luni, martie 25, 2019

Voia Ta să-mi fie...



Luni, 25 Martie 2019
Buna Vestire

Pretutindeni numai vești proaste aud,
Primăvara Învierii peste tot mi se-arată,
Ce dulce-i lumina din verdele crud-
Dă-mi îngere Vestea cea adevărată!

Fericit e Omul care crede în ea,
Ca o fântână în izvorul cel viu
Când sufletul meu se înalță să bea,
Sufletul din care întotdeauna vă scriu!

Oriunde merg pe drumul prin lume,
Spun și eu, precum ai spus, Marie
Celui trimis din Slava Lui anume:
Doamne, Doamne, Voia Ta să-mi fie!”

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, martie 24, 2019

Ia-ți patul și umblă...



Duminică, 24 Martie 2019
Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri
Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!”
Ev. Marcu 2, 11

Cuvintele Tale îmi stăruie-n minte
Din rugăciune, atunci când mă rog
Și Rugăciunea întotdeauna-i fierbinte:
Vindecă-mi, Doamne, gândul slăbănog!”

Vindecă-l, Doamne și pe-aproapele meu,
Din patul neputinței degrabă îl scoală,
Iartă-i păcatele, Fiu de Dumnezeu
Și-alungă-i din suflet orice-ndoială!

Eu cred în cea mai deplină putere
Și-n Dragostea Ta care vine de sus,
Cum crede Primăvara în Înviere
De fiecare dată când iarna s-a dus...

Pe lumea aceasta, tot mai bolnavă,
Credința e simplă, răutatea e dublă
Și totuși Porunca se-aude din slavă:
Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, martie 23, 2019

Ce-i Poezia?



23 Martie 2019

Ce-i Poezia? Dintre toate cele,
E Trinitatea ființei din cuvânt,
E Duhul Sfânt al Rugăciunii mele
Sub semnul crucii întru care sunt...

Nu i-a fost martor nimeni la botez,
Doar îngerul ce i-a vestit menirea,
Ce-i Poezia? Legământ și crez,
Întotdeauna mai presus ca firea...

Da! Întrebarea mea să nu te mire
Și de răspunsul ei să nu te-ndoi,
E Sărbătoarea de Bună-Vestire,
De Pace și de Dragoste-ntre noi!

Ce-i Poezia? Legământ sub stele,
Sub soarele statornic în cuvânt,
E Leagănul Copilăriei mele
De la întâiul țipăt pe pământ!

Nicolae Nicoară-Horia


vineri, martie 22, 2019

Eu nu mă cert cu nimeni... Vineri, 22 Martie 2019




Eu nu mă cert cu nimeni pe pământ,
Alții, dacă pot, e treaba lor,
De mi-a fost dată pacea din cuvânt
Împăcat voi fi pân'-o să mor...

Nici cu sfinții nu mă cert deloc,
Copil orfan pe dealuri transilvane
Îmi cautam în rugăciune-un loc
Și l-am găsit acolo, sub icoane...

Necazuri dacă vin eu nu disper,
Nu am nicio tristețe de vânzare,
Privirea Mamei când s-a dus la cer
N-am s-o uit nici dincolo de zare!

Băut-am vrajă crudă din izvor
Și altora le-am dat să-i soarbă apa,
Eu nu mă cert cu nimeni, cei ce vor
Să meargă unde-și paște mutu iapa...

Nicolae Nicoară-Horia


joi, martie 21, 2019

Știu Doamne...



Joi, 21 Martie 2019

Știu Doamne, voi pleca flămând și gol,
Așa cum am venit trimis în viață
Acolo-n Satul meu din Sohodol,
Într-o toamnă, joi, spre dimineață...

Ca nimeni altul poate am iubit,
Dar niciodată n-am iubit cu ură,
Doar cât mi-a fost aici îngăduit
M-am înfruptat din toate cu măsură

Și toate au rămas la locul lor,
Nimic nu voi lua atunci cu mine,
Poate și-acolo o să-mi fie dor
Pân' la sfârșitul lumii care vine...

Știu Doamne, voi pleca flămând și mut,
Cu ochii arși de Dragoste de Viață
Și-atunci când va fi ceasul să mă mut,
Să-mi fie într-o joi, spre dimineață...

Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, martie 20, 2019

De unde vin cuvintele...



20 Martie 2019

De unde vin cuvintele? Mereu
M-am întrebat, copil crescut la țară,
Între pământul dat și Dumnezeu
Mă-ntreb și-acum sub dulcea lor povară...

De fiecare dată când le scriu
Fiorul sfânt în suflet îmi pătrunde,
Fără cuvinte n-aș putea să fiu
Și întrebarea zilnic mă răspunde...

Tăcerea, știu, pândește ca o fiară
Și foamea ei ar vrea să mă sfâșie,
De toate căutările de-afară
Eu mă ascund în tine, Poezie!

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, martie 17, 2019

De ce-mi spui, Doamne...



Duminică, 17 Martie 2019
-Cuvinte duminicale-

De ce-mi spui, doamne și nu crezi în Mine,
Vai, Omule, cine-i Stăpânul tău?
Acum ești tânăr încă și ți-e bine,
Dar cât de-aproape-i binele de rău!

Nu-i vremea pregătită pentru rugă,
Când ruga niciodată nu-i deșartă,
Ai fost și-ți vei rămâne pururi slugă,
Iar Dumnezeul din Cuvânt te iartă!

De ce-mi spui, doamne, ești atât de crunt?
De „mânia” Mea tu nu te teme,
Odată o să crezi în Cel ce Sunt,
Credința-ntotdeauna e devreme...

Nu blestema! Blestemul se răsfrânge
Asupra celor dragi din lumea ta,
Mai bine-ascultă îngerul cum plânge
Și-nvață ce înseamnă a ierta!

De ce-Mi spui, Doamne, știu că nu exiști?
Vai cât de-amară-i marginea Vederii!
Din câți au fost și sunt pe lume cristi
Doar Unul Este Fiul Învierii!

Nicolae Nicoară-Horia