marți, aprilie 12, 2016

Bu-nicule...


12 Aprilie 2016

Bu-nicule, te-ntreb, să îmi răspunzi,
De ce mereu în versuri te ascunzi
Și urci copil pe drumul dinspre-Acasă
Atunci când supărările te-apasă?

O, cât aș vrea să mă-ntâlnesc și eu
Cu pruncul alduit de Dumnezeu,
Pe Dealul dintre toate cel mai drag,
Din marginea pădurilor de fag!

Să ne jucăm cu mieii-n primăvară,
S-ascult cum cântă cucu-ntâia oară,
Cu laptele cel muls de dimineață
Să mă spăl pe suflet și pe față,

Iar noaptea, la lumina din tăciuni
S-ascult povești venite din străbuni,
Să-l văd pe Iancu luminând pe cal
Cum trece ca un fulger prin Ardeal;

Să-l întâlnesc, acolo în cerdac,
Pe Horea, durutul din Albac...
Bu-nicule, te-ntreb, să îmi răspunzi
Când mă privești de ce ți-s ochii uzi?

Nicolae Nicoară-Horia




Dezbină...


11 Aprilie 2016

Aud mereu porunca deșartă și străină,
Acolo unde-i pace și dragoste-dezbină!
Dezbină țara, neamul și frații și părinții,
Dezbină din icoane, cât încă mai sunt, sfinții...

Dezbină cântăreții, artiștii, scriitorii
Și peste tot lucrează cu sârg dezbinătorii...
Mă-ntreb ca tot creștinul, acum, în Postul Mare,
Lucrarea lor murdară cine-o plătește oare?

Cel ce a pus întregul de-a pururea între noi,
El nu vrea jumătatea din Dragoste înapoi-,
V-aud mereu porunca, străină și deșartă,
Dar Dumnezeul păcii din ceruri nu vă iartă!

Nicolae Nicoară-Horia




Păgânii...


Duminică, 10 Aprilie 2016

Ferice de cuvântul în care m-ai zidit!
Din Valea Plângerii și până-n Munți,
Din Răsărit și până-n Asfințit
Sunt tot mai răi păgânii și mai mulți!

Toți spinii din cununa Ta mă dor
Și stropi de sânge-mi picură pe cale,
E-atâta ură, Doamne-n ochii lor
De lăcrimează lemnul crucii Tale!

Până la Paști nici nu mai au răbdare
Și-L răstignesc mereu pe Fiul Sfânt!
Ei n-au crezut vreodată-n Postul Mare,
Și nici în altele de pe pământ,

Ei nu vreau mânăstiri, nici catedrale,
Nu cred în mântuirea ăstui neam!
Tu vindecă-mi cuvântul meu de jale
Și-i pregătește duhul pentru hram...

Nicolae Nicoară-Horia




marți, februarie 02, 2016

Așa e visul...


2 Februarie 2016

Să viseze omul din ce vrea,
Cine-mi spune ce și cât e voie?
M-am visat și eu că eram Noe
Și-adunam cuvinte-n arca mea...

Se vestea potopul peste lume
Și-acolo sus pe Muntele din vis
Ca un salvator din cer trimis
Eu le chemam pe toate după nume;

Spune-mi tu cu ce sunt eu de vină
De m-am visat în ochii tăi fierbinți
Și plini de nerostite rugăminți
Cum se jucau cu lacrima-n lumină?

Așa e visul, vine el când vrea,
Te ia pe brațe singur și te duce,
Ce înaltă-i clipa, tainică și dulce,
Când sunt cu tine, Poezia mea!

Nicolae Nicoară-Horia





Cuvintele...


2 Februarie 2016

Sufletul tău miroase-a rozmarin
Și atâta liniște mi-aduce
Că se-aud cuvintele cum vin,
Precum Învierea de pe cruce!

Legământul viu al vieții mele,
Tu le-ai trimis și le trimiți mereu,
Întotdeauna am crezut în ele,
Mai ales atunci când mi-a fost greu!

Mâna mea le scrie cu răbdare
Până se face ziuă între noi
Și-așa cum vin, de dincolo de zare,
Ți le trimit pe toate înapoi...

Nicolae Nicoară-Horia

luni, februarie 01, 2016

Dor de Blaj...




1 Februarie 2016
Prietenului meu, primar al Blajului,
Ioan Șolea, blăjenilor mei.
..
Și iar mi-e dor de Blaj, ce dor nebun!
S-alerg peste Câmpie, până-n zare,
Acolo unde-n tulnicul străbun
Mai arde încă sfânta lui chemare...

Și-așa, precum am fost întâia dată,
S-ascult sub gânduri tropotul de cai
Cum luminează versul meu deodată-,
Moții mei, „no gata și no hai!”

Să mă-ntâlnesc degrabă cu Emin
La scăldat în cerul din Târnavă,
La Crucea Iancului să mă închin
Pe Dealul Hulii, plin de-atâta slavă!

Să dorm o noapte întreagă lângă tei
Și floarea lui să-mi picure în sânge,
Mi-e Dor de Blaj și de blăjenii ei
Ca pâinii pentru jertfă când se frânge...

Nicolae Nicoară-Horia




Hai să-nvățăm...


1 Februarie 2016

Vin anii și se duc spre nicăierea
Și tot mai multe lucruri nu le știm,
Până nu cade peste noi tăcerea
Hai să-nvățăm cum să ne odihnim!

Cu dragoste pe suflet să mă picuri,
Că uneori prea am uitat de el,
Am alergat mereu după nimicuri
Și tu și eu și cei din jur la fel!

Nu avem timp să ne mai dăm crezare,
Tot adunând averi peste averi,
Odată vom ajunge lângă zare
Cu trupurile frânte sub poveri;

Hai să-nvățăm cum să ne odihnim
Unul în celălalt și împreună
Să punem adevăr în ce zidim
Și-așa e lumea plină de minciună....

Nicolae Nicoară-Horia