Facerea de bine...

Duminică, 24 Iunie 2018

-Cuvinte duminicale-

„Ajută-mă!” „Azi nu mai pot,

Sunt ne-ajutorat acum!”

A șters într-o clipită tot

Și prietenia lor e scrum...

Odată i-a fost dat sfârșitul

Și de la moarte l-a salvat,

Dar l-a urât, nenorocitul,

Ca pe-un dușman adevărat!

Era mai mult decât un frate,

Ei, frații, nu l-au înțeles,

S-a risipit pe rând în toate

Și cu nimic nu s-a ales...

L-a ajutat o viață-ntreagă,

Cum nu s-a ajutat pe sine,

Vai, cine poate să-nțeleagă

Ce-nseamnă facerea de bine?

Cât bine n-a făcut și El

Cu fapta, zilnic și cu gândul,

De l-au bătut ca pe-un mișel

Pe lemnul crucii răstignindu-L!

Să-ți fie Dragostea stăpâna,

Întotdeauna demn și blând,

„Ajută-mă!” Întinde-i mâna

Ce poate fi și pumn oricând!

Pe cel mai nevoiaș ca tine

Ajută-l ca întâia dată,

La orice facere de bine

Nu aștepta nicicând răsplată...

Nicolae Nicoară-Horia

Mirosul de fân...

23 Iunie 2018

Mi-e dor s-adorm pe-o cergă de stele

În cântec de greieri țârâit în auz,

Acolo în Satul copilăriei mele,

Unde n-am știut ce înseamnă ursuz...

Cum ne făcusem culcuș într-o claie,

Nici astăzi culcușul nu e ocupat,

Mi-a intrat mirosul de fân în odaie

Și s-a așternut lângă mine în pat;

Ce pot să-i spun? Amintiri luminoase

Îmi curg în suflet ca râul pe prund

Și mâna mea scrie cuvinte rămase

Din cerul acela în care m-ascund

De vremea aceasta tot mai ciudată

Și așa-mi vine, Doamne, să strig:

„Mamă, mai naște-mă numai odată!”

Când orice naștere e un cîștig...

Nicolae Nicoară-Horia

Îmi bat coasa...

Vineri, 22 Iunie 2018

Îmi bat coasa, rar și apăsat,

Ea geme-nfiorată pe „ileu”,

Așa cum o băteam fecior în sat,

În Satul alduit de Dumnezeu...

Coasa astăzi nu mă mai ascultă,

Cum ascultau norii duși de vânt,

Iarba de o vreme-i tot mai multă,

Nici cărări aproape nu mai sunt

Acolo între case, cum erau

De dorurile noastre bătucite,

În casele unde-amintiri mai stau

Și cheile din uși sunt risipite...

.................................................

Îmi bat coasa ruginită-n gând

Și tata-i dus prin alte locuri sfinte,

Un copil parcă-l aud plângând

Între brazde albe de cuvinte...

Nicolae Nicoară-Horia

Satul meu...

20 Iunie 2018

-Restituiri-

Ce sfânt e tărâmul acela din toate

Unde-am văzut lumina în libertate!

M-a născut Mama, singură, greu,

Acolo în inima Satului meu...

Dintotdeauna am iubit depărtările,

Cu mâini copilărești mângâiam zările,

Mi-aduc aminte întrebările mele-

Ce-i dincolo de Sat, dincolo de ele?

Poate e fata din gânduri, frumoasă!

Nu plecasem nicăierea de-acasă,

Muntele Găina îmi era aproape,

Îi simțeam răsuflarea sub pleoape...

Satul meu drag, cu chip de ulcior

Din care-am băut lapte și dor,

Poezia mea sfântă ce mi-a fost dată,

Nu l-am uitat, n-o să-l uit niciodată!

.................................................

Acolo mă întorc din hotarele vieții

Precum soarele în roua dimineții,

El mi-a rămas Universul întreg,

Niciodată poate n-o să-l înțeleg...

Nicolae Nicoară-Horia

Luminătorul...

Duminică, 17 Iunie 2018

„Luminătorul trupului este ochiul;

de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău

va fi luminat...”

Ev. Matei 6, 22

-Cuvinte duminicale-

Și totuși e Duminică acum,

Din Adevăr cuvântul picurat

Îmi umple clipa dată de parfum:

„Să-ți fie ochiul pururea curat!”

„Luminătorul trupului” mi-a fost

În clipa când l-a-nvrednicit lumina

Și întunericul, știu, are un rost

Din el își trage seva rădăcina!

Sub stăpânire fiind nu am slujit

Nicicând mai multor domni deodată,

De-aceea mă simt astăzi fericit

Și fericirea zilnic mi se-arată!

Mă-ntreabă cineva de am vrăjmași,

De unde, mai ales și cine-mi sunt?

Peste tot în viață-i simt sub pași,

Fără ei nu-i nimeni pe pământ...

Nicolae Nicoară-Horia

Penalii...

Duminică, 17 Iunie 2018

În Țara aceasta, tot mai puțină,

Penalii bogați se lăfăie-n puf,

Mă-ntreb mereu, cât o să-i mai țină

Pământul acesta de sub văzduh?

Îi simt, îi aud peste tot și îi văd,

Nimeni nu-ntrebă, nimeni nu răspunde,

Nu-i osândește niciun prăpăd,

Unde sunt fabricile, combinatele, unde?

Ei nu dau socoteală pentru „câștig”,

Din băncile noastre și din cele străine,

Numai spre Tine, Doamne, mai strig,

Apocalipsa aceea, când vine?

Justiția-i oarbă, mi-e milă de ea,

Ca de o văduvă din Satul meu,

Poate se-ndură vreodată și vrea

S-o lumineze bunul Dumnezeu!

De copil mi-am dorit cu atâta ardoare

Să fie dreptate în ceea ce fac,

„Penalii!” Cuvântul acesta mă doare

Și durerea mi-e fără de leac...

Nicolae Nicoară-Horia

Ce liniștit era...

16 Iunie 2018

Ce liniștit era odată Omul,

Își vedea de coasă și de plug,

Templu era templu și nu domul,

Iar grădina plină de belșug!

Nu se certau pe-atunci unul cu altul,

„Politica” avea un singur țel,

Cel de jos nu înjura înaltul

Și purta respect față de el!

Dar liniștea s-a dus, cu tot regretul

Vă spun și ochii de ce văd mă ard,

Acum e plin de ură Internetul

Cât nu încape-n niciun leopard...

Se iau la harță pruncii cu părinții,

Din Purgatoriu, până-n Empireu,

Se tulbură și din icoane sfinții-

Cine rezistă, știe Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia

Sursa foto: Internet