vineri, august 19, 2022

ROUA APUSENILOR...

 



Mi-e dor de roua de la Sohodol,

De-o sete sfântă gura mea e arsă!

Mă fură gândul, ce sublim obol,

Spre Apusenii cei rămaşi acasă.


Când sorb din ea lumina cu nesaţ

Aud cum curge-n mine o poveste,

Prin munţii mei cu tulnicul la braţ

Mă văd copchilul moţilor pe creste.


Şi-acolo, într-o peşteră cu nume

Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă,

Să îmi ascund tăcerile din lume

Şi dorul din poemul ce m-apasă.


E-atâta arşiţă acum când scriu!

Prin tot ce sunt mă susură fiorul-

Aşa mi-a fost şi mie dat să fiu,

Să curg nestăvilit precum izvorul.


Mă duce gândul, cel cu pas domol,

Spre Satul unde m-am născut dintâi,

Mi-e dor de roua de la Sohodol,

Curat ca ea, sufletul meu, rămâi...


Nicolae Nicoară-Horia


joi, august 18, 2022

 




Pleacă vara, de ce pleacă oare?

Aștept să vină toamna, știu că vrea

S-aud aceeași frunză pe cărare

Cum cade obosită-n calea mea...


În Casa de pe Deal, de lemn, curată,

Părinții mei cu bucuria-ntreagă,

Acolo m-au născut întâia dată,

De-aceea toamna mi-e atât de dragă;


Acolo, dinspre seară, lângă miei,

Am scris mirat poemul despre tata

Și mi-a rămas de-atunci în ochii mei

Tot mai înalt și niciodată gata!


Aștept să vină toamna, toamna mea,

Ca pe-o mireasă-n brațe să o strâng,

S-ascult cum cade frunza pe Vâlcea

Și mierlele se mistuie prin crâng...


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, august 12, 2022

Ștergătorii de urme...

 




Pe noi nu ne-a adus barza

din altă parte.

Barza este un cuvânt de origine dacă,

precum doina, codrul

și dorul.

Cel ce-a venit pe această țarină,

mi-a întrebat prima dată strămoșul:

de unde ești tu?

Eu sunt d'aci!

A răspuns, legitim și înfiorat,

malul stâng al Râului.

Aici sunt turmele

și ciocârliile

mele,

prin cătunele noastre

umblă veșnicia cu șerparul la brâu

și fierbe mămăliga

pe vatră.

Aici sunt davele

în care ne adăpostim lacrima

din fața năvălitorilor.

De pe altarele de piatră sărată

nu s-a stins niciodată

lumina,

de când a spus Dumnezeu-

să fie”!

Celor ce te-au trimis

așa să le spui:

din moși-strămoși

noi

nu ne-am plecat căciula în fața nimănui!

Pe toți

i-am primit bucuroși

cu urdă

și cu struguri copți...

Prea toleranți fiind,

unii de-atunci

nici n-au mai vrut să plece,

de-au rămas

pe lângă stânile noastre,

încurcându-ne limba, obiceiurile

și credința...


Noi,

de când ne știm

am avut parte de ei,

de ștergătorii

de urme!


Nicolae Nicoară-Horia

marți, august 09, 2022

Oricum, lumea nu o-mpac...

 




Câteodată așa îmi vine

Să-mi pun lacăt și să tac,

Nici nu știu cum e mai bine,

Oricum, lumea nu o-mpac!


Mintea unora e slută

Nu-nțelege rostul meu,

Unii nu mă mai salută,

Că sunt de-a' lui Dumnezeu,


Alții, zgândărindu-mi rana

Vreau să-mi cânte osanale,

Nu sunt prieten cu satana,

Nici să nu îmi iasă-n cale!


Scriu și eu cât se cuvine,

Nici prea mult, nici prea puțin,

Inspirația când vine,

De-adevărul ei mă țin;


Cine vrea să mă înțeleagă,,

Nu blestem și nici nu înjur,

Doamne, dă-le mintea întreagă

Celor ce bârfesc în jur!


Nicolae Nicoară-Horia




vineri, august 05, 2022

Ajunul Schimbării la Față...

 



E vară încă, august, dimineață,

În curând pe Muntele Tabor

Iisus se va schimba din nou la față,

Să creadă în cuvinte cei ce vor!


Priviți cu grijă florile-n grădină,

Ca sfinții, Petru, Iacov și Ioan,

Sufletul lor se umple de lumină,

De dragoste, în fiecare an!


Lăsați deoparte certurile voastre

Și moleșeala somnului din viață,

Pe Munte, sub tăriile albastre,

Iisus se va îndumnezei la față


Și apele vor fi mai reci de-acum,

Iar toamna dinspre păsări mai aproape,

Spre-acolo suie pașii mei pe drum,

Cu rugăciunea murmurând sub pleoape...


În curând se va Schimba la Față...

L-am văzut adeseori prin viață

Trecând pe Bunul meu Învățător,

În curând se va Schimba la Față

Acolo sus, pe Muntele Tabor,


Iar celor care-mi spun că nu Există

Să le ierte bezna din cuvânt

Și-acum când scriu El are Fața tristă

De câtă răutate-i pe pământ!


Sub văl degeaba îi ascundeți chipul

Mânjindu-i strălucirea cu noroi,

Doamne-al nostru, iartă-le tertipul

Și nu-ți întoarce fața de la noi!


Nicolae Nicoară-Horia

joi, august 04, 2022

Cât l-a iubit?

 





Oftează sufletul: „mi-e greu,

Din pulbere la tine vin!”

Cât l-a iubit? N-o judec eu,

Ci dragostei în veci mă-nchin!


Mereu cu gândul înspre ei

Îndrăgostit am fost de Viață,

Miros și-acum a flori de tei

Cuvintele spre dimineață...


Acolo, lângă Dumnezeu,

Ei, Veronica și Emin,

Cât s-au iubit? Nu-i judec eu,

Le fie somnul pururi lin!


De-aceea Ruga mea înaltă,

Spre tine, Doamne o ridic,

Aici și-n lumea cealaltă:

Fără de Dragoste-s nimic!”

4 August 2022


Treceau ţinându-se de mână…

Eminescu-Veronica


Treceau ţinându-se de mână

Ca două aripi într-un zbor,

Ca două zile-n săptămână

Şi îngerul în urma lor...


El îi şoptea un Dor fierbinte,

Ea îl sorbea din ochii lui

Şi liniştea dintre cuvinte

Gemea în bronzul din statui.


Din câte sunt aici sub cer

Dă-mi, dintre toate, un sărut,

Mai multe nici nu ştiu să-ţi cer,

Doar unul singur, cu-mprumut.


Ţi-l dau, dobândă nu aştept,

Eu Rugii tale mă supun-

L-a strâns atunci cu drag la piept

Şi mai departe nu vă spun...


Treceau şi Aerul suspină,

Ea, Veronica şi Emin-

Le fie trecerea deplină

De-acum şi-n veci de veci.

Amin.


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, iulie 27, 2022

Duhul mucenicului...

 



Pantelimon-doctorul fără de arginți...”


Duhul și mâinile Sfântului

Pantelimon

erau tămăduitoare

și totuși păgânii

i-au tăiat

capul-

de ce oare?

Duhul Mucenicului

nu-l va tăia

nimeni,

niciodată

pe pământ,

duhul doctorului fără de arginți!

De Ziua aceasta

îmi voi aduce aminte mereu,

ziua uciderii lui

și ziua

nașterii fiului meu!


Maslu...

SOHODOL, 27 iulie 1999


Am fost pe Deal, la Maslu- ce frumos!

Cu şapte preoţi de prin şapte sate,

Acolo lângă crucea lui Hristos

Şi am văzut mulţimile plecate.


Acolo, între ierburi un altar,

Se înălţau la ceruri rugăciuni,

Era o zi cu Sfânt în calendar

Şi Sfântul-făcătorul de minuni


Se bucura cu cei chemaţi la Rugă

De vremea dată de la Cel de Sus

Şi n-a plouat cât a ţinut Cântarea,

Dar ploaia a venit când toţi s-au dus.

.........................................................

Era un semn atâta de firesc,

Am fost pe Deal, la Maslu- ce minune!

Postum, Părinte Goia-ţi mulţumesc

Pentru această sfântă Rugăciune...


Nicolae Nicoară-Horia


Din volumul ACASĂ, Editura Macarie-Târgoviște 1999


Sfântul Mare Mucenic Pantelimon


S-a născut în anul 284 în oraşul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305).

La naștere a primit numele de Pantoleon, care înseamnă "cel în toate puternic că un leu", un nume păgân, căci tatăl sau împărtăşea credinţa în zei.

Însă Evula, mama să, era creştină. Aceasta moare la puţini ani de la naşterea lui Pantoleon.

La îndemnul tatălui sau termină Şcoala de Medicină din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin.

Află de la preotul Ermolae că Hristos este singurul doctor adevărat.

După ce ridică din moarte un copil care fusese mușcat de o năpârcă, prin chemarea lui Hristos, cere să fie botezat.

Primind botezul de la preotul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon, care înseamnă "cel cu totul milostiv".

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon ajunge după puțină vreme la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, încât, împăratul Maximian care îi remarcase calitățile, intenționa să îl ia la palat ca medic particular.

După ce a vindecat un orb, împăratul i-a cerut lui Pantelimon să renunțe la credința creștină.

Pentru ca a refuzat, sfântului Pantelimon i s-a tăiat capul și în loc de sânge, a curs lapte din trupul său.”

(„Tânărul a fost legat de un stâlp si trupul i-a fost sfâșiat cu gheare de fier, iar rănile arse cu făclii aprinse.

Însă torțele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat. A fost scufundat în plumb topit și aruncat în mare, legat de un pietroi.

L-au aruncat apoi fiarelor sălbatice, dar acestea s-au aratat blânde. Împăratul s-a înfuriat și a dat ordin ca sfântul să fie legat de o roată cu lame ascuțite, care, rostogolindu-se de la înălțime, în fața întregului oraș, să-l omoare.

Hristos l-a eliberat pe sfântul mucenic, în rostogolirea roții, roata strivind un mare număr de necredincioși.

Maximian a dat ordin ca Panteleon sa fie decapitat, iar trupul sa fie dat în foc.”

Creștin. ortodox)


Sursa: realitatea.net/sfantul-pantelimon