miercuri, noiembrie 30, 2022

Ocrotește-i, Doamne, pe români!

 



Azi de Ziua Sfântului Andrei

Trimite, Doamne, pace-ntre români,

Pune de-a pururi dragostea-ntre ei,

Și-n Țara lor să fie iar stăpâni!


Să-i ocrotești de duhul cel viclean

Ce bântuie hai-hui, precum strigoii,

Redă-le bucuria din alean

Și din trecutul, cel uitat, eroii;


Pune dușmanii Patriei sub cruci!

Cu toată-agoniseala din batistă

Pe cei plecați de-acasă să-i aduci

Și fața lor să nu mai fie tristă!


Redă-i curajul Nației române,

Să fim ce-am fost de la-nceput de lume,

O Dacie, rotundă ca o pâine,

Cu Adevărul sfânt, cel scris în nume!


Se tulbură izvoarele-n fântâni,

Fă îngerul în ele să coboare,

Ocrotește-i, Doamne, pe români

Și nu-i lăsa înfrigurați sub soare


Și încă te mai rog, ca pe un Tată,

Cât mai avem aici din ce-am avut,

Să ne zidești speranța dărâmată

În sufletul ce încă nu-i vândut!


Cine nu crede...


Cine nu crede în Sfântul Andrei

Și-n jertfa lui pironită pe cruce,

Dumnezeu să îi pună în suflet temei,

Povara aceasta să o poată duce!


Om a fost și el, în carne și-n oase,

Ucenicul Celui trimis pe pământ

Să vindece toate sufletele păcătoase

Doar prin atingerea lor de cuvânt!


Venirea lui n-a fost întâmplătoare

Aici în Dacia ca o pâine rotundă,

În ființa aceasta ocrotitoare

Cine nu crede să nu-mi răspundă...


Nicolae Nicoară-Horia


Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României

Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, primul dintre ucenicii Domnului Hristos.

Fiul lui Iona, pescarul din cetatea Betsaidei de pe malul lacului Ghenizaret, f

ratele Sfântului Apostol Petru.

Sfântul Apostol Andrei a ajuns în cetatea Tomisului, Constanța de astăzi, între anii 60 și 63.

Cetatea de atunci fiind aglomerată și de teama romanilor care îi prigoneau pe creștini, Sfântul Apostol Andrei împreună cu alți doi ucenici s-a retras în această peșteră, unde conform cercetătorului George Alexandrou, Sfântul Andrei a petrecut aici 20 de ani.

Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se susține că acest nume - Apostolul Lupilor - deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor - lupul.

Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre peștera care i s-a oferit ca adăpost.”

A murit la 30 noiembrie anul 64-67 d.Hr.(în timpul persecuțiilor lui Nero!), în orașul Patras din Grecia.


marți, noiembrie 29, 2022

Sunt om creștin

 



Sunt om creștin și râvnitor de pace,

Îmi spun cei fără gust, fără miros:

Ești prea sensibil!” Știu că nu le place

Să le vorbesc mereu despre Hristos!


Le înțeleg mâhnirea lor prea-bine,

Cu toată zarva dimprejurul meu,

Așa îL simt, contemporan cu mine,

Pe Fiul veșnicit de Dumnezeu!


Sunt om creștin, nu-i Omul o minune?

Slăvită-mi fie pacea din cuvânt,

Când toată Poezia ce mă spune

De-acolo vine, din văz-duhul sfânt!

29 Noiembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, noiembrie 27, 2022

Învățătorule bun...

 



Ev. Luca 18, 18-27

-Cuvinte duminicale-


Învățătorule bun, ce să fac

Să moștenesc viața cea de veci?”

Pe fruntașul acela, niciodată sărac,

Îl aud întrebându-te rătăcind pe poteci...


Adunat-a în viață bogății fel de fel,

Cuvintele Tale și astăzi îl dor

Și nu mai are liniște defel:

Vinde-le toate și le-mparte săracilor...”


Mâine pustiului în urmă le lasă,

Atunci, Omule, n-ai cui să le vinzi!

Și totuși dregătorului bogat nu-i pasă,

Câți Lazări la poartă așteaptă flămânzi?


Nicolae Nicoară-Horia



Elegie de toamnă târzie...

 




E ziua tot mai scurtă

Și noaptea tot mai lungă,

Cine din astăzi, Doamne,

Spre mâine mă alungă?


Nu se aud colinde,

Acum în Postul Mare

Și toamna, ca soldatul,

E gata de plecare...


Din cumpăna amiezii,

Scăldându-se-n lumină

Îmi scriu încet poemul

Ce nu se mai termină


Până se face ziuă

Și se revarsă zorii,

Când vin la mine-n suflet

Flămânzi colindătorii...

Duminică, 27 Noiembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, noiembrie 26, 2022

Am opt ani...

 





Pentru Annamaria-Silvana


Simt aripile Gândului cum cresc,

Am opt ani, o cifră-atât de dragă

De când am învățat s-o rotunjesc,

În ea încape Veșnicia-ntreagă!


Nu-mi pasă frigul iernii dacă vine,

Cu Dragoste curată mă-nveșmântă,

Am opt ani și cei mai mari ca mine

Cunosc această bucurie sfântă!


Am opt ani, la Anul vor fi nouă

Și vin să-i mulțumesc lui Dumnezeu

Cu gândul și ochii plini de rouă

Pentru Ziua sufletului meu...

26 Noiembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


joi, noiembrie 24, 2022

Ardealul meu...

 




Fără tine n-aș fi fost, nu sunt!

Ardealul meu, tu, catedrală sfântă,

Așa te știe cerul din cuvânt

Și sufletul din mine când te cântă!


De mii de ani, aici enoriașii

Psalmodiindu-și dragostea se-aud,

Oriunde merg mi se-nfioară pașii,

De la Moisei și până la Abrud,


De la Vidra, până lângă zare,

Din Tărtăria până la Albac,

Ardealul meu, ce binecuvântare

Că niciodată n-am știut să tac!


Tu mi-ai fost martor la necaz, la bine,

Și celui ce-a murit pentru popor,

Vocalele, consoanele din tine,

Când le scriu întotdeauna dor!


Și fluierul tresare sub șerparul

Ce-l poartă veșnicia ta la brâu,

Ardealul meu, în veci să-mi fii hotarul

Până voi trece dincolo de Râu...

Joi, 25 Noiembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


luni, noiembrie 21, 2022

Mă gândesc la ziua mea de mâine...

 


-Intrarea în viață-


Mă gândesc la ziua mea de mâine

Când intram, ca orice om, în viață,

Cum intră grâul măcinat în pâine

Cum intră zorile în dimineață...


Era Noiembrie, douăzeci și doi,

Acolo sus, pe Deal de Curătură,

Sfârșit de toamnă, început de joi,

Când ochii mei, Lumină, te văzură,


Cum îngerii îl văd pe Dumnezeu!

Căzuse din văzduh tăcuta brumă,

Era atâta alb în jurul meu

Și mi-a rămas învlăstărită-n humă


Lumina, cea de-a pururea divină

Și-așa până la scapăt îmi rămâne,

Slăvit să fie Gândul ce m-alină!

Mă gândesc la ziua mea de mâine...

21 Noiembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


Intrarea în biserică...

 




Odată Înțeleptul din mine îmi zise

Și adevărul acesta e încă în floare:

Nu toate intrările ne sunt permise,

Nu toate intrările sunt necesare!


Câteodată pragul de sus te împiedică,

Și cât de înalt e pragul de jos!

De copil am învățat Intrarea-n biserică

Și învățătura mi-a fost de folos!


Acolo, în liniștea gândului sfântă,

Cu sufletul mereu lipit de altar,

Am auzit îngerii cerului cum cântă

Și Cântarea aceea nu e-n zadar!


Acolo mi-a răsărit poemul pe buze

Și-așa mi-a rămas, însetat de lumină,

Cei ce nu intră, să nu mi se scuze,

Pentru toți e aceeași iertare divină...


Și acum Înțeleptul din mine îmi spune,

Și adevărul acesta e încă în floare:

Nu toate intrările din viață sunt bune

Nu toate intrările sunt necesare!


Intrați în biserică...


Intrați în biserică, în templul cel sfânt,

Să nu vă fie teamă, nici silă,

Cum intră Duhul-Adevăr în cuvânt

Și Maica Domnului a intrat de copilă!


Acolo, în liniștea fără apus,

Fiecare să-i spună Rugăciunii pe nume,

Precum în ceasul din urmă Iisus

Pe crucea durerii, la plecarea din lume...


Rugați-vă dar cu luare-aminte,

Cine se roagă se umple de har,

Primește-ne Ruga smerită, Părinte,

Din sufletul nostru, zidit în altar!


Nicolae Nicoară-Horia

marți, noiembrie 15, 2022

Postul Crăciunului...

 




Azi începe Postul Crăciunului,
să ne bucurăm
de el,
de Postul
Nașterii Lui!
Cu sufletul la vedere,
cumpătați
în toate cuvintele
și-n faptele noastre,
să nu postim
ca
fățarnicii.
Ferice de cel care știe
să-și postească
vorbele
și
gândurile
sale!


Poemul din post...

Iertaţi-mă, dar, acum de vă spun,
Aşa glăsuiau şi pe-atunci fariseii
Despre Fiul Cel Sfânt al Iudeii-
„Nu vă luaţi după El, e nebun!”

Ochii, de culoarea cuvântului Dor,
Numele Lui, plin de sudalme,
Obrazul, cel stâng, cu urme de palme,
Toate în Postul Crăciunului dor!

Pe frigul acesta, rănit, în sandale
Umblă Iisus obosit pe pământ,
Zdenţurosul Acela se roagă:
„Eu Sunt!”
Nu-i vedeţi urmele cuielor Sale?

Fie-vă milă de Lacrima plânsă,
Cea păstrată mereu în năframă,
Cine nu crede că El are-o Mamă
Fie-i durerea mereu îndeajunsă...

Trupul de piatră nu-L recunoaşte,
Maria vă cere-adăpost pentru El,
Casa e plină şi loc nu-i defel-
Pruncul în Staul curând se va naşte...

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, noiembrie 06, 2022

S-a atins de Mine cineva...

 



S-a atins de Mine cineva.

Căci am simțit puterea care a ieșit din Mine”.

Ev. Luca 8, 46

Da, Doamne! Poezia mea...

-Cuvinte duminicale-


S-a atins de Mine cineva”,

Da, Doamne, gândul meu se-atinge

Cu Dragoste și Dor de haina ta

Și-atingerea aceasta nu îl frige...


Atunci când dor cuvintele nespuse,

Ori alte „frumuseți” mă ispitesc,

Dacă sunt trist, sau fericit, Iisuse,

Eu vin la Tine să îți mulțumesc


Așa cum știu, Tu, Fiu de Dumnezeu

Iartă îndrăzneala firii mele,

Când boala îmi cuprinde trupul greu

Puterea Ta îl vindecă de rele!


Copilă, scoală-te...

Nu plângeți, n-a murit, ci doarme...”

Ev. Luca, 8, 52


Mă doare sufletul meu de părinte,

Precum îl durea din Scripturi pe Iair,

Copilă, scoală-te!” Ce-nfiorătoare cuvinte!

Tot sufletul meu mi se umple de mir.


Duminică-i, Doamne, din sfântul văz-duh

Porunca Ta se-aude și-acum peste case,

Iar Copila aceea, văduvită de Duh,

S-a trezit din somnul, în care plecase...

Duminică, 6 Noiembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, noiembrie 04, 2022

Trăind separați...

 




Prietenii mei să nu vă supărați,

Tot mai mulți bărbați și femei

Noaptea în pat dorm separați

Și-ntunericul geme între ei!


Parcă așteaptă un „ceva” să-i înhațe,

Nu-și spun „noapte bună”, nici „bună dimineața!”

Fiecare își strânge târziul în brațe,

Ce crudă și cât de nedreaptă e viața!


Nu poți să dai tinerețea înapoi,

Bătrânețea din scripte nu o poți vinde,

Și-atunci când pleacă unul din doi,

Pe cel rămas ce jale-l cuprinde!

Vineri, 4 Noiembrie 2022


Nicolae Nicoară-Horia