marți, septembrie 24, 2019

Semianalfabeții de la țară...



24 Septembrie 2019

Semianalfabeții de la țară”!
Mă uit în tine, jalnică făptură,
Frumoasă ca un măr pe dinafară,
Dar plină de-ntuneric și de ură!

Străin de adevărul „suferinții”,
Amirosind a detox și a clor,
Cu ce drept tu îmi jignești părinții
Și pe părinții dinaintea lor?

Tu știi cine sunt ei, „analfabeții”,
Cei de la țară, țară românească?
Să nu te-apuce roua dimineții,
Nici asfințitul să nu te găsească!

În mintea ta, plină de erezii,
Cu sufletul schimosit de iudă,
Pâinea, cea din fiecare zi
De-acolo o mănânci, făptură hâdă!

Din poza de gazetă, ca un paj,
Pui nenorocit adus de cioară,
Crescut în cuibul tău de la etaj,
Aceste vorbe pururi să te doară!

Nicolae Nicoară-Horia



luni, septembrie 23, 2019

Echinocțiul meu...



23 Septembrie 2019

Gândurile mele te răsfață,
Precum culorile din curcubeu,
Mi-a plăcut întotdeauna-n viață
Să fii în toate echinocțiul meu!

Cuvintele, amirosind a toamnă,
Te înveșmântă cu lumina lor,
Nu te întrista, iubită doamnă,
Nu sunt frumuseți care nu dor!

Cade frunza veștedă pe cale,
Strugurii de sinea lor se-mbată,
Mă-nchin în fața frumuseții tale,
Ea nu se ofilește niciodată...

Nicolae Nicoară-Horia



Vine toamna...



23 Septembrie 2019
-Echinocțiu de toamnă-
-Restituiri-

Pleacă vara-frunză arsă,
Nu mai pot să o amân
Și de mine nici nu-i pasă
„Amărât” dacă rămân...

Rece și amară-i huma
Ca o umbră de cucută,
Pleacă vara, cade bruma
Peste amăgirea mută.

Fie voia cea divină!
De-a fost tristă și săracă
Și cu ce sunt eu de vină-
Pleacă vara și ce-i dacă?

Pleacă vara, toamna vine,
Cealaltă rămâne-n noi,
S-adunăm cum se cuvine
Rodul dintre amândoi...

* * *

Vine toamna, vine ca un rug
Și miroase a lumină arsă,
Vara supărată a plecat de-acasă,
Cine știe dac'o mai ajung...

Cade vântul obosit pe ape,
Pleacă rândunelele înapoi,
Vine toamna, tu nu ești aproape
Să-i culegem rodul amândoi.

Vine toamna, mă voi naște iar
În căsuța de pe Deal uitată?
Singur să te naști e în zadar
Ca un prunc de mult orfan de tată

Și mama înspre ceruri se ridică,
În cuvinte s-a făcut târziu-,
Vine toamna, frunza asta pică,
Frunza cealaltă, nu mai știu...

Nicolae Nicoară-Horia


vineri, septembrie 20, 2019

Lumina...



Vineri, 20 Septembrie 2019
-Restituiri-

Lumina despre care scriu mereu
A fost și este și lumina voastră,
Între voi și mine e-o fereastră,
Dincolo de ea-e Dumnezeu!

Fără lumină întuneric sunt
Și zările vor fi de-a pururi oarbe,
Ferice de-nsetatul care-o soarbe-
Lumina născătoare din Cuvânt!

O simt cum curge lină pe obraz,
O simt în suflet cum învlăstărește,
Lumina-veci de veci nu osândește
Sunt om și eu și ochiul meu e treaz...

Lumina ce mă spune nu-i străină,
Ea vine din adânc și din înalt,
Ea vine din tărâmul celălalt,
Lumină întotdeauna din Lumină!

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, septembrie 18, 2019

Bruiaj...



18 Septembrie 2019

Pun poezia mea drept gaj,
Ca peste tot și în literatură
Sunt „antenele” pentru bruiaj,
Iradiind invidie și ură...

Mi-aduc aminte, trebuia să fiu
Membru”-ntr-o grupare anonimă,
Dar am fost bruiat întrucât scriu
Desculț prin Transilvania” cu rimă

Și astăzi, din atâta libertate,
Niște pierde-vară, mațe-fripte,
Îmi pun și au de unde, bețe-n roate,
Uitându-se ca maimuțoii-n scripte;

Ba uneori primesc de la gazete,
De dincolo de gard și de Carpați
Răspuns...provincial și cu regrete:
Mai trimiteți!”și „mai încercați!”

Nicolae Nicoară-Horia



marți, septembrie 17, 2019

Lasă-te de poezie...



Marți, 17 Septembrie 2019

Lasă-te de poezie”! Mă avertizează una,
Îmi ceruse prietenia pentru alte idealuri,
Sus pe bolta înstelată mă privea mirată luna
Hoinărind nepăsătoare, palidă peste coclauri...

De atunci îmi dă târcoale „vâlva” cea neliniștită:
Lasă-te de poezie!” Nu se lasă ea de mine!
Știu cât e de păguboasă ducerea întru ispită,
Și așa oricând în viață nici nu știi de unde-ți vine;

Lasă-te de poezie!” E poruncă, sau îndemn?
Parcă m-aș lăsa de muncă, biet șomer cu fața tristă,
De așa tovărășie nu am fost și nu sunt demn,
Domniță, sau domnișoară am să mi te șterg din listă...

Nicolae Nicoară-Horia


luni, septembrie 16, 2019

Copii, nu vă certați părinții...



16 Septembrie 2019

Din marginile rugăminții
Vă scriu acum poemul meu,
Copii, nu vă certați părinții,
Să v-alduiască Dumnezeu!

Ce-nseamnă vorbele de-ocară?
Cărunți cum sunt și nu-n zadar
În urma lor o să vă doară
Plecarea scrisă-n calendar...

Așa „uituci și „depășiți”
V-au legănat la sân fierbinte,
Din graba vieții când vorbiți
Să aveți grijă de cuvinte!

Cu toată ființa lor ciudată,
De Dragoste nicicând săracă,
Să nu le spuneți niciodată
Și nici măcar în gând, să tacă!

Nicolae Nicoară-Horia