duminică, iunie 17, 2018

Luminătorul...



Duminică, 17 Iunie 2018
Luminătorul trupului este ochiul;
de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău
va fi luminat...”
Ev. Matei 6, 22
-Cuvinte duminicale-

Și totuși e Duminică acum,
Din Adevăr cuvântul picurat
Îmi umple clipa dată de parfum:
Să-ți fie ochiul pururea curat!”

Luminătorul trupului” mi-a fost
În clipa când l-a-nvrednicit lumina
Și întunericul, știu, are un rost
Din el își trage seva rădăcina!

Sub stăpânire fiind nu am slujit
Nicicând mai multor domni deodată,
De-aceea mă simt astăzi fericit
Și fericirea zilnic mi se-arată!

Mă-ntreabă cineva de am vrăjmași,
De unde, mai ales și cine-mi sunt?
Peste tot în viață-i simt sub pași,
Fără ei nu-i nimeni pe pământ...

Nicolae Nicoară-Horia

Penalii...



Duminică, 17 Iunie 2018

În Țara aceasta, tot mai puțină,
Penalii bogați se lăfăie-n puf,
Mă-ntreb mereu, cât o să-i mai țină
Pământul acesta de sub văzduh?

Îi simt, îi aud peste tot și îi văd,
Nimeni nu-ntrebă, nimeni nu răspunde,
Nu-i osândește niciun prăpăd,
Unde sunt fabricile, combinatele, unde?

Ei nu dau socoteală pentru „câștig”,
Din băncile noastre și din cele străine,
Numai spre Tine, Doamne, mai strig,
Apocalipsa aceea, când vine?

Justiția-i oarbă, mi-e milă de ea,
Ca de o văduvă din Satul meu,
Poate se-ndură vreodată și vrea
S-o lumineze bunul Dumnezeu!

De copil mi-am dorit cu atâta ardoare
Să fie dreptate în ceea ce fac,
Penalii!” Cuvântul acesta mă doare
Și durerea mi-e fără de leac...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 16, 2018

Ce liniștit era...



16 Iunie 2018

Ce liniștit era odată Omul,
Își vedea de coasă și de plug,
Templu era templu și nu domul,
Iar grădina plină de belșug!

Nu se certau pe-atunci unul cu altul,
Politica” avea un singur țel,
Cel de jos nu înjura înaltul
Și purta respect față de el!

Dar liniștea s-a dus, cu tot regretul
Vă spun și ochii de ce văd mă ard,
Acum e plin de ură Internetul
Cât nu încape-n niciun leopard...

Se iau la harță pruncii cu părinții,
Din Purgatoriu, până-n Empireu,
Se tulbură și din icoane sfinții-
Cine rezistă, știe Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia

Sursa foto: Internet

duminică, iunie 10, 2018

Tristețea mea e și a voastră...



Duminică, 10 Iunie 2018
-Cuvinte duminicale-

Și-așa mă umplu câteodată
De o tristețe fără leac
Privind prin țara asta roată,
Ca roata celui din Albac!

Pentru sărmanul meu norod,
Mereu între „No, hai!” No, gata?”
E viața ca un eșafod
Tot așteptându-i judecata

Și din durerea care zac
Rugându-mă spre cer fierbinte,
Strâng Aerul în pumni și tac
De parcă nu mai am cuvinte...

Tristețea mea e și a voastră,
Prietenii mei, puțini și drepți,
De sub tăria cea albastră
Vă-ntreb: voi încă mai puteți?

Nicolae Nicoară-Horia

Sunt mulți ca el...



Duminică, 10 Iunie 2018

Mă critică un „nime-n drum”
Că prea o țin pe S. în brațe,
El, plin de jeg, dat cu parfum,
Ce are-ncurcături la mațe,

Nu cred că e cu mintea trează,
Pe-acest semănător de vânt
Nu știu cu ce îl deranjează
Această ființă pe pământ?

Se bucură când Simo pierde,
Iar de câștigă face „muc”,
Vedea-l-aș pe acest frunză verde
Cu frații lui la balamuc!

Sunt mulți ca el în țara asta
Precum omizile în pruni,
Acei care-i doresc năpasta,
E plină clipa de nebuni...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 09, 2018

Mirosul florilor de tei...



9 Iunie 2018

Mirosul florilor mă-nalță,
Mă simt asemeni unui crin
Plin de iubire și de viață,
În fața lui smerit mă-nchin!

Mereu el îmi aduce-aminte
De Veronica și Emin
Și parcă-n jur aud cuvinte
Venite dintr-un duh divin...

Din leagăn, până lângă cruce,
Mirosul florilor de tei
În veci nu-l vom putea traduce
Așa cum au făcut-o ei!

Nici n-o să știm de unde vine,
Oricât i-am căuta izvorul
Și zările de el sunt pline
Și lor mereu le ducem dorul;

Mirosul florilor mă-mbată,
Beția asta, Doamne, ce-i?
De-o fi s-adorm în ea vreodată,
Să-mi fie somnul cu temei...

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iunie 08, 2018

Denigratorii...



Vineri, 8 Iunie 2018

Îi văd și-i aud peste tot
Cum își varsă zilnic veninul,
Să-i suport, Doamne, nu mai pot,
Durerea din suflet și-a făcut plinul!

Fără Patrie și fără Dumnezeu,
Cine sunt ei? Cine-i plătește?
Iudele-acestea flămânde mereu
Spurcă și-atunci când gândesc românește!

Cu sufletul plin de tăciuni și de zgură
Se bucură doar la necaz și dezastre
Și-n ochii lor poartă atâta ură
Cât nu încape sub zările-albastre!

Îi aud, îi văd și le simt răsuflarea
Aici, pretutindeni și în afară...
Până când, Doamne? Iartă-mi supărarea,
Țărâna în veci nu le fie ușoară!

Nicolae Nicoară-Horia