luni, ianuarie 20, 2020

Din lumină...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
20 Ianuarie 2020

E primăvară? Vară? Toamnă? Iarnă?
De-o vreme și-anotimpul se învață,
Nu mai poate gândul să discearnă
Și totuși să ne bucurăm de viață!

Nu mă-ntreba, așteaptă să te scriu,
Ți-e trupul plin de muguri, Poezie
Și tu atunci când plângi, nici nu mai știu
Plângi de durere, sau de bucurie?

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, ianuarie 19, 2020

Dacă ar fi contemporan cu mine...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Duminică, 19 Ianuarie 2020
-Cuvinte duminicale-

Mă tot gândesc și parcă mi-e rușine
De gândul care-mi vine de departe,
Dacă ar fi contemporan cu mine
De câte ori L-ar condamna la moarte?

L-ar terfeli de-a lungul și de-a latul
Cu toată murdăria din cuvânt,
N-ar aștepta să-L judece Pilatul
De câtă ură-i astăzi pe pământ!

Răstignindu-I trupul plin de sânge
Pe lemnul crucii, ca pe-un derbedeu
Și Dumnezeu din ceruri parcă plânge,
De ce-L batjocoriți pe Fiul Meu?

Dacă ar fi contemporan cu mine
I-ar spulbera cenușa vinovată
În cele patru zări adulterine,
Să nu mai reînvie niciodată...

Tatăl nostru, iartă-mi întrebarea
Din gândul meu, ca pe-o deșertăciune,
El Este-atât de viu, îi simt suflarea
Și mâna Lui pe frunte când mi-o pune!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, ianuarie 18, 2020

Frate Grigore...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
18 Ianuarie 2020
(Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30)
Lui Grigore Vieru
-Restituiri-

Frate Grigore, spune-mi ce să fac,
Prea zilnic amintirea ta mă doare?
Nici tu nu le-ai fost „domnilor” pe plac,
Ai vrut mereu o Românie Mare!

Stau lângă moartea ta cu ochii plânși,
Nici ea de-o vreme nu o mai pricepe
Și luna sângerează printre târși,
Cât de curând sfârșitul tău începe...

Ai fost atunci la Ziua Lui cea dragă
Și noaptea ai plecat spre el în cer,
Simt o tristețe sfântă cum mă leagă,
Cât aș fi vrut în locul tău să pier!

Iartă-mi vina…
Te-ai dus şi tu, unde vom merge toţi
Când se va stinge peste noi Lumina,
Ne-am cunoscut acolo printre Moţi,
La Târgul de pe Muntele Găina…

Frate Nicule!” aşa mi-ai zis-
Şi Tu mi-ai strâns în braţe Poezia,
Mi se părea că retrăiesc un Vis,
Atunci şi-acum când înnegresc hârtia…

Se umezise Aerul sub pleoape
Când te priveam şi nu-mi venea să cred,
AVRAM IANCU îmi era pe-aproape
Şi Crucea lui mi-e martorul întreg!

Doamne, cât de mult ne-asemănam,
Era în glasul tău atâta jale-
Să îmi trimiţi o poză să te am
Şi câteva din versurile tale…”

Eu le-am trimis, ţi le-am trimis pe toate,
Dar nici acuma, frate, când îţi scriu
Cuvintele acestea-nlăcrimate
De le-ai primit vreodată, nu mai ştiu…

Şi-acolo sus, pe Muntele Găina,
De va mai fi vreodată ca să vin,
De unde eşti, tu singur, iartă-mi vina-
Eu mai rămân, eu mai rămân puţin…
………………........................

S-a dus şi el să nu-l cuprindă gerul,
Gerul pe care l-a urât mereu,
Să-i dăm de-a pururi liniştea lui Vieru-
Să-l odihnească Bunul Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, ianuarie 17, 2020

Rămâi ce ești-statornică minune...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
17 Ianuarie 2020

Rămâi ce ești-statornică minune!
N-ai râvnit vreun premiu niciodată,
Nu ești nici membră în vreo „uniune”,
Într-o lume porno și ciudată,

Într-o lume plină de statui
Cu logoreea injectată-n fese,
Nu ai dormit în patul nimănui
De bună voie, sau din...„interese”!

Dar nu fi tristă, Poezia mea,
De tine niciun „juriu” nu se-ndură,
Tu niciodată nu ai fost o stea
În calea nimănuia pe centură

Și-așa precum te știu-ca pe-o mireasă
Tot așteptând un mire ce nu vine,
Rămâi ce ești-nicicând invidioasă
Pe alte frumuseți din zări străine...

Nicolae Nicoară-Horia



Lectură...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Vineri, 17 Ianuarie 2020

Ce fericită-i cartea atunci când mă citești!
Acolo sunt o parte din gândurile mele...
Suntem atât de-aproape și-atât de dragă-mi ești,
Precum este lumina sub soare și sub stele!

Și nu ne vede nimeni, suntem aici doar noi,
În pacea dintre rânduri în voie să te scalzi,
Parcă-ți aud oftatul cum trece peste foi
Ca vântul singuratic prin rariștea de brazi.

Suntem atât de-aproape, ca slovele din carte,
Ce sfântă e lectura rămasă pe pământ!
De ea nicio tăcere în veci nu ne desparte,
Citește-mă cu grijă, cuvânt după cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, ianuarie 16, 2020

Să nu-ți pierzi, copile, vremea...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
Joi, 16 Ianuarie 2020

Îmi spunea, sărmana mamă, neclintitul meu strateg
Și astăzi mă urmărește ca o umbră de pământ:
Să nu-ți pierzi, copile, vremea cu cei ce nu te-nțeleg,
Doamne, cum să uit vreodată adevărul ei cel sfânt?

Lumea asta-n care suntem e deșteaptă și bolundă,
Dacă ți-a fost dat cuvântul, tot așa la rândul tău
Să le dai la toți binețe, n-aștepta să îți răspundă,
Tot obercăind întruna, între Dumnezeu și hău...

Să nu-ți pierzi, copile, vremea, alta nu mai ai sub soare,
În același stup de-a valma sunt și trântori și albine,
Loc sub razele dreptății este pentru fiecare
Și celui ce nu ți-e prieten fă-i întotdeauna bine!

Când vei fi urât de oameni, de aici și de departe,
Iartă-le la toți cuvântul și oriunde te vei duce
Dragostea ce-o porți cu tine tuturora le-o împarte,
Nu uita, te rog fierbinte, Jertfa Celui de pe cruce!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, ianuarie 15, 2020

Eminescu printre noi...



Kuppenheim, Baden-Württemberg
15 Ianuarie 2020
Te salut din inimă, Romă mică!
Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!"
Eminescu

Ce ar fi să fie astăzi Eminescu printre noi
Într-o vreme tot mai plină de ciumați și de nevoi,
Să lucreze iar la Timpul de-cu-zori și până-n seară?
Cum v-ar condamna Poetul, trădătorilor de țară!

El, șovinul, demodatul, ros de molii otrăvite,
Zugrăvindu-vă scheletul în cuvinte potrivite,
Cei care slăvesc puterea, orbi, fanatici și lingăi,
În aceeași pușcărie să se mistuie-n văpăi!

Coborând, de bună voie, din cereasca lui lumină
Ei, „băieții”, la comandă îi vor căuta vreo vină
Și venind dinspre Moldova, în străbunul meu Ardeal
Pe Câmpia Libertății...făcându-i dosar penal

Ca unui tâlhar pe urmă, ca pe ultimul cretin,
Cum îi vor lega cu funii trupul cu miros de crin;
Fraților, iertat să-mi fie versul firav și umil,
El e-aici, în van încearcă să-l trimită în exil...

Nu-l încape nicio hartă, nicăieri în zări străine,
Să îi spunem cu credință: La mulți ani! Amin. Emine!
El, Luceafărul, răsare, nu îl vor putea să-l stingă
Și de Ziua lui, cea sfântă, nimenea să nu se-atingă!

Nicolae Nicoară-Horia