Hulește omul...

12 Octombrie 2019

Veșnic între beznă și lumină,

Între un prezent și un trecut,

Hulește omul, duhul sfânt suspină,

Uită ulciorul cine l-a făcut...

Hulește omul și de Cer se-ascunde,

Nemulțumit la fiecare pas

În goana dinspre azi, spre oareunde,

Nu are timp, nici loc pentru popas...

Încovoiat ca semnul de-ntrebare,

Prin viața asta rătăcind hai-hui,

Nu are liniște, de ce nu are,

Cine-o alungă din grădina lui?

N-auzi pe Dumnezeul tău cum spune:

Ce nu cunoști de ce iei în deșert!

Duhul sfânt nu e deșertăciune!

Pentru hulă pururi nu te iert!

Nicolae Nicoară-Horia