joi, octombrie 31, 2019

Cine nu iubește...



Joi, 31 Octombrie 2019

Cine nu iubește, nici să nu respire,
Nu-i blestem, poruncă pentru cel nărod,
Nu-i nimic pe lume fără de iubire,
Floarea, sau făptura nici nu are rod!

Cine nu iubește, ducă-se-n pustie,
Iar pustia fie-i fără de hotar,
De când sunt sub soare mi-a fost dat și mie
Să o port cu mine ca pe-un sacru dar!

Darul niciodată nu se dă-mprumut,
Cine nu iubește nici să nu vorbească,
Cel ce nu iubește are suflet mut,
Fericit e cine știe să iubească!

Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, octombrie 30, 2019

Am fost acasă...





30 Octombrie 2019
-Restituiri-

Am fost acasă, după cum v-am spus,
La Casa mea cu storurile trase
Și-acolo, în pătucul strâmt m-am pus,
Să m-odihnesc printre-amintiri frumoase...

Am fost acasă, Doamne, ce cuvânt!
Și-acum când scriu mă luminez la față,
Nu cred să fie altul pe pământ
Cuvânt mai plin de dragoste de viață!

Și-acolo sus, în adevărul meu,
Amirosea a Dor și-a frunză arsă,
Iar îngerul trimis de Dumnezeu
Mi-a murmurat: bine-ai venit Acasă!
......................................................
Am fost în satul meu de Nicorești,
Pe drumul smălțuit ca o litargă,
Răsună Valea: „Nicule, tu ești
Așa cum ai plecat în lumea largă...”

Nicolae Nicoară-Horia



Ai plecat și tu, Mihai...



29 Octombrie 2019, spre seară
In memoriam
Mihai Constantinescu

Ai plecat și tu, Mihai
Dintr-o lume minunată,
N-ai mai vrut aici să stai
Unde ne cântai odată...

Noi, copii, în jurul tău
Făceam hora bucuriei,
Plânge cu păreri de rău
Patria Copilăriei...

Mergi în pace, suflet blând,
Te-a chemat, nu te mai lasă
Dumnezeu și-așa pe rând
Vom pleca și noi Acasă...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, octombrie 29, 2019

Atinge-mă...



29 Octombrie 2019
Poeziei

Atinge-mă încet să nu mă doară
Trupul acesta întru care sunt,
Precum se-atinge-arcușul de vioară
Și cântecul se naște pe pământ...

Atinge-mă cu gândul din lumină,
Cu vorba plină de-adevărul spus,
Până auzi tăcerea cum suspină
Din adâncul ființei, până sus!

Ca iarba peste câmp cum stai întinsă
Din tot ce ești, nimic nu mi-ai promis,
Atinge-mă și lasă-mă învinsă
De frumusețea versului nescris...

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, octombrie 27, 2019

S-a atins de Mine cineva...



Duminică, 27 Octombrie 2019
S-a atins de Mine cineva.
Căci am simțit puterea care a ieșit din Mine”.
Ev. Luca 8, 46
-Cuvinte duminicale-

S-a atins de Mine cineva”,
Da, Doamne, gândul meu se-atinge
Cu Dragoste și Dor de haina ta
Și-atingerea aceasta nu îl frige...

Atunci când dor cuvintele nespuse,
Ori alte „frumuseți” mă ispitesc,
Dacă sunt trist, sau fericit, Iisuse,
Eu vin la Tine să îți mulțumesc

Așa cum știu, Tu, Fiu de Dumnezeu
Iartă îndrăzneala firii mele,
Când boala îmi cuprinde trupul greu
Puterea Ta îl vindecă de rele!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, octombrie 26, 2019

Ura...



26 Octombrie 2019

Ura dintre prieteni nu-i atât de grea,
Ura dintre neamuri, vai și-amar de ea!
Dinspre unde vine, din ce glod străin
Când prin trup se face sângele venin?

Câtă dezbinare-i pe această hartă!
Cain și cu Abel peste tot se ceartă,
De la mai nimica se sfădesc părinții,
Căzuți din icoane suduie și sfinții...

Uniți la altare mirii se despart,
Gândul parcă are și el capul spart,
Râurile-n matcă spumegă pe prund,
Timpul nostru, Doamne, e tot mai bolund!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, octombrie 25, 2019

Fierbe mustul...




Vineri, 25 Octombrie 2019

Să vină graurii de-acum,
Struguri nu mai sunt în vie,
Fierbe mustul în podrum,
Sfântă voia lui să fie;

Las' să fiarbă, n-am ce-i face,
Supărat fără-ndoială,
Doamne, cât de mult îmi place
Sfânta lui bolboroseală!

Ca un prunc recită parcă
Tema vieții pe de rost,
Sufletul de Dor se-ncarcă,
Amintiri din zi de post...

N-am să uit, să uit vreodată,
Când Eram acolo-n Munți
Strugurii aceia, tată,
Struguri galbeni și mărunți!

Toamnă plină de poeme
Înaintea ta mă-nchin
Și cuvintele de-o vreme
Parcă au miros de vin...

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, octombrie 23, 2019

Poezia nu-i adevărată...



23 Octombrie 2019
Dacă n-ar fi poezia, m-aș teme de moarte...

Ea, poezia. nu-i adevărată,
Îmi scrie un amic, poet din duh,
Cu toată prietenia mea curată,
Vorbele lui mă umplu de năduh!

N-aș fi crezut să le aud vreodată,
În fața ei mă simt atât de mic,
De parcă iarăși mi-ar fi tras pe roată
Trupul acesta vrednic de nimic!

El poate fi, zdrobitul și învinsul,
Precum un bulgăr negru de pământ,
Dar sufletul din mine, neatinsul,
De nicio îndoială nu mi-e frânt!

Ea, Poezia, e adevărată,
Cum soarele pe ceruri, pururi viu!
Ce-i îngerul care în vis mi-arată
Cuvântul și mă-ndeamnă să îl scriu?

Nicolae Nicoară-Horia



marți, octombrie 22, 2019

Să ai răbdare...



22 Octombrie 2019

Să ai răbdare, să o rabzi mereu,
Așa-mi spunea în Munți sărmana mamă,
Răbdarea vine de la Dumnezeu,
Ea orice supărare o destramă...

Răbdarea-n viață împlinește țelul,
S-o porți cu tine-oriunde te vei duce,
Cum rabdă piatra, lemnul și oțelul,
Cum a răbdat și El atunci pe cruce...

Când orice om are voința lui,
Privește-n jur și-nvață de la toate,
Fără răbdare nici izbândă nu-i,
Nu spune niciodată: „nu se poate!”

Nicolae Nicoară-Horia



luni, octombrie 21, 2019

Ce scurtă este viața...



21 Octombrie 2019

Te-aud oftând, poete: e-atât de scurtă viața
Și-atât de trecătoare ca umbra unui gând!
Tu spală-ți în lumina din Poezie fața,
Lumina izvorâtă de unde și de când?

Îmi vine dinspre-Acasă mirosul sfânt de brazi
Și sufletul se umple de-o liniște ciudată,
Nimicul se alege din tine de nu arzi,
Iubirea nu își stinge dogoarea niciodată!

Ce scurtă este viața și-așa o să rămână,
Nu o să-mi spună nimeni că a trăit de-ajuns!
Țărâna se întoarce de-a pururi în țărână,
Cum orice întrebare se-ntoarce în răspuns...

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, octombrie 18, 2019

E rodul toamnei mele...



Vineri, 18 Octombrie 2019

E rodul toamnei mele sortit pentru cules,
Cu cât se-adună anii pribegi prin lutul meu
Se-mpuținează somnul din ce în ce mai des
Și sufletul tânjește spre-odihnă mai mereu.

Dar tu ești lângă mine și eu voi fi oricum
Până la capăt martor al frumuseții tale,
Din ceruri cade brumă, e vremea ei de-acum
Și floarea veștejită suspină-ntre petale...

Prin via din grădină răzbat dureri de vin,
Culege-mă cu grijă încet și nu în pripă
E rodul toamnei mele și el nu ți-e străin,
Din tot ce sunt cât oare voi fi aici risipă?

Nicolae Nicoară-Horia



joi, octombrie 17, 2019

Din biografia unui dor...



Joi, 17 Octombrie 2019

Întotdeauna mi-am dorit să fie bine
În viața mea și-n lumea din afară,
Pentru acei ce încă lângă mine
Mai au aici un Dumnezeu și-o Țară!

Am cunoscut de mic ce-nseamnă hățul,
Acolo-n Munții plini de suferinți
Și am urât minciuna și dezmățul,
Pizma dintre frați, dintre părinți!

Din inima ce-n văzul lumii bate,
Cuprinsă de același Unic Dor,
Nu am râvnit averi și nici palate,
Mi-a fost Cuvântul pururi de-ajutor

Și am crezut în El de când mă știu,
Lumina Lui o port mereu în sânge
Și câtă vreme pe pământ sunt viu
Niciun întuneric nu mi-o frânge!

Nu sunt stăpân pe aer, nici pe vise,
Ca om cu patimi și cu simțăminte
Am scris și scriu cuvintele trimise
Și mă supun deplin poruncii sfinte...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, octombrie 15, 2019

Struguri de cules...



15 Octombrie 2019
-Restituiri-

Până e toamnă şi e vreme bună,
Până eşti frumoasă şi mai poţi,
Vino să culegem împreună
Strugurii din via mea răscopți...

Vino să-i culegem cu folos,
Nimic să nu rămână de pierzare
Şi vinul să ne fie sănătos,
Graurii flămânzi pândesc în zare...

Lumina cadă peste noi fecundă,
Să nu ne adumbrească niciun nor
Din care gelozia stă la pândă,
Vino să-i culegem, dor cu Dor...

Nicolae Nicoară-Horia


luni, octombrie 14, 2019

Viața...



14 Octombrie 2019
Iar de întrebările nebunești și de genealogii
și de certuri și de sfădirile pentru lege-ferește-te,
căci sunt nefolositoare și deșarte.
De omul eretic după întâia și a doua mustrare depărtează-te,
știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat,
fiind singur de sine osândit”.
Tit 3, 9-11

Se-ntreabă-ntruna, fără de răspuns
Prietenii, dar și dușmanii mei
Pe care încă nu-i cunosc de-ajuns:
Ce-i viața asta și ce-i moartea ei?

Iubire sau iluzie sunt toate!”
Și uite-așa, de-atâtea întrebări
Omul să respire nu mai poate
Tot alergând în cele patru zări

Ca un soldat cu spadă și cu scut,
Armura sinelui e-atât de grea!
Trăiește-ți viața dacă te-au născut
Părinții tăi cu Dragoste de ea!

De la leagăn, până lângă cruce
Viața pe pământ e una, sfântă,
De unde vine și-ncotro se duce?
Cu taina ei nu te lua la trântă...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, octombrie 13, 2019

Ipostaze, metastaze...



Duminică, 13 Octombrie 2019

Umblă Iuda tulburat pe hărți
Și vremea toată parcă dă în gropi,
E tot mai multă ură pentru cărți,
Pentru dascăli, dar și pentru popi!

Se ceartă silnic frații între ei
Și ignoranța parcă este doxă,
Cum strigă disperarea din atei
Pustiind credința ortodoxă!

Le stau în gât și din icoane sfinții
De nu mai pot pe lume să respire,
Cu spor copiii își jignesc părinții
Uitând de sfânta lor alcătuire;

Nu-și mai află liniștea hotar
În zi de lucru și în sărbători,
Duminica, cea scrisă-n calendar,
E sâmbătă, sau luni adeseori...

Nimic din Viață nu avem de-ajuns,
În toate cele ne pândește lipsa,
Ne punem întrebări fără răspuns
De parcă retrăim...Apocalipsa...

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, octombrie 12, 2019

Hulește omul...



12 Octombrie 2019

Veșnic între beznă și lumină,
Între un prezent și un trecut,
Hulește omul, duhul sfânt suspină,
Uită ulciorul cine l-a făcut...

Hulește omul și de Cer se-ascunde,
Nemulțumit la fiecare pas
În goana dinspre azi, spre oareunde,
Nu are timp, nici loc pentru popas...

Încovoiat ca semnul de-ntrebare,
Prin viața asta rătăcind hai-hui,
Nu are liniște, de ce nu are,
Cine-o alungă din grădina lui?

N-auzi pe Dumnezeul tău cum spune:
Ce nu cunoști de ce iei în deșert!
Duhul sfânt nu e deșertăciune!
Pentru hulă pururi nu te iert!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, octombrie 11, 2019

Legat de aer...



Vineri, 11 Octombrie 2019
-Restituiri-

Mă simt atât de om și-atât de mic!
Mărețe sunt doar gândurile mele
Și nu duc, Doamne, lipsă de nimic,
Doar aer vreau mai mult din toate cele!

De el nu mă mai satur niciodată,
Flămând voi fi și-atunci când mă voi duce,
Așa cum a plecat sărmanul tată
Și mama mea în ceruri să se culce...

Nimic nu-i veșnic să nu se termine,
Orice otravă, orice elixir,
Legat de Aer sunt, legat de Tine
Și toată Viața-nvăț cum să respir!

Ea mă inspiră și de-aceea scriu
Și plină de-adevăr i-ascult porunca,
Iar câtă vreme pe pământ sunt viu
Voi săvârși, legat de aer, munca...

Nicolae Nicoară-Horia






joi, octombrie 10, 2019

Nu piere Țara...


Joi, 10 Octombrie 2019

Dac' a ajuns precum o... zdreanță
Această Țară minunată,
Mă-ntrebi: mai pot avea speranță
Că va fi iar ce-a fost odată?

Cu noaptea-nchisă-ntre pereți,
Prin sate pline de urzici,
De liniște și de scaieți,
Nu mai sunt pocnete de bici

Și clopotul tot mai în dungă
De la Biserică se-aude,
O, Doamne cine îmi alungă
Românii înspre oareunde?

Bătrânii pleacă spre morminte,
Cei tineri în tristețea lor,
Din limba Maicii mele sfinte,
Cuvintele și ele dor!

Spre Cer privirea mi-o ridic:
Le vom avea aici pe toate
Ce s-au vândut pentru nimic
Uzine, fabrici, combinate?

Din glodul plâns, până-n tavan,
E lupta crâncenă în toi
Pentru putere și...ciolan,
Nu pentru binele din noi!
......................................
Și totuși Cineva îmi spune
Cu-același glas dumnezeiesc:
Nu piere Țara în genune
Nici Neamul nostru Românesc!

Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, octombrie 09, 2019

Cad merele...



9 Octombrie 2019
-Restituiri-

De la ghiocei la crizanteme,
De la tine până mai târziu,
Ce plină mi-e grădina de poeme!
Să fie numai vreme să le scriu...

Prin vie vântul pribegind suspină,
Strugurii ei se odihnesc în vin,
Ultimele roiuri de lumină
Dinspre vară nu le-auzi cum vin?

Se duc grăbite dincolo de toamnă,
Nici să le număr nu mai ştiu de-acum,
Cad merele, ce bucurie, doamnă,
De vârsta mea lovindu-se postum!

Eu le ascult căderea lor şi tac,
La sân tu le adună dacă vrei,
Ce coapte sunt şi roşii, cum îţi plac,
Sunt mere oare, ori sunt anii mei?

Nicolae Nicoară-Horia

marți, octombrie 08, 2019

Sunt dependent de tine, Poezie...



8 Octombrie 2019

Sunt dependent de tine, Poezie,
Cum dependent e glasul de cuvânt,
Mi-e sufletul în toate mărturie,
Fără el nu-i zbatere de vânt!

Precum e fumul dependent de foc,
Sunt dependent de tine, Poezie!
Tu ești cu mine-aici, în orice loc
Și Clipa niciodată nu-i târzie...

Oricâte asupriri vor fi să-mi fie
Împreună nu spun că mi-e greu,
Sunt dependent de tine, Poezie,
Cum dependent mă simt de Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia



luni, octombrie 07, 2019

Înțeleptul tace...



7 Octombrie 2019

Înțeleptul tace și îndură
Pe lumea asta, tot mai într-o doagă,
Câte spurcăciuni nu ies pe gură,
Pe-aceeași care cântă și se roagă!

Înțeleptul tace, nu răspunde
Jignirilor aduse fel de fel,
De cei de-acasă și de oareunde,
Pe rând, la toți, le va răspunde El!

Și-așa e Viața plină de derută,
Tot mai aproape zilnic de târziu,
Poetul tace-lacrimă durută
Prelinsă pe obrazul Celui Viu...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, octombrie 06, 2019

Dormi împăcată...




Duminică, 6 Octombrie 2019


Afară plouă, Mamă și e frig,
Peste mormântul tău cad stropii reci,
Ca și atunci și astăzi te mai strig
Din marginile lumii: „unde pleci?”

Și întrebarea mea-i fără răspuns,
Sub cerul toamnei, mut și plumburiu,
Chemat acolo unde ai ajuns
Și eu o să mă mut într-un târziu...

Dormi împăcată”! Știu că tu exiști
Și simt în mine sufletul tău blând,
Duminică era, cu zorii triști,
Când ai plecat din lume surâzând...


A plecat Mama...
Duminică, 6 Octombrie 2013, ora 5.38

-Restituiri-

A plecat Mama, ea nu mai este,
Totul ce-a fost e aducere-aminte,
Niciodată n-am crezut în această poveste,
Nu am crezut niciodată în aceste cuvinte!

Când mâna mea dreaptă pe creștet i-am pus
Tot Cerul parcă se coborâse sub pleoape,
Ai grijă de mine!” așa mi-a spus,
De dumneata întotdeauna voi rămâne aproape!

A doua oară e despărțirea de fiu,
Aici pe pământ altă naștere nu-i,
Nu mai am lacrimi, să plâng nu mai știu,
Dumnezeu să o țină în brațele Lui!

Acolo măcar să o simt fericită,
A plecat Mama”, trei cuvinte și-atât,
Fiecare plecăm când e clipa sortită
Cu cheia Casei legată de gât...

Trec anii, mamă...

Trec anii, mamă, tot mai mult te-apropii
De gândul meu rămas pe la răscruci,
E ziua când, din marginile gropii
Te-am întrebat atunci: „unde te duci?”

Aveai pe față un surâs aparte,
Sunt obosită!” Doar atât mi-ai spus
Și niciodată n-ai vorbit de moarte,
Ci numai de Învierea lui Iisus!

Trec anii, Mamă, ca un tăvălug
Peste oameni, pomi și peste case,
Din fața lor n-am unde să mai fug,
Rămân în urmă amintiri frumose...

Mi-e sufletul stingher acum când scriu,
Și plânge-n mine pruncul ce eram,
Trec anii, Mamă, câți mai sunt nu știu,
Nici vreme să-i mai număr nu mai am...

Mamă, sufletul mă doare...

Ca un vultur între stânci
Sufletul din trup mă doare,
Șapte ani sunt azi de-atunci-
Câți or să mai treacă oare?

Eu mă duc, rămâi cu bine...”
Dumneata așa mi-ai spus,
Murmură un roi de-albine
Tot mai sus și tot mai sus...

În auzul meu e noapte,
În tăcerea mea e frig,
Merele-n grădină-s coapte
Și-n târziul când te strig!

Fie-ți somnul veșnic dulce,
Mamă, sufletul mă doare!
Pe mormântul tău sub cruce
Arde-un ochi de lumânare...

Nicolae Nicoară-Horia



Ortodox...



Duminică, 6 Octombrie 2019
-Cuvinte duminicale-
Este un Domn, o credință, un botez,”
Efeseni 4, 5

Ce vină am că m-a născut o Mamă
Copil ortodox, sub icoanele sfinte,
Îngerii și astăzi sunt acolo în ramă,
Pruncul acela de-atunci nu vă minte!

Întreagă și vie i-a rămas dinspre Munte
Lumina aceea și fără rușine
Port semnele Crucii în suflet, pe frunte
Și bucuria Învierii cu mine!

Dimineața și seara, oricând sub tărie
Curată mi-a fost Rugăciunea din pâine,
Tatăl nostru” mi-e drept mărturie:
Ortodox „m-am născut” și așa voi rămâne!

Nu mă iau cu nimeni la sfadă vreodată,
Pentru icoane și pentru crez,
Le respect tuturora religia dată:
E-o singură Credință și-un singur Botez!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, octombrie 05, 2019

Cu vine votezi?



5 Octombrie 2019

Din Muntele nordului până la Marea
Unde, ca Râul, aproape-am ajuns,
Cu cine votezi? Peste tot întrebarea
Îmi pândește auzul și-așteaptă răspuns!

Mă întreabă prietenii și dușmanii notorii,
Dar sufletul meu nu este...pendinte,
Mă uit pe cer încotro se duc norii,
Ei nu ascultă de niciun Președinte...

Pâine mai multă și lapte și sare,
Pace în gânduri, sănătate în oase
Și alte minuni ne promit fiecare
Din pozele lor apretate, frumoase...

Minciuna și rânjetul nu pot să le-ndur,
Legat de pământ îmi simt zborul,
Țara întreagă și poporul din jur
Așteaptă să vină Mântuitorul!

Altă alegere nu-i pe măsură,
Destul ne-a mințit și-nșelat fiecare,
Flămând de dreptate, sătul de ură
Nu mai cred, din politică, în nicio culoare!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, octombrie 04, 2019

Nervi de toamnă...





Vineri, 4 Octombrie 2019

Bate câmpii vântul prin cetate,
Parcă bate murgul din copite,
Nervi de toamnă, frunze împrăștiate,
Gânduri și cuvinte ruginite;

Nervi de toamnă, peste tot și-n toate
Dor și lăcrimează ochii mei,
Oamenii sunt plini de răutate
Și văzduhul plin de funigei...

Măcar tu să îmi asculți povestea,
Să te-aud oftându-mă: nu-mi pasă!
Nervi de toamnă și cu toate-acestea
Toamna noastră cât e de frumoasă!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, octombrie 03, 2019

De unde vin...



Joi, 3 Octombrie 2019

De unde vin? Mă-ntreabă unii,
Că altceva mai bun nu au,
Nu-i pun eu stavilă furtunii,
Nici veșniciei sens nu-i dau...

Le spun aici, cu tot regretul,
N-am suferit să-mi pună ham
Acei ce nu-mi știu Alfabetul
Durerilor acestui neam!

Până când viața îmi amână
Plecarea spre un alt tărâm,
Cu toată ființa mea română
Sunt rob aceluiași Stăpân!

Întrebătorii orice-ar spune
Doar Lui o să-i rămân fidel
Și versul meu nu se supune
Cenzurilor de niciun fel!

De unde sunt? Nici eu nu știu
Și totuși pribegind prin viață
Biografia mea o scriu
În fiecare dimineață...

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, octombrie 02, 2019

Țară dulce și amară



2 Octombrie 2019-Restituiri-Țară dulce și amarăNu e zi să nu mă doarăTot seninul din pocale,Curs din lacrimile tale,
Toate gândurile lor,Ale patri-hoților,Pline, Doamne, de veninȘi le știu de unde vin,Gânduri negre și străine,Gânduri care să dezbine,Tot ce-i românesc în noi,Țară arsă de nevoi!Și noi adormiți și muțiNu-i vedem cât sunt de mulți,Și se-ntind mereu ca râiaPeste toată România!Țară dulce și amară,Dinlăuntru și-n afară,Dorul ce în piept mă doare,Doina ta fără hotare,Nimeni n-o să mi le ducă,Cine-n lume să-mi traducăSufletul ce-l port în mine,Țară Românească, cine?


Nicolae Nicoară-Horia