E rodul toamnei mele...

Vineri, 18 Octombrie 2019

E rodul toamnei mele sortit pentru cules,

Cu cât se-adună anii pribegi prin lutul meu

Se-mpuținează somnul din ce în ce mai des

Și sufletul tânjește spre-odihnă mai mereu.

Dar tu ești lângă mine și eu voi fi oricum

Până la capăt martor al frumuseții tale,

Din ceruri cade brumă, e vremea ei de-acum

Și floarea veștejită suspină-ntre petale...

Prin via din grădină răzbat dureri de vin,

Culege-mă cu grijă încet și nu în pripă

E rodul toamnei mele și el nu ți-e străin,

Din tot ce sunt cât oare voi fi aici risipă?

Nicolae Nicoară-Horia

Din biografia unui dor...

Joi, 17 Octombrie 2019

Întotdeauna mi-am dorit să fie bine

În viața mea și-n lumea din afară,

Pentru acei ce încă lângă mine

Mai au aici un Dumnezeu și-o Țară!

Am cunoscut de mic ce-nseamnă hățul,

Acolo-n Munții plini de suferinți

Și am urât minciuna și dezmățul,

Pizma dintre frați, dintre părinți!

Din inima ce-n văzul lumii bate,

Cuprinsă de același Unic Dor,

Nu am râvnit averi și nici palate,

Mi-a fost Cuvântul pururi de-ajutor

Și am crezut în El de când mă știu,

Lumina Lui o port mereu în sânge

Și câtă vreme pe pământ sunt viu

Niciun întuneric nu mi-o frânge!

Nu sunt stăpân pe aer, nici pe vise,

Ca om cu patimi și cu simțăminte

Am scris și scriu cuvintele trimise

Și mă supun deplin poruncii sfinte...

Nicolae Nicoară-Horia

Struguri de cules...

15 Octombrie 2019

-Restituiri-

Până e toamnă şi e vreme bună,
Până eşti frumoasă şi mai poţi,
Vino să culegem împreună
Strugurii din via mea răscopți...

Vino să-i culegem cu folos,
Nimic să nu rămână de pierzare
Şi vinul să ne fie sănătos,
Graurii flămânzi pândesc în zare...

Lumina cadă peste noi fecundă,
Să nu ne adumbrească niciun nor
Din care gelozia stă la pândă,
Vino să-i culegem, dor cu Dor...

Nicolae Nicoară-Horia

Viața...

14 Octombrie 2019

„Iar de întrebările nebunești și de genealogii

și de certuri și de sfădirile pentru lege-ferește-te,

căci sunt nefolositoare și deșarte.

De omul eretic după întâia și a doua mustrare depărtează-te,

știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat,

fiind singur de sine osândit”.

Tit 3, 9-11

Se-ntreabă-ntruna, fără de răspuns

Prietenii, dar și dușmanii mei

Pe care încă nu-i cunosc de-ajuns:

Ce-i viața asta și ce-i moartea ei?

„Iubire sau iluzie sunt toate!”

Și uite-așa, de-atâtea întrebări

Omul să respire nu mai poate

Tot alergând în cele patru zări

Ca un soldat cu spadă și cu scut,

Armura sinelui e-atât de grea!

Trăiește-ți viața dacă te-au născut

Părinții tăi cu Dragoste de ea!

De la leagăn, până lângă cruce

Viața pe pământ e una, sfântă,

De unde vine și-ncotro se duce?

Cu taina ei nu te lua la trântă...

Nicolae Nicoară-Horia

Ipostaze, metastaze...

Duminică, 13 Octombrie 2019

Umblă Iuda tulburat pe hărți

Și vremea toată parcă dă în gropi,

E tot mai multă ură pentru cărți,

Pentru dascăli, dar și pentru popi!

Se ceartă silnic frații între ei

Și ignoranța parcă este doxă,

Cum strigă disperarea din atei

Pustiind credința ortodoxă!

Le stau în gât și din icoane sfinții

De nu mai pot pe lume să respire,

Cu spor copiii își jignesc părinții

Uitând de sfânta lor alcătuire;

Nu-și mai află liniștea hotar

În zi de lucru și în sărbători,

Duminica, cea scrisă-n calendar,

E sâmbătă, sau luni adeseori...

Nimic din Viață nu avem de-ajuns,

În toate cele ne pândește lipsa,

Ne punem întrebări fără răspuns

De parcă retrăim...Apocalipsa...

Nicolae Nicoară-Horia

Hulește omul...

12 Octombrie 2019

Veșnic între beznă și lumină,

Între un prezent și un trecut,

Hulește omul, duhul sfânt suspină,

Uită ulciorul cine l-a făcut...

Hulește omul și de Cer se-ascunde,

Nemulțumit la fiecare pas

În goana dinspre azi, spre oareunde,

Nu are timp, nici loc pentru popas...

Încovoiat ca semnul de-ntrebare,

Prin viața asta rătăcind hai-hui,

Nu are liniște, de ce nu are,

Cine-o alungă din grădina lui?

N-auzi pe Dumnezeul tău cum spune:

Ce nu cunoști de ce iei în deșert!

Duhul sfânt nu e deșertăciune!

Pentru hulă pururi nu te iert!

Nicolae Nicoară-Horia

Legat de aer...

Vineri, 11 Octombrie 2019

-Restituiri-

Mă simt atât de om și-atât de mic!

Mărețe sunt doar gândurile mele

Și nu duc, Doamne, lipsă de nimic,

Doar aer vreau mai mult din toate cele!

De el nu mă mai satur niciodată,

Flămând voi fi și-atunci când mă voi duce,

Așa cum a plecat sărmanul tată

Și mama mea în ceruri să se culce...

Nimic nu-i veșnic să nu se termine,

Orice otravă, orice elixir,

Legat de Aer sunt, legat de Tine

Și toată Viața-nvăț cum să respir!

Ea mă inspiră și de-aceea scriu

Și plină de-adevăr i-ascult porunca,

Iar câtă vreme pe pământ sunt viu

Voi săvârși, legat de aer, munca...

Nicolae Nicoară-Horia