MÂINILE MAMEI...

10 Noiembrie 2009, ora Unu...

M-au trezit din somn
Mâinile ei,
Sub semnul Rugăciunii,
Ca două aripi
Grele
Murmurând către
Cer
Din adâncul
Genunii:
„Numai atâta, Doamne,
Îţi cer,
Ai milă
De
Ele...”

CÂND MAMA E BOLNAVĂ...

Duminică, 8 Noiembrie 2009, spre seară...

Când Mama e bolnavă
Şi geme de durere,
Cuvântul ei din Slavă-
„O, Doamne, dă-mi putere!”

Mi se coboară-n suflet
Tăcut, ca un jungher
Şi-aşa mă simt de singur
Şi de nimic sub Cer!

Aş vrea! Dar nu m-ajută
Cuvântul îndeajuns
Şi mâna mea e slută
Şi Ochiul meu de plâns...

„Eu mor! Tu ia aminte,
Copchilul meu, de-acum
Ai grijă de cuvinte,
Mergi sănătos pe drum...”

DUMINICĂ e-acuma
Şi-n veci în tot ce spun,
Mi-e tulburată huma
Sub care mă supun...

Iertaţi-mă, prieteni,
Pentru această vamă,
Nu-i brad fără de cetini,
Nu-i Fiu fără de Mamă...

Cine se crede, fie!
Vă spun, în veci de veci
Când Mama e bolnavă
De Veşnicia ei nu treci!!!

RUGĂ DEŞARTĂ...

7/8 Noiembrie 2009.

Se ruga Poetul,
În Somn,
Dumnezeului Poeziei:
„Doamne, dă-mi cuvintele
Unui Poem
Nescris
Încă...”
Din Umbra norului
Inspiraţiei
Sale,
Se auzi atunci
Glasul acela
Mustrător:
„Scrie
Despre a doua Răstignire,
Cea de pe Dealul
Numelui tău...”
Dimineaţa,
În locul Poemului,
Pe hârtia
Albă
Din
Vis,
Numai stropi
De
Sudoare
Şi sânge...
„Facă-se
Voia
Ta...”

TOTUL CE EŞTI...

06 Noiembrie 2009.
Totul ce eşti e-aducere aminte,
Trupul tău întreg e numai jad,
Când îl ating mă vindecă de iad
Şi Cerul meu se umple de cuvinte...

Dacă e păcat, iertat să-mi fie
Că te-am iubit mai mult decât erai,
Ruptă mereu din coasta unui Rai,
Femeie izgonită-n Poezie...

Nu-i şarpele de vină şi nici mărul
Din pomul cel de-a pururea oprit,
Precum Pilat mă-ntreb nedumerit,
Omule, „Ce este Adevărul?...”

Totul ce sunt mă-nvăluie-n uitare,
Ca floarea fructul cel promis mereu,
Tot mai aproape sunt de Dumnezeu
Şi-n urma mea, doar umbra pe cărare...

AMĂGITOR E TIMPUL...

05 Noiembrie 2009, spre seară...

Amăgitor e Timpul şi ateu,
Biblia lui e plină de poveţe,
Strigă nebunul: ”Nu e Dumnezeu!”
Pe uliţe, prin târguri şi prin pieţe...

„Nu-i Zi de dinainte şi de-apoi,
Trăieşte-şi Clipa care ţi-a fost dată...”
Şi Babilonul urcă printre noi,
Acelaşi dărâmat ce-a fost odată...

Nu mi-au plăcut îndatoriri defel
Şi nici porunci venite din afară,
Amăgitor e Timpul şi rebel,
Clipa lui începe să mă doară...

VIAŢA...

4 Noiembrie 2009.
În amintirea tatălui meu...4 Nov. 1969.

Nu e uşoară Clipa şi nici grea,
N-a cântărit-o nimeni, niciodată,
Nu-i întâmplare Viaţa ta, a mea,
Nu am cerşit-o noi, ea ne-a fost dată

De cine şi de ce, nu ştim anume,
Ne întrebăm adesea, până când?
Fiecare o purtăm în nume
De la Botezul ei de pe pământ...

Ce este? Numai Aerul, din toate,
Cunoaşte taina dintru început,
Tic-tacul sfânt al inimii ce bate
Până la plecarea dinspre lut...

Nou-născutul, dar şi muribundul
Se-apleacă din fântâna ei să bea,
Şi de mă doare urlu ca bolundul
Că toată moartea n-avem timp de ea...

CRISALIDĂ...

03 Noiembrie 2009.

Am învăţat să văd, a câta oară?
Şi de vederea asta nu mă-ndoi-
Cât de săraci suntem pe dinafară,
Pe dinăutrul nostru cât de goi!

Purtăm atâta glorie sub pleoape,
Tot mai departe ne zidim de Cer,
Înspre pământ e-atâta de aproape
Trupul acesta, pururi efemer...

Şi Timpul creşte împrejurul meu,
Carii se aud cum rod în scânduri,
Fără credinţă, fără Dumnezeu
Suntem atât de goi şi-atât de singuri...