoară-Horia



luni, noiembrie 04, 2019

Poem însingurat și-nfrigurat...




4 Noiembrie 2019
4 Noiembrie 1969
Atunci când ai plecat de pe pământ,
Era noiembrie, copilărie, scrum,
Tată al meu, mă iartă dacă sunt
Mai bătrân ca dumneata de-acum!

Noiembrie, gândul mă poartă
Ca un copil pe-aceeași cărăruie,
Până la tine, Acasă, la poartă,
Dar cine, Mamă, să o descuie?

Tata e dus și el prea departe,
Fratele Ioan la fântână e mut
Nici moartea de ei nu mă desparte,
În ea niciodată nu am crezut!

Frigul afară mușcă flămând
Din cireșul bătrân, rămas amintire
Și vântul parcă se-aude plângând
Acolo pe Dealul plin de iubire...

Nu-i nimeni copchilul să-l înțeleagă
Și Veșnicia doare-ntre noi,
Când o să vină ziua lui dragă,
Spre dimineață, tot într-o joi...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, noiembrie 03, 2019

Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr...



Duminică, 3 Noiembrie 2019
Ev. Luca 16, 19-31
Cuvinte duminicale
-Restituiri-

Bogatul și Lazăr, ce pildă frumoasă!
Săracul acesta, e-n fiecare casă
Din deal în vale, oriunde te duci
Prin Țara aceasta de la răscruci...

Ei „în profiră și-n vison” își petrec,
Dar toate petrecerile vin și trec
Precum trece vara umbra unui nor,
O să vină și arșița pe buzele lor...

Ei nu au milă de neam și de țară,
Ceasul e-aproape când o să-i doară,
Suflete-al meu, tu nu te teme,
Române Lazăre, mai îndură o vreme!
.........................................................
Citiți cu răbdare din Sfânta Scriptură,
Celui ce nu vrea, nu îi port ură,
Bogat sau sărac, sătul sau flămând,
Nu-l alungați pe Lazăr din gând...

Nicolae Nicoară-Horia



Poezia lumii nu se-aprinde...



Duminică, 3 Noiembrie 2019

Adeseori tristețea mă cuprinde,
Precum cuprinde freamătul gorunii,
Poezia lumii nu se-aprinde,
Degeaba o aruncă-n foc nebunii!

Ea arde-n sinea ei și luminează,
Dar niciodată prefăcută-n scrum,
Cum să-i topești soarelui o rază,
Cum să-i oprești dragostea din drum?

Pentru flămând e pururea merinde,
Pentru drumeț de adăpost e loc,
Poezia lumii nu se-aprinde,
Nu arde duhul din cuvânt în foc!

Nicolae Nicoară-Horia