Binecuvântată fie Ziua
Învățătorului,
Ziua Celui ce veșnic ne-nvață!
În fiecare zi e Ziua Lui,
Precum e soarele din orice
dimineață.
Ascultați-i cuvintele spuse
mereu,
Fie-vă netezită din gânduri
cărarea:
Eu sunt Cel trimis de Dumnezeu
Pe pământ să-I săvârșesc
lucrarea!
De pe crucea din suflet și nu
din lemn,
Ce limpede-i glasul atunci
când îL chem:
Lăsă-mă să-Ți fiu ucenicul cel
demn
Până la capătul acestui Poem!
Învăţătoarea...
Ce dulce eşti, ca zumzetul
de-albine
Şi dragă precum Dorului
chemarea!
S-au spus atâtea gânduri
despre tine
Cum despre râuri povesteşte
Marea...
Şi totuşi, mâna mea care te
ştie
Ea ţi-a rămas de-a pururea
datoare,
Cu ochii tăi a învăţat să
scrie,
Mereu frumoasă, Doamnă
Învăţătoare!
Mi-aduc aminte- prima zi de
şcoală,
De cuvinte să nu-ţi fie teamă!
Acolo-n Munţi, cu murmur de
răscoală
Şi te-am iubit de-atunci ca pe
o mamă...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu