Vederea...

Leverkusen, 20 Iulie 2018

Tot am vrut să scriu despre Vedere,

Am locuit în ea și-acolo sunt

De la întâiul strigăt din durere

Când m-a născut o mamă pe pământ!

Parcă-l aud adesea cum suspină

Pe Orbul cel din naștere spunând,

Când i-a uns ochii-ntunecați cu tină:

„Vreau să văd!” Și L-a văzut plângând...

În starea lui, cea plânsă, mă transpun

Și sufletul din mine se-nsenină,

De-aceea, văzătorilor, vă spun,

Cu ochii plini de-o tainică lumină,

Să se bucure orice făptură vie

Care conjugă verbul „a vedea”,

Prețul Vederii pururea îl știe

Acel ce-n viață e lipsit de ea!

Fără Vedere nu e sărbătoare,

Devremele din gânduri e târziu,

Nu-i răsărit, nici asfințit de soare

Și întunericul e mai pustiu...

Nicolae Nicoară-Horia