Rugăciunea mea orice înger o
știe
Către Dumnezeul celor ce încă
mai scriu:
Nu mă lăsa fără Aer și fără Poezie,
Doamne-al cuvintelor în care
sunt viu!
Slăvită Clipă cu sfânt miros
de mir,
Până la capătul vieții așa
să-mi rămâi!
Poezia e Aerul pe care-l respir
De când mi-a fost dată porunca
dintâi.
Ce dulce-mpăcare e-n sufletul
meu!
Din trup se revarsă fericit în
afară,
POEZIA și AERUL, între ele
mereu
E Duhul Înaltului ce
mă-nfioară..
09 Iulie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
Eu cred că și Înălțarea face parte din Viață,
precum întunericul din lumină.
Și eu mă voi
înălța într-o zi,
Sunt atâtea semne
în jurul meu,
Voi mai scrie până
atunci poezii
Cât o vrea bunul
Dumnezeu!
Înălțarea e tot o
curiozitate
Și viața aceasta
așa mi-a fost,
Nu știu cât adună
și cât desparte
Și plecarea din
lume are un rost...
De ea,
vremelnicul, nu mi-e mai teamă,
Oricum veșnicia
nu-i pe pământ,
De la naștere și
până la vamă,
Viața e veșnică
doar în Cuvânt!
Și eu o să mă înalț într-o zi,
Clipa aceea cine mi-o spune?
Când glasul chemării îl voi auzi
Ce merinde de drum îmi voi pune?
Nicolae
Nicoară-Horia
Ev. Luca 24, 35-53
Trec zilele, ca vântul printre
brazi,
Nimeni nu știe câte-au mai
rămas,
Hristos S-a Înălțat! Vă spun
și azi
Cu-aceeași bucurie sfântă-n
glas!
Hristos S-a Înălțat, cum se
înalță
Din lume orice Duh biruitor,
Eu știu că și înălțarea se
învață,
Ea nu e la-ndemâna tuturor!
La patruzeci de zile de când
El
A Înviat din moartea
nemiloasă,
Hristos S-a Înălțat! Vă spun
cu zel
Și să vă intre bucuria-n casă!
Hristos S-a Înălțat! Primiți
în dar
Aceste trei cuvinte creștinești,
Hristos S-a Înălțat și nu-n
zadar,
Prin Înălțarea Lui eu sunt și
ești!
De clipa înălțării nu te teme,
Oricum ea o să vină în curând
Și fiecare dintre noi la vreme
Se va înălța de-aici pe
rând...
Pentru acela ce nu-mi dă
crezare,
Oricât ar fi în viață de
mișel,
Cu dragoste mă rog și cu
ardoare
Să aibă milă Dumnezeu de el!
Nu-i primăvară fără frunză
verde,
Fără Înălțare, pogorâre nu-i,
Hristos S-a Înălțat! Acel ce
crede
În suflet să-i rodească Pacea
Lui!
Atunci s-a Înălțat la cer Iisus,
De fața Lui nu-i cine să
se-ascundă,
Acel ce crede-n Adevărul spus
Cu dragoste firească să-mi
răspundă!
Nicolae Nicoară-Horia
Se coc cireșele acolo pe plai,
Fie-le coacerea, Doamne, deplină!
Se naște Iancu și pleacă Mihai,
Amândoi logodiți cu aceeași lumină!
Fie-le amintirea vie-ntre noi,
Cât Aerul deasupra o să rămână!
Două „genii pustii” amândoi,
Suflete vorbitoare de limbă română...
Eu simt și vă spun cu-adevărul în glas,
Ei s-au întâlnit și aici pe pământ
Și-acolo, acum, în Marele Popas
Viețuiesc împreună în același Cuvânt!
..............................................................
Înapoi, știu, zadarnic îi chem,
Toate puterile mele sunt slabe,
Eminescu și Iancu, din același Poem,
Niciodată despărțiți în silabe...
Sâmbătă, 8 Iunie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
Sunt și eu, ca fiecare,
Călător legat de drum,
E ispită frumusețea,
Cea pe care-o văd acum?
Fără ea ce tristă-i viața,
N-are noimă pe pământ
Și mă simt atât de liber,
Cum e Duhul din cuvânt!
Dragostea și frumusețea
Nimenea nu le desparte,
Veronica-Eminescu,
Înaintea mea-s departe...
Ce văd eu, vedeți voi oare?
Se întreabă ochii mei
Și se umple-ntreg Poemul,
Doamne, cu miros de tei!
........................................
E ispită frumusețea?
E păcat? Încă nu știu,
Dar mă rog la Judecată,
Greșitor iertat să fiu...
Nicolae Nicoară-Horia
Grafica: Constanța
Abălașei-Donosă
Binecuvântată fie Ziua
Învățătorului,
Ziua Celui ce veșnic ne-nvață!
În fiecare zi e Ziua Lui,
Precum e soarele din orice
dimineață.
Ascultați-i cuvintele spuse
mereu,
Fie-vă netezită din gânduri
cărarea:
Eu sunt Cel trimis de Dumnezeu
Pe pământ să-I săvârșesc
lucrarea!
De pe crucea din suflet și nu
din lemn,
Ce limpede-i glasul atunci
când îL chem:
Lăsă-mă să-Ți fiu ucenicul cel
demn
Până la capătul acestui Poem!
Învăţătoarea...
Ce dulce eşti, ca zumzetul
de-albine
Şi dragă precum Dorului
chemarea!
S-au spus atâtea gânduri
despre tine
Cum despre râuri povesteşte
Marea...
Şi totuşi, mâna mea care te
ştie
Ea ţi-a rămas de-a pururea
datoare,
Cu ochii tăi a învăţat să
scrie,
Mereu frumoasă, Doamnă
Învăţătoare!
Mi-aduc aminte- prima zi de
şcoală,
De cuvinte să nu-ţi fie teamă!
Acolo-n Munţi, cu murmur de
răscoală
Şi te-am iubit de-atunci ca pe
o mamă...
Nicolae Nicoară-Horia
Și întrebării nu îi sunt
ostil,
Să mă ierte bunul Dumnezeu:
Cine oare nu a fost copil?
Câtă vreme se aude încă
Un glas de înger, tânăr și
zglobiu,
Oricât ar fi tăcerea de
adâncă
Nu se face-n Adevăr târziu!
Cu cât e zarea vieții mai
aproape,
Și flacăra speranțelor de
scrum,
Același Dor nevindecat sub
pleoape
Îl poartă orice călător pe
drum...
Copil frumos, cu inima
divină,
Niciun bătrân din lumea asta
toată,
Ca tine, plin de pace și
lumină,
Nu poate spune că n-a fost
vreodată!
Mă luminează gândul când îl scriu!
Prin Munții din Apus, peste
răzoare,
Copilul de atunci aș vrea să
fiu,
Cu-aceeași bucurie sub
picioare!
De-acolo, din Copilărie vin,
Plină de griji-acum și de
nevoi,
Într-o cămașă albă ca un crin,
De Mama mea țesută în
război...
Desculț prin rouă să v-aduc în
prag
Miros de sărbătoare și
de-otavă,
La mulți ani, Copile scump și
drag,
Să-ți fie-aproape îngerii din
slavă!
E Ziua ta și ziuă să îți fie
În gânduri și în inimă mereu,
Fără surâsul tău, Minune vie,
Ar fi trist și-n ceruri
Dumnezeu!
Nicolae Nicoară-Horia
