marți, iulie 31, 2018

Pleacă luna lui cuptor...



Leverkusen, 31 Iulie 2018

Cântec legănat de dor,
Bucuria mea nativă,
Pleacă luna lui Cuptor,
Cine să îi stea-mpotrivă?

Ne-a fost cald ca-ntr-o văpaie,
La oraș, dar și la sate,
Uneori prea multă ploaie,
Dar le-am îndurat pe toate.

Frumos, precum e agata,
Cu lumina de sub pleoape
Vine August și-apoi gata,
Toamna noastră e aproape;

Veșnic nu-i nimic să steie
Și noi îndrăgim risipa,
Tot mereu îți spun, femeie,
Să iubim statornici clipa!

Pleacă luna lui Cuptor,
Ce-amintiri de ea ne leagă!
Strugurii de-acum mă dor
Vinăreasa mea cea dragă...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 29, 2018

Doamne, scapă-mă...



Leverkusen, Duminică, 29 Iulie 2018
Doamne, scapă-mă!”
Ev. Matei 14, 22-34

Doamne, scapă-mă!” Îți spun mereu
Ca Petru, dintre valuri, în furtună,
Atunci când mă apasă norul greu
Pune-mi în cuvinte vreme bună!

Ca om ce sunt, împovărat de vremi,
Ea, îndoiala-mi stăruie-n cuvânt,
Pe apă vin și eu , „să nu te temi!”
Aud îndemnul care-mi dă avânt!

Din zările de unde eu Te chem
Se potolește în adânc furtuna,
Doamne, scapă-mă!” Acest poem
E-n Mâna Ta, întinsă-ntotdeauna...

Nicolae Nicoară-Horia

„În vremea aceea Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Şi dând drumul mulţimilor, S'a suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s'au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă“. El i-a zis: „Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând vântul puternic, s'a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“ Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“ Şi suindu-se ei în corabie, vântul s'a potolit. Iar cei din corabie I s'au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.”





Sărmană țară din Carpați...



Leverkusen, Duminică, 29 Iulie 2018

Sărmană Țară din Carpați,
Cu temeliile străbune,
Găini bolnave, porci drogați
Și vitele din sat nebune...

Lovește vremea ca un bici
Și alte rele vin duium,
Miroase-n zare a șorici
Și toate se prefac în scrum.

În cerul gurii plin de ură,
Cu sufletul pătat de clor,
Românii dezbinați se-njură,
Când una este mama lor!

Într-o ciudată logoree,
Cuprinși de ea adeseori,
Ei pentru orișice idee
Se iau la harță de-cu-zori...

Pe lumea plină de otravă,
Am spus aceasta și-o mai spun,
E-un adevăr venit din slavă,
Nimic ce-i românesc nu-i bun!

Unii de vii ne vor în groapă
Și-aceștia cât de harnici sunt!
Rușinea să nu-i mai încapă,
În viață și nici în mormânt...
Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, iulie 28, 2018

Plouă...



Leverkusen, 28 Iulie 2018

Plouă. Mi-a fost dor de tine, ploaie,
Ca o fecioară să îmi bați la geam,
Să simt Dorul-dor cum se ogoaie,
Dintre câte doruri le mai am...

Plouă. Tună undeva în zare
Amintirea dinspre Munții mei,
Nu mă întreba ce gând mă doare,
Spală-l de tristețe dacă vrei;

Ca pe-un copil în leagăn să-l alinte
Cântecul ce murmură acum,
Plouă și se umple de cuvinte
Fântâna mea din margine de drum...

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 27, 2018

Poem cu tricolor...



Leverkusen, Vineri, 27 Iulie 2018

Îmi spune unul, otrăvit la rânză,
Ca el în țara asta sunt destui,
Că „Tricolorul nu-i decât o pânză,
Vai de mama lor, de mama lui!

Mă fulgeră lumina când aud,
Vă scriu aici, acum, cu tot regretul,
Dac-aș putea, ca Nero cel zălud
Aș da foc să ardă Internetul!

Dar nu-i de vină el, sărmană clipă
Învață veșnicia s-o înduri!
Eu știu că mintea lui e-ntr-o aripă,
Prădat de răutate și de furi...

Spre Tine urcă ruga mea săracă,
Doamne-al adevărului suprem,
Fă s-amuțească sabia în teacă,
Și gura otrăvită cu blestem!

Partidele se sfâșie-ntre ele,
Adulatorii lor pentru ciolan,
Dar tricolorul sfânt al Țării mele
Nu-i nicicând prilej pentru divan!

Prea vă suportă-această blândă țară
Mereu batjocorită-n chip și-n fel,
Nu-i mai mânjiți cu vorbe de ocară
Culorile durute din drapel!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, iulie 26, 2018

Scrisoare către Dumnezeu...



Leverkusen, Joi, 26 Iulie 2018

Și mă dor ochii, mă dor”
De câte le văd sub soare,
Doamne, din lumina lor
Îți trimit acum scrisoare,

Ea în pace să-mi ajungă
Unde pururea Tu Ești
Și scrisoarea mea nu-i lungă,
Eu Te rog să mi-o citești:

Pune-mi Țara-ntre hotare
Unde-a fost de când o știi
Și la neamul meu ce moare
Dă-i speranță zi de zi!

Vindecă-i cumplita „boală”,
Ura care îl tot paște
Și din somnul greu îl scoală,
Ca pe Fiu în zi de Paște

Să-l trezești și să rămână
Cât o fi sub soare, treaz,
Șterge-i, Doamne, cu-a Ta mână
Lacrima de pe obraz!

M-am rugat destul, Părinte,
La toți răii dimprejur,
Simt că nu mai am cuvinte,
Iartă-mi-le, Te conjur!

Nu am blestemat vreodată,
Nici de-acum n-o să blestem,
Din tăria Ta curată
Între noi să vii, Te chem,

Să ne-aduni, a câta oară?
Risipiți ca pe o turmă,
Pune rânduială-n Țară
Și în mintea de pe urmă...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 24, 2018

A fost odată...



Leverkusen, 24 Iulie 2018

A fost odată, tot aud întruna
Povestea asta plină de mister,
Dintre toate ea rămâne Una,
Din șederea noastră de sub cer...

A fost odată, clipa de acum
Peste o clipă și ea e-o poveste,
Așa începe-viață orice drum
Dinspre Vale, până sus pe creste.

Povestea ține-n brațe pe toți viii,
Iar celor ce-au plecat le stă de strajă,
În mreaja ei ne adormim copiii,
La fel suntem și noi cuprinși de vrajă;

A fost odată un poet nebun
Din dragoste prea multă pentru țară!
Povestea asta, ce mereu v-o spun,
A început de-o vreme să mă doară.

Numit „demult,” provincial, șovin,
Le-a îndurat pe toate cu putere,
A fost odată un poet creștin
Iubind cuvântul până la tăcere...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, iulie 23, 2018

Armonie...



Leverkusen, 23 Iulie 2018
Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești,
ceea ce spui și ceea ce faci.”

Fără armonie totul e-n zadar,
Nu există pace, nu există har,
Pentru cel ce umblă, pentru cel ce zace,
Liniștea din sine-n țăndări se preface!

Dintr-o zidărie dacă ea lipșește
Și e-n dușmănie cel care zidește
Nu e împlintă nici lucrarea lui,
Fără armonie împăcare nu-i!

Muzica, Pictura, Poezia, toate
Nu ar fi vreodată fără Trinitate,
Ea a făcut lumea noastră din cuvânt!
Tatăl, Fiul și cu Duhul Sfânt,

Dacă între Cele Trei Identități
Nu este Iubire, azi și-n alte dăți,
Lumea asta-ntreagă ar fi fost pustie,
Nu-i nimic în viață fără armonie!

Spinii” armoniei păzesc trandafirii,
Mâna mea când scrie, plinitatea firii,
Unora, desigur, știu că nu le place,
Ea e pretutindeni și nu au ce-i face...


duminică, iulie 22, 2018

Sfânta prietenie...



Leverkusen, Duminică, 22 Iulie 2018
-Cuvinte duminicale-

Pentru Tine unii prieteni sunt acum dușmani notorii,
Cu ce-i vinovată toamna când se duc în zări cocorii?
I-am avut la bucurie, la necaz, mereu la masă,
Nu îi pot lega cu funii, ducă-se și ei, nu-mi pasă,

Chiar de voi rămâne singur și uitat între ruine,
Lângă Sfânta Prietenie nu-mi va fi în veci rușine!
Nu-i oblig să mă citească, fie-n voia lor maternă,
Oricum Poezia lumii este pururea eternă!

Nu-s invidios pe nimeni, alții fie cât încape
Și cu mine pretutindeni Dragostea o port sub pleoape,
Scrie cât îi ține pana, din poruncă scriu și eu
Și porunca asta-mi vine de la bunul Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia



Făptura omenească...



Leverkusen, Duminică, 22 Iulie 2018
-Cuvinte duminicale-

Așa-i pe lumea asta, cu cât e mai departe
Un Munte își arată statura lui măreață
Și Omul, creatorul, adesea după moarte
Primește prețuirea ce n-a avut-o-n viață!

Abia din hărmălaie noi știm ce e tăcerea,
Din toată frumusețea, doar altceva ne place,
E un blestem acesta? Eu cred că e durerea
Ce-o poartă fiecare de la Adam încoace,

De la Adamul Evei când a mușcat din măr,
Cu șarpele, același, nemulțumirea vine,
Poemul de sub soare, e-un simplu adevăr-
Făptura omenească nu mai încape-n sine!

Să înțelegă-oricine citind aceste rânduri,
Dușmanul meu din umbră, tu, prietene fidel,
Mereu îi râvnim locul aproapelui în gânduri
Cu toată truda noastră de-a viețui în el...

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 20, 2018

Vederea...



Leverkusen, 20 Iulie 2018

Tot am vrut să scriu despre Vedere,
Am locuit în ea și-acolo sunt
De la întâiul strigăt din durere
Când m-a născut o mamă pe pământ!

Parcă-l aud adesea cum suspină
Pe Orbul cel din naștere spunând,
Când i-a uns ochii-ntunecați cu tină:
Vreau să văd!” Și L-a văzut plângând...

În starea lui, cea plânsă, mă transpun
Și sufletul din mine se-nsenină,
De-aceea, văzătorilor, vă spun,
Cu ochii plini de-o tainică lumină,

Să se bucure orice făptură vie
Care conjugă verbul „a vedea”,
Prețul Vederii pururea îl știe
Acel ce-n viață e lipsit de ea!

Fără Vedere nu e sărbătoare,
Devremele din gânduri e târziu,
Nu-i răsărit, nici asfințit de soare
Și întunericul e mai pustiu...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, iulie 19, 2018

Copil dormind...



Leverkusen, Joi, 19 Iulie 2018

Mă uit mirat la chipul tău dormind
Și îngerul din zările senine
Privindu-te acum cu-atâta jind
A fost și el cândva așa ca tine...

Sufletul meu se umple de cuvinte,
Copilule, cu chip frumos, bălai,
Surâsul tău parcă mi-aduce-aminte
De vremea când călătoream prin rai;

Nu mai credeam să retrăiesc vreodată,
Clipa aceea plină de parfum,
În jur e-atâta liniște împăcată
Și noaptea parcă stă-n genunchi acum!

Mă uit mirat la chipul tău iubit
Oare ești tu, zburdalnicul prin viață,
Ori îngerul din cer a adormit
Cu soarele-amintirilor pe față?

Și cât de fericită e o mamă
Care te știe lângă ea mereu!
Orice tristețe-n lume se destramă,
Copil trimis aici de Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 17, 2018

Ne pregătim de târg...





Leverkusen, 17 Iulie 2018

Ne pregătim de Târgul din poveste,
Din tot ce construim și dărâmăm,
Din tot ce-a fost, din ceea ce mai este
Ce-o să mai vindem, ce-o să cumpărăm?

Pe creste brazii sunt cuprinși de boală,
Până mai sunt veniți să îi vedeți,
Lada de zestre e aproape goală,
Ce-a mai rămas în ea mai are preț?

Departe sunt acum, nu mă voi duce,
Nu poți să faci în viață tot ce vrei!
Voi, moții mei, urcați încet spre cruce
Și Iancu-i supărat în umbra ei...

Vă-nvrednicească din înalt lumina,
Să nu vă mai apese niciun nor,
La Târgul de pe Muntele Găina
Vă fie răsăritul plin de dor;

Cu sufletul voi fi cu voi mereu,
Să vă rugați acolo în tăcere,
Aproape de-adevăr, de Dumnezeu,
Să vă mai dea răbdare și putere!

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 15, 2018

Copiii...






Leverkusen, Duminică, 15 Iulie 2018

Copiii-semnul petrecerii noastre pe pământ!
Copiii copiilor noștri și mai dragi ne sunt!
Spre ei din cădere mereu te ridici,
Ce sfântă-i meseria de a fi bunici!

Fericiți sunt cei ce-ascultă porunca divină!
Fără copii nici lumina nu se-nlumină,
De-aceea ascultați de lacrima ochilor mei,
Părinți de copii, să aveți grijă de ei...

Nicolae Nicoară-Horia



Poetul...



Leverkusen, Duminică, 15 Iulie 2018

Poetul are doar un singur țel,
Cu bucurie rodnică și sfântă
Slujind cuvântul cu atâta zel,
Nicio tăcere nu-l mai înspăimântă,
Până când îl va chema la El,
Dumnezeu ce pururea cuvântă

Toți văzătorii vor vedea că nu-i,
Iar fericirea lor va fi puțină,
El nu dă socoteală nimănui
Și nimeni sub zăbrele n-o să-l țină,
Căci Libertatea este viața lui,
Cum liberă e raza din lumină.

Dacă aici a fost trimis anume
Cu mult mai înainte de-a se naște,
I-au dat părinții la botez un nume
Și numele acesta-l recunoaște
Atunci când trece călător prin lume
Ca orice om între Crăciun și Paște...

Iubirea niciodată nu-i ocultă!
Veșnic nu-i nimic din câte sunt,
El știe că șederea nu e multă
Și de la leagăn, până la mormânt
Doar de porunca din cuvânt ascultă,
Precum ascultă aerul de vânt...

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, iulie 14, 2018

Poemul din leagăn...




Leverkusen, 14 Iulie 2018

Nu-i ziuă să nu vină după noapte,
Chiar dacă ele se-ngână mereu,
Acum, „la vremea cireșelor coapte”
Iancu se naște din chinul cel greu,

Precum lumina ce nu are frâu,
Cel pururi cu Dorul de Țară bolund,
Acolo, la Vidra, lângă un Râu
Cu o durere albastră pe prund;

Aceeași Marie cu dragoste-l strânge,
Iar Pruncul se uită la chipul ei dulce
Și înțelege acum de ce plânge
Ca Maica aceea cu Fiul pe cruce...

Spre Tine-mi ridic privirea de jos
Și Te rog, bunule, milostiv Dumnezeu,
Nașterea lui să-i fie cu folos,
Spre izbăvirea neamului meu!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 13, 2018

Fumegă dealurile...





Leverkusen, Vineri, 13 Iulie 2018

Fumegă dealurile Copilăriei mele,
Cum fumegau seara din trabuc
Gândurile Moșului sub stele
Și așa-mi vine desculț să mă duc

Acolo pe Dâmburi, copilul ce-am fost
Prin iarba stelară, plină de greieri,
Cântecul acela îl știu pe de rost
Și-mi stăruie pururi în creieri.

Unde sunt astăzi cărările date
Pașilor mei dinspre străbuni?
Fumegă dealurile, ce vremuri ciudate!
Ne-liniștea arde mocnind sub tăciuni,

Iar Moșul acela de-acuma e dus
Lângă un leagăn tăcut de nuiele,
Azi mă privește cu mirare de sus
Și nu mai coboară-n poveștile mele...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, iulie 12, 2018

Eu scriu cuvinte, tu citești idei...



Leverkusen, Joi, 12 Iulie 2018

Te uiți ca amintirea-n ochii mei,
Acolo n-o să afli nicio vină,
Eu scriu cuvinte, tu citești idei
Și gândurile tale se-nlumină;

Ci uită-te în inima mea blândă
Pe care o cunoști ca pe-o copilă,
Cu dorul care veșnic stă la pândă,
De el întotdeauna ți-a fost milă...

Privindu-mă vederea ta e plină,
Precum a fost de la-nceputul ei,
De-o bucurie sfântă și deplină,
Eu scriu cuvinte, tu citești idei...

Nicolae Nicoară-Horia