MĂ CHEAMĂ IARBA...

05 iulie 2009, spre dimineaţă...

Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Cum mergeam cu tata în pruncie,
E-atât de multă şi aşa de deasă
Pe Dealul meu, uitat în Poezie...

E iulie, de-acum acolo ştiu
Se coc cireşele- ce Sărbătore!
De prea departe şi de prea târziu
Nu pot să vin şi zarea lor mă doare...

Doar pe furiş mă poartă câteodată
Acelaşi gând, el, cel mai de-cu-zori
Îmi bate coasa, n-a uitat s-o bată
Şi la auzul ei mă prind fiori...

Tata coseşte-acum în veşnicie-
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Pe Dealul meu durut din Poezie
E-atât de multă, Doamne şi de arsă!...

POEM DIN MUNŢII APUSENI...Pictorul IOAN NICOARĂ- Phoenix-ARIZONA

OCHIUL DIN TRIUNGHIUL TĂU...

03 iulie 2009.


Numai
Aici,
În
Ochiul
Din triunghiul
Tău
Mă simt
În siguranţă-
POEZIA
Mea!
Din celălalt
Cineva
Mă ispiteşte mereu
Cu metaforele
Sale...

ŞI IARĂŞI MĂ ÎNTREBI...

02 iulie 2009.
Şi iarăşi mă întrebi ce vârstă am,
Cine sunt anume şi de unde?
Se-aude ploaia gângurind la geam,
Tu iartă-mă dacă nu ştiu răspunde...

Sunt de aici acum şi sunt cu tine,
Gândul tău mă-nvăluie fierbinte,
Din timpul ce-a trecut în cel ce vine
Ascultă-mi sufletul dintre cuvinte...

Eu ţi l-am pus adeseori în palme,
Copilă te jucai cu el şotron
Şi serile erau atât de calme-
Noi, împăraţii lumii sus pe tron...

Un murg nechează noapte peste Munţi,
Nu-i cine să-i mai pună astăzi ham,
Tu uită-te în ochii mei cărunţi-
Se-aude ploaia cum tot bate-n geam...

LA MINE, LA TINE...

01/02 iulie 2009.

La mine plouă şi-i furtună,
Cad fulgere dinspre Apus,
La tine, ştiu, e vreme bună
Şi soarele e încă sus…

La mine pâinea e pe vatră
Şi abureşte în cuvânt,
La tine holda nu e coaptă
Şi spicele ce crude sunt!

La tine nu pândeşte bruma
Şi frunza-i tânără în vii,
La mine e târziu de-acuma
Şi plec mereu, tu- mereu vii…

Odată, cine ştie unde,
Odată, cine ştie când,
Tot amândoi ne vom ascunde
Flămândă tu şi eu flămând

Şi-acolo-n Clipa cea înaltă
Vom stinge arşiţa din noi
Şi-o să rămânem laolaltă
Până la ultimele ploi… …

FIECARE CU UMBRA LUI...

01 iulie 2009.

Mă simt
Încă
O
Umbră Locuită!
Când nu voi
Mai fi,
Cine
Se va Cuibări
În
Sufletul
Ei?!

SENSUL DIN NOI...

30 iunie 2009.


Timpul meu numai tu ştii să-l măsori,
Pendula nu merge înapoi niciodată,
Nici Râul din Munţi, nici roua din zori,
Nici Viaţa aceasta ce ne-a fost dată...

Sensul din noi e mereu înainte,
Eu sunt clepsidra în care te chem,
Nisipul tău, încă, e atât de fierbinte-
Tu nu îl auzi cum se scurge-n Poem!