miercuri, februarie 28, 2018

Zi de post...



Miercuri, 28 Februarie 2018
Mor pentru popor!”
Horea

Astăzi e o zi neagră de post
Și gura mea nu mai spune nimic,
În inima lui îmi caut adăpost,
Eu, Nicolae-Horia, cel mic!

Oasele scrâșnesc de-o cumplită durere,
Blestemul acela tot mușcă din frig,
Sufletul nici nu mai are putere
Horea, Horia, să te mai strig!

Pe Dealul furcilor, acolo sub roată,
Cuvintele tale mă dor fulgerate:
Ele nu vor amuți niciodată:
Mor pentru popor” și pentru dreptate!

Niciun călău nu poate să șteargă
Istoria Neamului, scrisă atunci,
Astăzi e o zi de post neagră,
Se tânguie lumina pe Dealul cu furci...

Nicolae Nicoară-Horia




marți, februarie 27, 2018

Iartă-mi supărarea...



27 Februarie 2018

De o vreme vremea e tot mai ostilă,
Geme de durere umbra sub gorun,
Scurmă deznădejdea, mi se face silă,
Vă vorbesc degeaba, să tac la ce bun?

Plin de-amărăciune se-ncovoaie cerul,
Iartă-mi supărarea arsă din cuvânt,
Peste țară iarăși se pogoară gerul,
Parcă nu-s destule patimi câte sunt!

Dorul, numai Dorul singur mă alină,
Vremea de o vreme e tot mai inaptă,
Vine primăvara? Cât aș vrea să vină!
Horia, străbunul și el o așteaptă...

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, februarie 25, 2018

Adevărul...



Duminică, 25 Februarie 2018
Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”
Adevărul aur?
După aur aleargă toți, de adevăr fug toți.”
Mihai Eminescu

Vă spun și repet cu părere de rău,
Adevărul nu se cumpără, nici nu se vinde,
El nu este numai al meu, ori al tău,
Pe amândoi în brațele lui ne cuprinde!

Prieten, neprieten, fiecare îl are
Drept mărturie de la nașterea lui,
Nu cred în cel care-l strigă mai tare,
Cum nu cred în iubirea dintre statui!

Adevărul din față, dar și cel din dos
Doar unul singur l-am avut în viață!
Adevăr care mângâie, adevăr dureros,
Numai cu dragoste sfântă se-nvață!

Mereu aproape, niciodată străin,
În toate bătăliile mi-a fost strateg,
Adevărul nu este mai mult, mai puțin,
E precum soarele, întotdeauna întreg!

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, februarie 23, 2018

Tu n-auzi Dragobetele cum vine...


Vineri, 23 Februarie 2018
Luciei

De tot ce-i românesc ne e rușine,
Până și limba parcă e un chin,
Tu nu auzi Logodnicul cum vine?
E Dragobetul nostru, nu-i străin!

Zeu tânăr și frumos peste măsură,
Lui Valentin venit aici anume
El nu îi poartă niciun fel de ură,
Au loc destul îndrăgostiții-n lume!

De ziua lui, îți mai aduci aminte?
A fost logodna noastră pe pământ
Și cununia, cea dintre cuvinte,
Când ai spus „da” acelui care sunt!

Și mi-ai șoptit: îmi ești atât de drag!
Tu nu auzi Năvalnicul cum vine?
Cu Dragostea înmugurită-n prag
Noi să-l întâmpinăm cum se cuvine...

Nicolae Nicoară-Horia




miercuri, februarie 21, 2018

După dictare...


21 Februarie 2018

Mi-am adus aminte, amintirea-i vie,
Domnul cu mustață unde-o fi nu știu,
Plin de zel „slujbașul” mi-a poruncit: scrie!
Eu după dictare la proces nu scriu!

Sângele prin mine iarăși se răscoală,
Sunt ca un vezuviu plin de lavă tot,
Unde e copilul cel suspus la școală?
Inima îmi spune, nu vreau și nu pot!

Cel care denunță blestemat să fie,
Pe cel ce muncește și e gospodar,
Jocul de-a „denunțul” nu îmi place mie,
Eu din tinerețe am fost călușar!

Puneți-i cătușe! Ce poruncă oarbă!
Îl vedeam în lanțuri pe Cel din Albac
Și simțeam văzduhul cum vrea să mă soarbă,
Nu scriu la comandă, n-am să scriu în veac!

Nicolae Nicoară-Horia




marți, februarie 20, 2018

Ferește-te...


20 Februarie 2018

Ferește-te din calea celui rău!”,
Așa mi-ai spus când ai plecat din viață
Și n-am uitat de-atunci cuvântul tău
Ce mi-a rămas de-a pururea povață!

Ca un creștin adevărat îndură,
Nimic din ființa ta nu se clintește,
Nu fi ecoul celui ce te-njură,
Nici bumerangul care te lovește!

Totul ce-i al tău e pus deoparte,
Pe Dumnezeu nu-i cine să-l învingă!
Și sufletul din tine-i fără moarte,
De el nu poate nimeni să se-atingă...

Ferește-te din fața celui slut
Pe drumul care duce înspre vamă,
Porunca ta, din aer și din lut,
N-am s-o uit în veci, slăvită Mamă!

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, februarie 18, 2018

Centenar...


Duminică, 18 Februarie 2018

Centenar, tu, Centenar,
Cântec sfânt și luminos,
La o piatră de hotar
Sus pe cruce stă Hristos!

Cu privirea Lui plecată
Înspre Golgota suspină:
Doamne, milostive Tată,
Țara asta nu-i de vină!

Prin Grădina ei în floare
Se plimba Măicuța mea,
Sufletul din ea mă doare,
Geme sub povară grea!

Eu Te rog, de sub cerime
Pe românii, neam de daci,
Întru Sfânta-ne Treime,
Pe vecie să-i împaci!

Iar celor ce semănat-au
Vânt peste meleagul lor
Dă-le, Doamne, tot ce n-au
Dintru românescul Dor!

De pe crucea îndurerată,
Învierea Mea să fie
Pentru Țara asta, Tată,
Scumpă țară, Românie!
....................................
Centenar, tu, Centenar,
Semn de pace pe pământ,
Rugăciune și altar,
Cântec niciodată frânt...

Nicolae Nicoară-Horia




sâmbătă, februarie 17, 2018

Adevărul doare...


17 Februarie 2018

Adevărul doare și dreptatea-i chioară,
Trupul tău de-o vreme în mocirlă zace
Și te plângi degeaba, oropsităȚară,
Sufletul îmi spune că așa îți place

Și speranța umblă cu nădragii rupți,
Hoții strigă „hoții!”, ție nici nu-ți pasă,
Clipa asta-i plină, Doamne, de corupți!
Și așa îmi îmi vine să mă duc de-acasă

Unde văd cu ochii și să nu mai vin
Dacă nu se face rânduială-n toate,
N-are rost în versuri pururi să suspin
Și să mă înjure vreun belit în coate...

Până tu ești Mamă, bună, răbdătoare,
Legile-s făcute doar pentru săraci,
Și dreptatea-i chioară, adevărul doare
Nu-i destulă vremea de când rabzi și taci?

Nicolae Nicoară-Horia




joi, februarie 15, 2018

Îmi place să visez..

.
15 Făurar 2018
-Restituiri-

Îmi place să visez și visez încă
Prin somnul tău din ce în ce mai lin,
De-o vreme noaptea e tot mai adâncă
Și visul mai ciudat și mai deplin.

Ca soarele de dincolo de nori
Visul meu nu-i marfă de negoț,
Cu el în brațe mă trezesc în zori
Cum ne trezeam acolo printre Moți;

Atunci când te visez ești lângă mine,
Ca o fântână lângă curcubeu
Și parcă te aud șoptind: mi-e bine!
Visul nu-i creștin și nici ateu...

El niciodată nu mi-a fost bătrân,
De nicio boală pe pământ nu zace,
Treaz dacă sunt și-atunci îl port la sân-
Îmi place să visez și cui nu-i place?

Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, februarie 14, 2018

Sfântul Valentin



14 Februarie 2018
An de an, ziua de 14 februarie ne pune pe fiecare dintre noi, în calitate de creștini ortodocși, în fața unui dublu paradox. În primul rînd, de Valentine’s Day a auzit toată lumea, astfel încât, la o adică, oricine poate defini succint „sărbătoarea”, în timp ce despre viața Sfântului Valentin nu cunoaște nimeni mai nimic.

În al doilea rând, mulți sunt contrariați de faptul că în această zi nu întâlnesc în Calendarul Ortodox niciun sfânt care să poarte acest nume. Întâmplarea face ca nici Calendarul Romano-Catolic să nu-l mai pomenească în această zi, Sfântul Valentin fiind scos din calendar în 1969 din cauza ambiguității datelor referitoare atât la persoana sa, cât și la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfânt.
În prezent, la 14 februarie, catolicii îi amintesc pe Sfinâii Chiril si Metodie.

Așadar, nu greșim atunci când spunem că Valentine’s Day, cu tot "marketing-ul" aferent, este în România - și nu numai - o „sărbătoare” fără sărbatorit.

Despre Valentine’s Day s-a scris și s-a comentat suficient, pro și contra.
S-a scris și s-a spus, din păcate, destul de puțin despre Sfântul Valentin al Ortodoxiei, prăznuit de Biserică în ziua de 30 iulie”.


Sursa: CreștinOrtodox.ro

Sunt îndrăgostit...


14 Februarie 2018
Unui a-mic

Da, sunt îndrăgostit, așa cum spui
Și-așa am fost mereu ca o văpaie,
Dar n-am râvnit mireasa nimănui,
N-am dezbinat familii, nici gunoaie!

De m-au născut cu Dragostea la sân
Părinții mei în Casa de sub stele,
Iubesc și-acum și-așa o să rămân
Și dincolo de marginile mele...

Orice jignire astăzi o suport
Și de mă uit în ochii tăi anume
Nici ură, nici invidie nu-ți port,
Ai loc destul de Dorul meu în lume!

Să nu te doară versurile mele,
Vreau să te știu de-a pururi sănătos
Și Poezia ta să nu te-nșele,
Iar scrisul tău să-ți fie cu folos...

Nicolae Nicoară-Horia




marți, februarie 13, 2018

Cărțile mele...


13 Februarie 2018

Cărțile mele, plecate prin lume,
Cărțile mele, cele umblătoare,
Toate scrise cu dragoste-anume,
Niciuna dintre ele nu are stare...

Prietenii mei sunt și prietenii lor,
Pe toți să-i ajute bunul Dumnezeu,
Când le citesc, eu simt un fior
Trecând prin trupul cuvântului meu.

Cărțile te apără de singurătate,
Cărțile sunt de sorginte divină,
Cărțile mele așa mi-au fost date,
Pentru omul însetat de lumină;

Cu gura flămândă, cu gura mea arsă,
Am scris și voi scrie fără popas
Și Mama citea mereu din „Acasă”
Și cartea deschisă de-atunci i-a rămas...

Nicolae Nicoară-Horia




Nu vă alungați părinții...


13 Februarie 2018

Nu vă alungați părinții, orice-ar spune, orice-ar face,
Pe cei care v-au dat Viață și Iubire pe pământ,
Ci lasați-i, truditorii, să se odihnească-n pace,
Să se odihnească-n pacea dinainte de mormânt!

Nu vor niciodată răul, depășiți cum sunt, sărmanii,
Chiar dacă vă enervează câteodată vorba lor,
Nu vedeți cum îi apasă și nevoile și anii,
Și câte tăceri nespuse, câte răni tăcute-i dor?

Nu vă alungați părinții, s-aveți loc destul la masă,
Nu vă alungați părinții, obosiți cum sunt din pat,
Și de lacrima cernită, dacă astăzi nu vă pasă
De vor fi în rai chemații, nu vor spune: ocupat!

Și El, Dumnezeu suspină, când părinții voștri plâng,
Dacă pensia puțină nu le-ajunge, nu-i jigniți
Și cu palmele crăpate sfânta pâine când o frâng,
Tatălui din cer se roagă să fiți pururi fericiți!

Fără ei copii pe lume nu au fost și nu există,
Dragostea din eprubetă altă dragoste nu face,
Ei, oricum și-așa vă iartă, cu tristețea în batistă
Când la cimitir vreodată le șoptiți: „dormiți în pace!”

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, februarie 11, 2018

Ziua Înfricoșătoarei Judecăți...


Duminică 11 Februarie 2018

Veselește-te, omule, mănâncă și bea”,
Nicio tristețe să nu ți-o arăți,
Ferice de cel care crede în ea,
În Ziua Înfricoșătoarei Judecăți!

Nicio faptă fără răsplată nu-i!
Cei ce nu cred că vor da socoteală
Și în lumea aceasta sunt încă destui,
Fiecare pentru sufletul lui, se înșală...

Orice vorbă rostită, orice scuipat
Înspre tine se-ntoarce spre judecată,
Omule, prietene, să trăiești împăcat,
Dumnezeu nu uită din cer niciodată!

Nicolae Nicoară-Horia




Ce-i Poezia...


Duminică 11 Februarie 2018
-Cuvinte duminicale-

Poezia e ca o taină nedezlegată,
Fiecare dintre noi o-nțelege cât vrea,
De-aceea îți spun și ți-am spus, niciodată
Noi nu ne putem atinge de ea!

Degeaba mă rogi s-o traduc, nu se poate,
E precum Aerul de-a pururea viu,
Inima ei se aude cum bate
În trupul cuvântului atunci când îl scriu;

Ce-i Poezia? Mă întrebi în zadar,
Nu o cuprinde niciun răspuns,
Citind-o simt cum se umple de har
Sufletul tău și mi-e de ajuns...

Nicolae Nicoară-Horia




joi, februarie 08, 2018

Nu simți cum crește ziua dintre noi...


Joi, 8 Februarie 2018, spre seară...

Nu simți cum crește ziua dintre noi?
Se face dimineață mai devreme,
Am văzut o barză și-un bărzoi,
El îi spunea tandru: nu te teme!

Purtați de un primăvăratic dor,
Vestitorii erau puși pe glume,
Au trecut doar pe la cuibul lor,
Veniți de unde n-am să știu anume

Și au plecat în zbor, tot amândoi,
Iar întrebarea mi-au lăsat-o mie:
Nu simți cum crește ziua dintre noi,
Dintre gândul tău și Poezie?

Nicolae Nicoară-Horia


marți, februarie 06, 2018

Câteodată...


6 Februarie 2018

Câteodată sunt mâhnit și eu,
Mă doare gândul și mă doare coasta
Și-atunci mă rog smerit lui Dumnezeu:
Să treacă, Doamne și clipa aceasta

Și cealaltă, ce vine-n urma ei
De Dragoste să-mi fie iarăși plină,
Tu pune-n suflet și în ochii mei
Lumina, cea de-a pururea divină!

Dă-i vântului puterea să se-mpace
Și-l vântură acolo în pustiu,
Din văzduhul Tău, cel plin de pace
Trimite-mi Poezia să o scriu!”

Și dintr-odată norii se destramă,
Cuvântul se-nfioară-n lutul meu,
Omule, să nu îți fie teamă,
Nu te lasă singur Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia


luni, februarie 05, 2018

Nu ești al tău...


5 Februarie 2018
1 Cor. 6, 19

Cu sufletul degeaba te tot cerți,
Nu ești al tău!” Ce minunat cuvântă
Apostolul rămas între coperți
Din Cartea, dintre toate, cea mai sfântă!

Și-atâta vreme cât în lume ești
În Dragoste să nu fii orb și mut,
Iar trupul întru care locuiești
Ți-a fost dat și el cu împrumut;

Nu este-al tău, Părinții i-au pus nume,
Ce templu minunat e acest loc
Al duhului trimis aici anume!
De el să nu-ți bați niciodată joc;

Comoara nu-i comoară îngropată,
Ai voștri, prieteni, nu sunteți nici voi,
Păstrați-vă curați și fără pată
Și-așa e viața plină de noroi...

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, februarie 04, 2018

La Prislop, lângă mormântul sfânt...


Duminică, 4 Februarie 2018
-Cuvinte duminicale-

M-a dus azi-noapte gândul ostenit
La Prislop, lângă mormântul sfânt
Și-acum când scriu parcă aud în schit
Cum picură lumina din cuvânt...

Am fost acolo și mă duc mereu
Să-mi odihnesc neliniștile toate,
La Prislop un fiu de Dumnezeu
Se roagă pentru noi în libertate!

Mă-ntreb și eu, cu sufletul smerit
Și apa se-nfioară în izvoare:
Unde sunt, oare, cei ce l-au lovit?
Batjocura și astăzi îl mai doare!

M-a dus azi-noapte gândul și mă duce
De fiecare dată când vă scriu,
Rugându-se acolo, lângă cruce
Să nu fie în lume prea târziu,

Să se întoarcă cei plecați acasă,
Cu dragoste de ei pe veci mă leg,
Să-mi fie România sănătoasă,
Și neamul meu de-a pururea întreg!

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, februarie 03, 2018

Prietenie, dragoste și sex...


3 Februarie 2018

Prietenie, dragoste și sex,
Trei substantive-atât de uzuale!
Prietene, ți-am cumpărat un Dex
Și-l dărui astăzi bibliotecii tale...

Dragoste și prietenie sunt
De genul feminin, cum e firesc,
Iar ultimul, neutru pe pământ,
Cuvântul pentru care pătimesc

Atâtea ființe dragi, nevinovate,
Prietenie, dragoste și sex,
Fără ele-n viață nu se poate,
Pe toate le simțim solar în plex...

Prietene, te rog să iei aminte,
Cuprins de bucurie, ori de jale,
Oriunde mergi aceste trei cuvinte
Ca șarpele din rai îți ies în cale;

Primele sunt pline de lumină,
În cel din urmă jinduie păcatul,
Pe pământ nu-i nimeni fără vină
Și eu, precum Adam, sunt vinovatul...

Nicolae Nicoară-Horia


joi, februarie 01, 2018

Scriu ce simt...


Joi, 1 Februarie 2018

Nu scriu versuri dulci-amăgitoare,
Amăgitor e vinul din pocale,
Și-atâtea frumuseți, frumuseți oare?
Pretutindeni mi-au ieșit în cale...

Eu nu cred și n-am crezut vreodată
În semne care nu îmi par curate
Și Poezia, câtă mi-a fost dată,
Nu am vândut-o nimănui în rate...

Așa mi-a fost mereu și o să-mi fie,
În văzul și-a auzul tuturor,
Ca apa din fântână, străvezie,
Prin ea se văd și îngerii în zbor,

Prin ea îți văd și chipul adorat
Și sufletul și gândurile toate,
Doar ei mă simt în veci îndatorat,
Aici, acum și după viață, poate...

Alungă orice umbră de-ndoială,
Când mă citești aș vrea să-ți fie bine,
Scriu ce simt și simțul nu mă-nșală,
Răsfățul? Eu nu știu de unde vine...

Nicolae Nicoară-Horia