joi, decembrie 31, 2020

Cuvinte sorcovite...


Joi, 31 Decembrie 2020

Se duce anul și nu știu

Ce fel de sorcovă să-i scriu,

Să nu se supere niciunul,

Nici împăratul, nici nebunul,


Dar pentru anul care pleacă

Mi-e pana gândului săracă...

Ascult acum, plin de contrarii

În grinda vremii cum rod carii


Și totuși mulțumit oricum

Că sunt aici, cu voi pe drum,

Pe drumul care merg odată

Ca orice drum și el se gată...


Îmi pun speranța de mai bine

În Anul Nou ce simt cum vine,

Atât aș vrea, dacă se poate,

Să fie plin de bunătate,


Cum e urarea din străbuni,

Cu oameni mai curați, mai buni

Și toți în pace să trăiască,

Plini de o Dragoste firească!


Se duce anul, plece dar

Cu „boala” lui din calendar,

Cu frica, musafir în casă,

De-aceea, gazda mea frumoasă,


Care pe toate le înduri

Citește-mi și aceste gânduri,

Urarea, mai presus de toate,

Întru mulți ani cu sănătate!


Nicolae Nicoară-Horia




luni, decembrie 28, 2020

Se duce anul...

 


Luni, 28 Decembrie 2020


Vremea peste tâmple mă apasă,

Ca jugul pe grumazul boului,

Se duce anul, ducă-se, nu-mi pasă,

Ducă-se cu toată „boala” lui!


Câți au mai rămas nu vă pot spune,

Nu-l voi chema vreodată înapoi,

Ne-om aminti de el cu-amărăciune,

Cu teamă de-ntunericul din noi...


Dar fie Voia Dragostei divine,

După ea de-a pururea setoși,

Se duce anul vechi, cel Nou, ce vine,

Să vă găsească buni și sănătoși!


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, decembrie 27, 2020

Nu e om ce nu are dușmani...

 



Duminică, 27 Decembrie 2020

Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui

și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune,

fiindcă Irod are să caute Pruncul

ca să-L ucidă”.

Ev. Matei 2, 13

-Cuvinte duminicale-


Nu e om să nu aibă dușmani,

Din umbra crucii stăruind să-l vândă,

De două mii și douăzeci de ani

Irod, același, stă mereu la pândă...


Fățarnicul! Tot vrea să I se-nchine

Și astăzi, cu același gând mișel

Din pulberile veacurilor vine

Să-ntrebe magii de la răsărit de El...


Cu sufletul preaplin de aguridă,

Cel blestemat de-a pururi pe pământ,

În zadar încearcă să-L ucidă,

Cum să ucizi pe Fiul din Cuvânt?


Nu e om ce nu are dușmani,

De Adevăr e gura mea flămândă!

De două mii și douăzeci de ani

Irod e printre noi și stă la pândă...


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, decembrie 26, 2020

De Ziua ta...

 



26 Decembrie 2020


Azi e Ziua ta deplină,

Cea dintâi de pe pământ,

Bucură-te de lumină,

De lumina din Cuvânt!


Îngerul ți-a pus pe gură

Primul țipăt dinspre Viață,

Minunata mea făptură,

Toate doar în doi se-nvață!


De-atunci chipul tău cel drag,

Umple versul meu de har

Anii trec, se duc șirag,

Poate e-o părere doar...


Eram singur, trist pe Vale

Om în fapte și în gând,

Cine mi te-a scos în cale,

Dor din Dorul meu flămând?


Tu știai că îmi ești dragă,

Știa bunul Dumnezeu,

Jumătatea mea întreagă

Și așa vei fi mereu...


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, decembrie 25, 2020

Binecuvântată-i Ziua...

 





Vineri, 25 Decembrie 2020

-Nașterea Domnului-

Căci Dumnezeu așa a iubit lumea,

încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat,

ca oricine crede în El să nu piară,

ci să aibă viață veșnică.

Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume

ca să judece lumea,

ci ca să se mântuiască prin El, lumea.

Cel ce crede în El nu este judecat;

însă cel ce nu crede a și fost judecat,

pentru că nu a crezut în Numele Celui Unuia-Născut,

Fiul lui Dumnezeu”.

Ev. Ioan 3, 18


Binecuvântată-i Ziua când a fost trimis în lume,

Fiul Tău, cel Unul singur, plin de dragoste cerească,

Mai presus de orice ființă, mai presus de orice nume,

Nu spre judecată dreaptă, de păcat s-o mântuiască!


Azi genunchii mei se-nchină, sufletul smerit la fel,

Lâng'un Leagăn de Lumină, unde Sfânt se naște El,

Pruncul fără-asemănare prin puterea din Cuvânt,

Din durerile de Maică nenuntită pe pământ!


Fie dar ca Sărbătoarea să vă lumineze-n prag,

Să ne bucurăm cu toții de Colindul cel mai drag,

Îngerul, trimis din ceruri, să v-aducă-n zori solia,

Cea mai dulce dintre toate: Astăzi s-a născut Mesia!


Nicolae Nicoară-Horia


Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din Betleem,

singura icoană din lume în care Maica Domnului zâmbește...


joi, decembrie 24, 2020

Am ajuns Ajunul...

 



Joi, 24 Decembrie 2020

Ajunul Crăciunului


Nu se gată vremea, încă mai trăiesc

Până când pe lume vor mai fi cuvinte,

Am ajuns Ajunul, vin să-Ți mulțumesc

Pentru toată ziua, Bunule Părinte!


Sufletul din mine-i ca un stup de-albine,

Știu că Tu ești matca și el recunoaște

Precum albinarul, care crede-n Tine

Și în Fiul care în curând se naște!


M-a trezit azi-noapte un copil plângând,

Și acum Colindul inima-l ascultă

În genunchi pe piatra Muntelui din gând,

Ne alină, Doamne, suferința multă!


Vindecă-mi vederea tristă de sub pleoape,

Dă-ne bucuria Vieții, cea dintâi,

Am ajuns Ajunul, Ziua Lui e-aproape,

Nașterea ne fie pururi căpătâi!


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, decembrie 23, 2020

Ce orb e-ntunericul fără colinde!

 



23 Decembrie 2020


Numai politică, alianțe și pradă,

Acum, în Postul cel mare și sfânt,

Vine Crăciunul fără zăpadă,

Plouă cu lacrimi peste pământ...


Acest poem fără margini mă doare,

Tristețea în brațele ei mă cuprinde

Și liniștea parcă arde pe-altare,

Ce orb e-ntunericul fără colinde!


Vestea minunată abia mai răzbate,

Umblă Maria în jos și în sus,

În auz numai zvonuri ciudate

Și totuși se va naște Pruncul Iisus!


Nicolae Nicoară-Horia


marți, decembrie 22, 2020

Cineva m-acuză...

 



22 Decembrie 2020


Cineva m-acuză de ce mă tot rog

Dimineața, seara,-n fiecare clipă,

Ce nu-mi aparține de ce îmi arog,

De cuvinte zilnic de ce fac risipă?


N-am luat la nimeni vorba de pe buze,

Nici cu Veșnicia nu am pus pariu,

Omul, cât trăiește, poate să m-acuze

Și să nu-mi citească versul care-l scriu!


Știu că el nu are nici Crăciun, nici Paște

Și nu crede-n semnul sfintei mele cruci,

Dar și pentru tine Pruncul Sfânt se naște

Nașterea Mariei tu nu poți s-o spurci...


Uită-te la norii care vin și pier,

Te frămânți degeaba, bucurie tristă!

Scuipă, dar, oriunde, nu scuipa spre cer,

Cine-i vinovatul dacă n-ai batistă?

.............................................................

Cineva m-acuză de ce spun mereu

Cu o bucurie, încă ne-nțelească,

Că există-n ceruri Bunul Dumnezeu!

Silnic să m-acuze, pururea nu-mi pasă...


Nicolae Nicoară-Horia



luni, decembrie 21, 2020

Doamne, îndură-Te de noi....

 



Luni, 21 Decembrie 2020


Doamne, îndură-Te de noi, ai milă

Pentru fărădelegile de pe pământ!

Nu poate nimeni să-i pună stavilă

Nașterii Fiului Tău Celui Sfânt!


De Ziua Lui vor tot mai mulți

Să nu-și mai aducă aminte creștinii,

Doamne al nostru, să nu-i asculți,

Pune în inima lor semnul rușinii!


Ca oameni ce sunt, adu-le aminte

Că praful și pulberea e numele lor,

Mustră-i cu Dragostea Ta de Părinte

Pentru toate cuvintele care mă dor!


Maria, Fecioara vestită de înger,

E tot mai hulită și ea de atei

Trimite-ne Pacea Luminii din Cer

În Ziua cea Sfântă a Nașterii ei!


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, decembrie 20, 2020

MARIE...

 



Duminică, 20 Decembrie 2020

-Restituiri-


Pentru numele tău, plin de duh sfânt,

Pentru cel născător de Copilul Iisus,

Nici în Cer poate, nici pe pământ

Nu voi găsi cuvinte de-ajuns!


Numele tău, ca o amforă plină,

Cine l-a pus Veşniciei hotar,

Cine l-a spus prima oară-n lumină?

Numai rostindu-l şi mă umplu de har.


Eu nu îţi ridic din noroi osanale,

Nici stele furate nu pun pe altare,

Tu încă mai legeni pe braţele tale

Speranţa din urmă ce veşnic nu moare...


MARIE! fiorul cel sfânt îmi cuprinde

Fiinţa întreagă în care mă ştiu-

Nu voi găsi niciodată cuvinte

Până la Viaţă întreg să îl scriu!


Ziua Lui...


Tot mai mult și astăzi, ca în orice an,

Vreau iertat să-mi fie versul care-l spun,

Din Carpați, la Mare, dincolo de-Ocean,

Peste tot se-aude-„vine Moș Crăciun!”


Bucuria asta nimeni nu mi-o frânge,

Dar Colinda parcă nu mai e frumoasă,

Cine aude astăzi Ochiul care plânge,

Singurel în staul, niciodată-n casă?


Cine mai aude Maica Lui prin ger

Căutând sălașul unde să se nască

Pruncul, alduitul, cel trimis din cer,

Mai presus de orice fire omenească?


La mulți ani, Ioane! La mulți ani, Marie!

Nu uitați de Ziua Fiului cel sfânt,

Ziua Lui, din toate, ziuă să vă fie,

Să vă lumineze calea pe pământ!



Nicolae Nicoară-Horia


Arsenie Boca: Maica Domnului cu Pruncul în zeghe...



vineri, decembrie 18, 2020

Mă întreb, Doamne...

 



Vineri, 18 Decembrie 2020


În credință lumea e tot mai săracă,

Între religii e-un deplin tărăboi,

Mă întreb, Doamne, ce-ar fi fost dacă

Fiul Tău era pe pământ printre noi?


Mulțimea repetă aceleași cuvinte,

Pilat și el se spală pe mâini,

Ura de-acum e tot mai fierbinte

Printre neamuri și printre români!


Răstigniți-L!” Ce sentință regală!

Se-aude verdictul în lung și în lat,

Umblă-Anticristul în costume de gală,

Iisus în sandale pe prund înghețat.


A săturat în pustie norodul flămând,

Rugându-se Tatălui mereu pentru alții,

Doctorul fără arginți vindecând

Ologii și ciungii, demonizații...

.......................................................

Mă-ntreb, Doamne, ce-ar fi fost dacă

Fiul Tău era pe pământ printre noi?

I-ar pune trupul pe cruce să zacă

Până când îL vei chema înapoi...


Nicolae Nicoară-Horia


joi, decembrie 17, 2020

Mă întreb, Horea...

 



16/17 Decembrie 2020


Scurmă rugina în lancea din teacă,

Munții mei iarăși sunt plini de strigoi,

Mă întreb, Horea, ce-ar fi fost dacă

Astăzi, Bunule, erai viu printre noi?


Îți poart-Arieșul durerea sub unde,

Prundișuri de aur sunt lacrimi pe Vale,

Știu adevărul, taci, nu-mi răspunde,

Gornicii iar sunt pe urmele tale...


E Postul Crăciunului, tulnicul plânge,

Vântul alungă tăcerea din frunze,

Or să te vândă frații de sânge,

Îngheța-le-ar Colindul pe buze!


Țara din suflet e tot mai săracă

Și Neamul acesta e plin de nevoi,

Mă întreb, Horea, ce-ar fi fost dacă

Astăzi, Bunule, erai viu printre noi?


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, decembrie 16, 2020

Sunt plin de must...

 



16 Decembrie 2020


Mi-aduc aminte pilda ucenicilor,

Cu gândul dus la Cana Galileii,

Sunt plini de must!” Așa le-au spus și lor

Când le-ascultau cuvântul fariseii!


Eu vin întotdeauna dinspre-Ardeal,

Cum dinspre soare dimineața zorii,

Da, am avut și eu „dosar penal,”

Unde-mi sunt de-atunci „judecătorii”!


Cu Horea la Alba în Cetate

Mi-au tras păgânii numele pe roată,

Să înțeleagă „gurile spurcate,”

De moarte nu mi-e teamă niciodată!


Copil sunt de țărani, nu de birău,

De ei în viață nu mi-a fost rușine,

Nu am făcut la nimeni niciun rău,

Am suferit cu cel mai trist ca mine!


Sunt plin de must și eu și ce să fac?

Iartă-mi „beția” din cuvinte, Tată!

Spun „Tatăl nostru” și nu pot să tac

Și Rugăciunea fie-mi ascultată!


Nicolae Nicoară-Horia

marți, decembrie 15, 2020

Scoală-te, Iancule...

 



15 Decembrie 2020


Ce timp habotnic și mișel

Și ce dezamăgiri diurne!

De ce vă bateți joc de el,

De votul meu, cel de la urne?


V-am dat un vot încrezător

În binele acestei Nații

Și voi luptați, trudiți de zor

Cum să vă împărțiți cârnații!


Ajungă-vă-n curând din urmă

Toate mustrările divine,

Popor sărman, sărmană turmă,

Să urlu de năcaz îmi vine


Când simt cum te strivește tancu,

Cel mai nemernic sub șenile,

De-aceea-l chem acum pe Iancu

Din zările tot mai senile:


Te scoală, Iancule, te scoală

De sub gorunul tău târziu,

Nu dormi, te știu fără-ndoială

Atât de treaz în tot ce scriu!


* * *


Din pulberea glodului mă ridic și vă zic:

Scoală-te, Iancule, nu se mai poate!

Dau totul din țară, dau totul pe nimic,

Petrolul, pădurile, gazele, toate,


Șopârlele Munților din văgăuni,

Din ce ne-ai lăsat, ce-a mai rămas?

Astăzi, oare, mai poți să ne-aduni

Să ne pui libertatea în mâini și în glas?


Ne-au învrăjbit, răii și ne dezbină

Credința, iubirea de țară, de neam,

Plânge tulnicul răstignit în lumină

Și fluierul plânge, Iancule-Avram!


Sărată e pâinea, sunt lacrimi în spice

Coasa de mult a ruginit pe ilău,

Să cadă fulgerul și să despice

Catapeteasma mormântului tău!


Să se cutremure Țara de piatră

Și Arieșul să-și iasă din minți,

Destul am stat în genunchi lângă vatră

Înjosiți, toleranți și cuminți!


Ce vii sunt silabele din Ultimul Dor,

Să ia aminte cei din Palate,

Ce mârșave sunt socotelile lor,

Scoală-te, Iancule, nu se mai poate!


Nicolae Nicoară-Horia