duminică, iunie 24, 2018

Facerea de bine...



Duminică, 24 Iunie 2018
-Cuvinte duminicale-

Ajută-mă!” „Azi nu mai pot,
Sunt ne-ajutorat acum!”
A șters într-o clipită tot
Și prietenia lor e scrum...

Odată i-a fost dat sfârșitul
Și de la moarte l-a salvat,
Dar l-a urât, nenorocitul,
Ca pe-un dușman adevărat!

Era mai mult decât un frate,
Ei, frații, nu l-au înțeles,
S-a risipit pe rând în toate
Și cu nimic nu s-a ales...

L-a ajutat o viață-ntreagă,
Cum nu s-a ajutat pe sine,
Vai, cine poate să-nțeleagă
Ce-nseamnă facerea de bine?

Cât bine n-a făcut și El
Cu fapta, zilnic și cu gândul,
De l-au bătut ca pe-un mișel
Pe lemnul crucii răstignindu-L!

Să-ți fie Dragostea stăpâna,
Întotdeauna demn și blând,
Ajută-mă!” Întinde-i mâna
Ce poate fi și pumn oricând!

Pe cel mai nevoiaș ca tine
Ajută-l ca întâia dată,
La orice facere de bine
Nu aștepta nicicând răsplată...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 23, 2018

Mirosul de fân...



23 Iunie 2018

Mi-e dor s-adorm pe-o cergă de stele
În cântec de greieri țârâit în auz,
Acolo în Satul copilăriei mele,
Unde n-am știut ce înseamnă ursuz...

Cum ne făcusem culcuș într-o claie,
Nici astăzi culcușul nu e ocupat,
Mi-a intrat mirosul de fân în odaie
Și s-a așternut lângă mine în pat;

Ce pot să-i spun? Amintiri luminoase
Îmi curg în suflet ca râul pe prund
Și mâna mea scrie cuvinte rămase
Din cerul acela în care m-ascund

De vremea aceasta tot mai ciudată
Și așa-mi vine, Doamne, să strig:
Mamă, mai naște-mă numai odată!”
Când orice naștere e un cîștig...

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iunie 22, 2018

Îmi bat coasa...





Vineri, 22 Iunie 2018

Îmi bat coasa, rar și apăsat,
Ea geme-nfiorată pe „ileu”,
Așa cum o băteam fecior în sat,
În Satul alduit de Dumnezeu...

Coasa astăzi nu mă mai ascultă,
Cum ascultau norii duși de vânt,
Iarba de o vreme-i tot mai multă,
Nici cărări aproape nu mai sunt

Acolo între case, cum erau
De dorurile noastre bătucite,
În casele unde-amintiri mai stau
Și cheile din uși sunt risipite...
.................................................
Îmi bat coasa ruginită-n gând
Și tata-i dus prin alte locuri sfinte,
Un copil parcă-l aud plângând
Între brazde albe de cuvinte...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, iunie 20, 2018

Satul meu...



20 Iunie 2018
-Restituiri-

Ce sfânt e tărâmul acela din toate
Unde-am văzut lumina în libertate!
M-a născut Mama, singură, greu,
Acolo în inima Satului meu...

Dintotdeauna am iubit depărtările,
Cu mâini copilărești mângâiam zările,
Mi-aduc aminte întrebările mele-
Ce-i dincolo de Sat, dincolo de ele?

Poate e fata din gânduri, frumoasă!
Nu plecasem nicăierea de-acasă,
Muntele Găina îmi era aproape,
Îi simțeam răsuflarea sub pleoape...

Satul meu drag, cu chip de ulcior
Din care-am băut lapte și dor,
Poezia mea sfântă ce mi-a fost dată,
Nu l-am uitat, n-o să-l uit niciodată!
.................................................
Acolo mă întorc din hotarele vieții
Precum soarele în roua dimineții,
El mi-a rămas Universul întreg,
Niciodată poate n-o să-l înțeleg...

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, iunie 17, 2018

Luminătorul...



Duminică, 17 Iunie 2018
Luminătorul trupului este ochiul;
de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău
va fi luminat...”
Ev. Matei 6, 22
-Cuvinte duminicale-

Și totuși e Duminică acum,
Din Adevăr cuvântul picurat
Îmi umple clipa dată de parfum:
Să-ți fie ochiul pururea curat!”

Luminătorul trupului” mi-a fost
În clipa când l-a-nvrednicit lumina
Și întunericul, știu, are un rost
Din el își trage seva rădăcina!

Sub stăpânire fiind nu am slujit
Nicicând mai multor domni deodată,
De-aceea mă simt astăzi fericit
Și fericirea zilnic mi se-arată!

Mă-ntreabă cineva de am vrăjmași,
De unde, mai ales și cine-mi sunt?
Peste tot în viață-i simt sub pași,
Fără ei nu-i nimeni pe pământ...

Nicolae Nicoară-Horia

Penalii...



Duminică, 17 Iunie 2018

În Țara aceasta, tot mai puțină,
Penalii bogați se lăfăie-n puf,
Mă-ntreb mereu, cât o să-i mai țină
Pământul acesta de sub văzduh?

Îi simt, îi aud peste tot și îi văd,
Nimeni nu-ntrebă, nimeni nu răspunde,
Nu-i osândește niciun prăpăd,
Unde sunt fabricile, combinatele, unde?

Ei nu dau socoteală pentru „câștig”,
Din băncile noastre și din cele străine,
Numai spre Tine, Doamne, mai strig,
Apocalipsa aceea, când vine?

Justiția-i oarbă, mi-e milă de ea,
Ca de o văduvă din Satul meu,
Poate se-ndură vreodată și vrea
S-o lumineze bunul Dumnezeu!

De copil mi-am dorit cu atâta ardoare
Să fie dreptate în ceea ce fac,
Penalii!” Cuvântul acesta mă doare
Și durerea mi-e fără de leac...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 16, 2018

Ce liniștit era...



16 Iunie 2018

Ce liniștit era odată Omul,
Își vedea de coasă și de plug,
Templu era templu și nu domul,
Iar grădina plină de belșug!

Nu se certau pe-atunci unul cu altul,
Politica” avea un singur țel,
Cel de jos nu înjura înaltul
Și purta respect față de el!

Dar liniștea s-a dus, cu tot regretul
Vă spun și ochii de ce văd mă ard,
Acum e plin de ură Internetul
Cât nu încape-n niciun leopard...

Se iau la harță pruncii cu părinții,
Din Purgatoriu, până-n Empireu,
Se tulbură și din icoane sfinții-
Cine rezistă, știe Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia

Sursa foto: Internet