Țară în șomaj...

 

23 Ianuarie 2021

Pentru tine, încă, sufletul mi-e gaj,

Sufletul acesta care-l am în mine,

Țară românească, Țară în șomaj,

Știu că mi-e deșartă grija cea de mâine,

Dar mă doare, Doamne, cum să nu mă doară?

Neputința arde vie-n ochii mei!

Tu mi-ai dat această minunată Țară

Și nu la cheremul unor derbedei!

Dacie rotundă, ca o pâine coaptă,

Toți străinii lumii te-au mușcat flămânzi,

Peste ea întinde mâna Ta cea dreaptă,

Peste ea așterne ochii Tăi cei blânzi...

Pune-i dar pe vatră Dragostea fierbinte,

Potolește-i Doamne, crudul ei tumult,

Numai înspre Tine mi-au rămas cuvinte,

Cei care o fură au surzit de mult...

Nicolae Nicoară-Horia

Nu sunt sărac...

 

Vineri, 22 Ianuarie 2021

Nu sunt sărac, v-am spus de-atâtea ori,

Comoara mea din suflet, e cuvântul,

N-am bogății, palate pe sub nori,

Și nu mă iau la-ntrecere cu vântul,

De unde vine el, unde se duce?

Nu-i treaba mea și nu port grija lui,

Îmi duc pe umeri singur sfânta cruce,

Dar nu cer ajutorul nimănui

Atunci când mă-ncovoi de sub păcate,

Vai, pe pământ să mi le ierte, cine?

Și nu mă uit în jur cu răutate,

La alții care au mai mult ca mine...

....................................................

Nu sunt sărac și ea mereu îmi spune,

Când mă strânge-n brațe cu nesaț,

Poezia mea- ce rugăciune!

Spre ceruri fericit când o înalț.

Nicolae Nicoară-Horia

Opinca românească...

 

21 Ianuarie 2021

-Restituiri-

Pentru tine-n lume nu-i niciun postament,

Nici sculptor nu-i cu dalta în aer să cioplească,

De la Albac, la Viena și până-n Parlament

Au cam uitat de tine, opincă românească!

La Roma, pe Columnă, stai mărturie-n piatră,

La Sarmizegetusa și peste tot în Munți

Unde cenușa încă nu s-a răcit pe vatră-

Strămoșii mei prin vremuri nu au umblat desculți!

Opincă românească, tu, semn de veșnicie

Și-astăzi Împăratul, de-acolo, de departe,

De pe covorul roșu, privește cu mândrie

La cel ce niciodată nu s-a temut de moarte!

Nicolae Nicoară-Horia

Inspirație...

 

20 Ianuarie 2021

Se freamătă lumina-n ochii mei

Și simt Poemul cum se înfiripă,

Închide ochii, culcă-te, nu vrei?

Eu mai rămân să te privesc o clipă,

O Clipă, doar atât și mi-e de-ajuns,

Din câte încă ne-au rămas în viață,

Dar nici nu am cuvinte îndeajuns

Să te pot scrie până dimineață...

Afară ninge din văz-duh domol,

Prin Munții mei, acolo te-aș ascunde,

În suflet mi-a căzut un si bemol

Și-o muzică divină mă pătrunde.

De unde vine? Eu nu pot să știu,

Mi-e liniștea din ea atât de dragă

Ca Aerul acesta când te scriu

Și îmi inspiră ființa mea întreagă!

..................................................

Din zarea Clipei, veșnic necuprinsă,

Mă simt ca vulturul, robit de har,

Aș vrea să te ascult cum taci învinsă

De-această vrajă și să-i pun hotar...

Nicolae Nicoară-Horia

Și tu ai lăcrimat de Ziua lui...

 

Luni, 18 Ianuarie 2021

In memoriam lui Grigore Vieru

Și tu ai lăcrimat în duh cu mine

De Ziua lui, parcă te-aud și-acum,

În Țară, frate Nicule, nu-i bine

Și tot ce-i românesc se face scrum...

Pe unde-o fi Abecedarul meu,

Din slova lui cine mai buchisește?

Tot mai străini de neam, de Dumnezeu,

Și El oare mai știe românește?

Ai lăcrimat și tu de Ziua lui

Și lacrimile noastre nu-s deșarte,

Grigore, frate-al meu și-al Dorului,

Nicio moarte nu ne mai desparte!

Nicolae Nicoară-Horia

Poemul meu fierbinte...

 

Duminică, 17 Ianuarie 2021

Ce ger cumplit e-afară, ia-mi gândul lângă tine,

S-adoarmă, răsfățatul, în așternut, cuminte,

Chiar dacă nu e voie, după cum știi prea bine,

Ne fie-apropierea statornică, fierbinte...

Cu glas încet recită-mi Poemul nescris încă,

Iar mâna mea să-l scrie până se varsă zorii,

Te murmură izvorul divin, cel viu, din stâncă,

Nu simți așa deodată cum te cuprind fiorii?

Când ființa ta e plină de Dor și de cuvinte,

Nicicând să n-o atingă tăcerea de apoi!

Ce ger târziu e-afară, Poemul meu fierbinte

A început să ningă cu Dragoste-ntre noi;

Ia-mi gândul lângă tine și-așa să nu-l alungi,

Au adormit înfrânte și străjile din noapte,

Din Amintire raiul ne face semne dulci,

Iar trupul tău miroase de-acum a mere coapte...

Nicolae Nicoară-Horia

Astăzi e Ziua lui...

Vineri, 15 Ianuarie 2021

Astăzi e ziua lui,

Ziua EMINESCULUI,

Cea din calendar,

Ziua plină de Dragoste

Și de Har!

Ziua cea dintâi din Cuvânt

A fost mult

Mai demult,

Când Dumnezeu

L-a trimis,

Pe pământ

Promis

Din cer

Neamului meu,

Tot mai dezbinat

Și rebel!

Atât vă mai cer,

Îngenuncheat

Pe sufletul Limbii Române

Cu lacrimile arse între cuvinte

Să vă aduceți aminte

De el,

De cel de azi și de mâine!

În vremea de-acum,

Până în vremea de-apoi-

EMINESCU e pururea viu

Printre noi!

Nu-l uitați pe Eminescu...

Nu-l uitați pe Eminescu din „Luceafăr”, din „Scrisori”,

Nu-l uitați pe Eminescu din „Mai am un singur dor,”

Peste tot prin limba noastră mișună „traducători”,

Pururi voia Lui să fie, niciodată voia lor!

Nu-l uitați pe Eminescu, în genunchi vă rog fierbinte,

Plânge clopotul la Putna, geme teiul de la Iași,

Nu-l uitați pe Eminescu, frații mei, luați aminte,

Țara românească-i plină de limbuți și de borfași!

Eminescu se învață tot mai rar și mai încet,

Doamne-alungă-ne blestemul ce pe cuget ne apasă

Și redă-ne iarăși nouă pe cel mai român poet

Din câți a avut pământul care se numește-acasă!

Nu-l uitați pe Eminescu! Cine-l uită, uite-l viața,

Slova lui să ardă vie ca lumina pe altare,

Fără el e-atât de tristă din cuvinte dimineața,

Dimineața-n care uită soarele și nu răsare...

El a fost întotdeauna și o să rămână-Unul,

Să mai fie un Luceafăr nimenea nu mai cutează,

Nu-l uitați pe Eminescu, nici el nu vă uită, bunul,

Și acum când scriu poemul, sus în ceruri lăcrimează...

Nicolae Nicoară-Horia