vineri, iulie 19, 2019

Ne pregătim să mergem la Găina...



Vineri, 19 Iulie 2019
-Restituiri-

Și-așa precum la toți v-am spus,
Ne pregătim să mergem la Găina,
Acolo-n Apuseni, pe Munte, sus,
Celui ce-a uitat nu îi port vina...

V-aduc aminte, să nu fie-n van,
Celor dragi de-aici și de departe,
Că merită, măcar odată-n an
Să vă lăsați nevoile deoparte,

Dar mai ales cei ostoiți de dor,
Ce n-aveți încă viețile legate,
Să vă luați de mână-ncetișor
Pe cărări tot mai întortocheate...

De-aceea, să plecați cât mai devreme,
Popasurile fie cât mai dese,
Duminica din tulnic să vă cheme,
Cu ochii mistuiți după mirese...

Și-acolo, lângă Crucea celui care
Ne-a vindecat o clipă de nevoi,
Ca un semn de binecuvântare,
Din cer să cadă roua peste voi;

Să „târguiți” tot ce-i frumos și drag
Și plata voastră fie-vă deplină,
Iar dimineață s-auziți în prag
Cocoșul cum o ceartă pe Găină...

Nicolae Nicoară-Horia




joi, iulie 18, 2019

Femeia, poezia și floarea...



Joi, 18 Iulie 2019

Eu am văzut o floare de dragoste plângând,
Cu bucurie sfântă, cu ochii plini de rouă,
Mă miruie lumina pe suflet și pe gând,
Vederea ne-a fost dată de-atâtea ori și nouă!

Slăvită fie pururi minunea ființei tale,
Cu ea orice durere pe lume o învingi
Vai, câtă frumusețe ascunsă-ntre petale,
C-adeseori în viață ți-e teamă s-o atingi!

Aici, în lumea asta, la vreme mi-au fost date
Femeia, Poezia și Floarea, toate trei,
Acum când mâna scrie cuvintele „ciudate”
Tu stai și-asculți lumina cum cântă-n ochii mei...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 16, 2019

Liniștea din liniște...



16 Iulie 2019
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună”.
Lucian Blaga

Mi-e sufletul flămând ca un gravor,
Și gura mea de-o sete sfântă-i arsă,
Mi-e dor de ea, ca apei de ulcior,
De liniștea din liniștea de-Acasă!

Cu mine am luat-o împrumut
Prin lumea asta tot mai urlătoare
Și-acolo într-un leagăn să mă mut
Sub grinda veșniciei ce mă doare...

Și liniștea aceea parcă-i tristă,
Eu știu că amăgire-i tot ce spun,
Nici ea de-o vreme poate nu există,
Așa cum nu-i la Țebea sub gorun;

El, Avrămuț al nostru, este viu,
Și vremea peste tâmple îl apasă,
Mi-e dor și mai ales atunci când scriu
De liniștea din liniștea de-Acasă...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Ioan Nicoară


luni, iulie 15, 2019

Acasa noastră...




15 Iulie 2019

Iar mă cern tristețile prin sită,
De-o vreme tot mai multe mi le am,
Acasă-nlăcrimată, părăsită,
Cine te-a lovit cu piatra-n geam?

Cine-i indi-vidul ce cutează
Să îți pună vânt în așternut?
Liniștea din tine sângerează
Și mă doare adevărul mut!

Acasă-amintirea noastră vie,
Răcoarea cea mai sfântă de sub nor,
Acolo-n tine mi-a fost dat și mie
Să mă nasc pe prispa unui Dor;

Acolo s-au născut pe rând voievozii
Acestui neam, ce încă se mai nasc,
De-aceea te lovesc mereu nerozii,
Ca fulgerul pe Saul din Damasc...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 14, 2019

Poezia, precum floarea...



Duminică, 14 Iulie 2019
Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc,
ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă”.
Ev. Matei 15,

Poezia, precum floarea
ruptă din grădină
nu trăiește în glastră!
Acolo
nu rodește niciodată
și
nu e fericită
numai pentru tine,
pusă în fereastră...
Poezia
spre dăruire
mereu ne-a fost dată!
Libertatea ei
are nevoie de lumină!
Altfel
e scurtă
bucuria noastră!

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, iulie 13, 2019

Poetul și Țara...



13 Iulie 2019

M-au născut părinții mei încet,
Nașterea nicicând să nu mă doară,
Nu sunt eu cel mai iubit poet,
Dar știu că îmi iubesc această Țară!

Da, o iubesc și sufăr deseori
Când lacrima pe suflet o apasă,
Această țară plină de splendori,
De care celor duși nici nu le pasă,

Când o vorbesc străinilor de rău,
Afurisit le fie-n veci câștigul,
Eu am rămas aici la sânul tău
De-am îndurat și arșița și frigul,

Dac-au plecat, tu nu ai nicio vină,
Cei vinovați sunt printre noi acum,
Dar „judecata” vieții o să vină
Și pașii ei grăbiți se-aud pe drum...

O, Țara mea, cu marginile rupte,
Cu cimitire în afara lor,
Unde zac răpușii tăi în lupte,
Aceste vremuri vitrege mă dor!

Pe Horia, străbunul din Albac,
Îl trage iar Istoria pe roată
Și din durerea lui nu pot să tac,
Dumnezeu nu doarme niciodată!



Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 12, 2019

În viață eu sunt altul...



Vineri, 12 Iulie 2019
Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”.
Nichita Stănescu

Ce-i oare Adevărul atunci când nu-i întreg?
Aud pe câte unul spunând mereu când scrie,
Ca cititor statornic, mi-e greu să-l înțeleg:
În Viață eu sunt altul, nu cel din Poezie!

Acolo scriu cuvântul...ce-mi vine, doar atât,
Nu poate-nțelepciunea din minte să m-asculte
Și fără ea în soartă mi-e silă și urât
Dar Poezia, oare, e una, sau mai multe?

Ci eu mă știu același, oriunde și oricând,
În suflet întrebarea îmi stăruie fierbinte
Ca amirosul pâinii pentru un om flămând:
Cine-i Adevăratul ascuns între cuvinte?

Nicolae Nicoară-Horia