Fără tine n-aș fi fost, nu sunt!
Ardealul meu, tu, catedrală sfântă,
Așa te știe cerul din cuvânt
Și sufletul din mine când te cântă!
De mii de ani, aici enoriașii
Psalmodiindu-și dragostea se-aud,
Oriunde merg mi se-nfioară pașii,
De la Moisei și până la Abrud,
De la Vidra, până lângă zare,
Din Tărtăria până la Albac,
Ardealul meu, ce binecuvântare
Că niciodată n-am știut să tac!
Tu mi-ai fost martor la necaz, la bine,
Și celui ce-a murit pentru popor,
Vocalele, consoanele din tine,
Când le scriu întotdeauna dor!
Și fluierul tresare sub șerparul
Ce-l poartă veșnicia ta la brâu,
Ardealul meu, în veci să-mi fii hotarul
Până voi trece dincolo de Râu...
Joi, 25 Noiembrie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu