Ne pregătim să mergem la Găina...

Vineri, 19 Iulie 2019

-Restituiri-

Și-așa precum la toți v-am spus,

Ne pregătim să mergem la Găina,

Acolo-n Apuseni, pe Munte, sus,

Celui ce-a uitat nu îi port vina...

V-aduc aminte, să nu fie-n van,

Celor dragi de-aici și de departe,

Că merită, măcar odată-n an

Să vă lăsați nevoile deoparte,

Dar mai ales cei ostoiți de dor,

Ce n-aveți încă viețile legate,

Să vă luați de mână-ncetișor

Pe cărări tot mai întortocheate...

De-aceea, să plecați cât mai devreme,

Popasurile fie cât mai dese,

Duminica din tulnic să vă cheme,

Cu ochii mistuiți după mirese...

Și-acolo, lângă Crucea celui care

Ne-a vindecat o clipă de nevoi,

Ca un semn de binecuvântare,

Din cer să cadă roua peste voi;

Să „târguiți” tot ce-i frumos și drag

Și plata voastră fie-vă deplină,

Iar dimineață s-auziți în prag

Cocoșul cum o ceartă pe Găină...

Nicolae Nicoară-Horia

Femeia, poezia și floarea...

Joi, 18 Iulie 2019

Eu am văzut o floare de dragoste plângând,

Cu bucurie sfântă, cu ochii plini de rouă,

Mă miruie lumina pe suflet și pe gând,

Vederea ne-a fost dată de-atâtea ori și nouă!

Slăvită fie pururi minunea ființei tale,

Cu ea orice durere pe lume o învingi

Vai, câtă frumusețe ascunsă-ntre petale,

C-adeseori în viață ți-e teamă s-o atingi!

Aici, în lumea asta, la vreme mi-au fost date

Femeia, Poezia și Floarea, toate trei,

Acum când mâna scrie cuvintele „ciudate”

Tu stai și-asculți lumina cum cântă-n ochii mei...

Nicolae Nicoară-Horia

Liniștea din liniște...

16 Iulie 2019

„Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună”.
Lucian Blaga

Mi-e sufletul flămând ca un gravor,

Și gura mea de-o sete sfântă-i arsă,

Mi-e dor de ea, ca apei de ulcior,

De liniștea din liniștea de-Acasă!

Cu mine am luat-o împrumut

Prin lumea asta tot mai urlătoare

Și-acolo într-un leagăn să mă mut

Sub grinda veșniciei ce mă doare...

Și liniștea aceea parcă-i tristă,

Eu știu că amăgire-i tot ce spun,

Nici ea de-o vreme poate nu există,

Așa cum nu-i la Țebea sub gorun;

El, Avrămuț al nostru, este viu,

Și vremea peste tâmple îl apasă,

Mi-e dor și mai ales atunci când scriu

De liniștea din liniștea de-Acasă...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Ioan Nicoară

Acasa noastră...

15 Iulie 2019

Iar mă cern tristețile prin sită,

De-o vreme tot mai multe mi le am,

Acasă-nlăcrimată, părăsită,

Cine te-a lovit cu piatra-n geam?

Cine-i indi-vidul ce cutează

Să îți pună vânt în așternut?

Liniștea din tine sângerează

Și mă doare adevărul mut!

Acasă-amintirea noastră vie,

Răcoarea cea mai sfântă de sub nor,

Acolo-n tine mi-a fost dat și mie

Să mă nasc pe prispa unui Dor;

Acolo s-au născut pe rând voievozii

Acestui neam, ce încă se mai nasc,

De-aceea te lovesc mereu nerozii,

Ca fulgerul pe Saul din Damasc...

Nicolae Nicoară-Horia

Poezia, precum floarea...

Duminică, 14 Iulie 2019

„Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc,

ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă”.

Ev. Matei 15,

Poezia, precum floarea

ruptă din grădină

nu trăiește în glastră!

Acolo

nu rodește niciodată

și

nu e fericită

numai pentru tine,

pusă în fereastră...

Poezia

spre dăruire

mereu ne-a fost dată!

Libertatea ei

are nevoie de lumină!

Altfel

e scurtă

bucuria noastră!

Nicolae Nicoară-Horia

Poetul și Țara...

13 Iulie 2019

M-au născut părinții mei încet,

Nașterea nicicând să nu mă doară,

Nu sunt eu cel mai iubit poet,

Dar știu că îmi iubesc această Țară!

Da, o iubesc și sufăr deseori

Când lacrima pe suflet o apasă,

Această țară plină de splendori,

De care celor duși nici nu le pasă,

Când o vorbesc străinilor de rău,

Afurisit le fie-n veci câștigul,

Eu am rămas aici la sânul tău

De-am îndurat și arșița și frigul,

Dac-au plecat, tu nu ai nicio vină,

Cei vinovați sunt printre noi acum,

Dar „judecata” vieții o să vină

Și pașii ei grăbiți se-aud pe drum...

O, Țara mea, cu marginile rupte,

Cu cimitire în afara lor,

Unde zac răpușii tăi în lupte,

Aceste vremuri vitrege mă dor!

Pe Horia, străbunul din Albac,

Îl trage iar Istoria pe roată

Și din durerea lui nu pot să tac,

Dumnezeu nu doarme niciodată!

Nicolae Nicoară-Horia

În viață eu sunt altul...

Vineri, 12 Iulie 2019

„Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”.

Nichita Stănescu

Ce-i oare Adevărul atunci când nu-i întreg?

Aud pe câte unul spunând mereu când scrie,

Ca cititor statornic, mi-e greu să-l înțeleg:

În Viață eu sunt altul, nu cel din Poezie!

Acolo scriu cuvântul...ce-mi vine, doar atât,

Nu poate-nțelepciunea din minte să m-asculte

Și fără ea în soartă mi-e silă și urât

Dar Poezia, oare, e una, sau mai multe?

Ci eu mă știu același, oriunde și oricând,

În suflet întrebarea îmi stăruie fierbinte

Ca amirosul pâinii pentru un om flămând:

Cine-i Adevăratul ascuns între cuvinte?

Nicolae Nicoară-Horia