joi, ianuarie 19, 2012

Dumnezeu

18/19 Ianuarie 2012

Ce simt eu niciodată nu mă înşel,
E un ceva în lucrurile toate,
Dacă este şi cum este El
Să nu vă întrebaţi cu răutate.

Pe uliţe, prin pieţele murdare,
În rugăciunea cea adeseori
Nu am strigat vreodată-n gura mare
Că Dumnezeu e dincolo de nori.

Să creadă cine vrea şi cine poate,
Citească cel ce ştie din Scriptură,
Pentru credinţa care ne desparte
Eu altor neamuri nu le-am purtat ură.

La orice închinare mă voi duce,
Nu-mi trece nicio umbră peste gând
Şi dacă cineva nu-şi face cruce
Când aude clopotul plângând...

Genunchii ce se frâng lângă icoane
Să-şi mântuie în pace jertfa lor,
Copil crescut pe dealuri transilvane
Jignirile de orice fel mă dor...

Aşa m-au învăţat în vremuri grele
Părinţii mei, părinte sunt şi eu,
De undeva, de dincolo de stele,
Se uită înspre mine Dumnezeu!

Nu spun că I-am văzut vreodată faţa,
De auzit îl tot aud mereu
De când mă poartă pe pământ viaţa
Şi-L simt acolo, în oftatul meu...

luni, ianuarie 16, 2012

Lovește-mă...

16 Ianuarie 2012

Lovește-mă, lovește-mă,
potolește-ți necazul
și sculptorul izbește în stâncă,
dalta lui scoate-n lumină obrazul
celui nevăzut încă.
Lovește-mă, lovește-mă,
până ești în putere,
fără milă și fără cruțare,
demult nu mai simt nicio durere
în aceste omenești mădulare.
Eu nu-i voi răspunde mâniei
nicicând,
lovește-mă,
lovește-mă cu tărie curată
și râul ce aleargă spre mare flămând
obosește odată...

Rugă la nașterea lui Eminescu...


14 Ianuarie 2012, spre seară...

Emine!
Tu niciodată nu ai fost supărat
Pe mine.
Firea mea slabă
Nu ţi-a clintit de la locul ei
Nicio silabă.
Cu întreg numele tău,
EMINESCU,
Am crezut în tine.
De epigonul ce sunt
Nu mi-e ruşine.
Alţii, spună ce vor-
E treaba lor.
Tu poţi să te naşti liniştit
În pridvorul
Aceluiaşi Dor, nemărginit.
Luceafărul tău lumineze pe creste.
Patria română,
Din câtă mai este,
Îşi aduce aminte
De această durută poveste...
Emine!
Ştiu.
Tu nu vei fi supărat
Pe mine,
Nici în viaţă,
Nici când n-o să mai fiu.
De cuvintele tale,
Niciodată roase de cariu,
Voi avea grijă mereu.
Semnez eu-
Un umil bibliotecariu...

vineri, ianuarie 06, 2012

Și aerul e tot mai murdar între noi...

6 Ianuarie 2012

Toată viața scormonind prin gunoi
Vorbim despre lucruri, nu despre ființă
Și aerul e tot mai murdar între noi,
Singurul de care avem trebuință.

Nerăbdători suntem unul cu altul,
Fiecare e geniu în felul său,
Dacă am putea amanetăm și Înaltul
Și așa de suflet nu ne pare rău!

Ne pierdem tinerețea pe nimicuri auguste
Obercăind într-o direcție dată,
Unii aleargă după metafore, alții după fuste
În care nu locuiește nimeni, niciodată.

Dintre stele doar mintea ta luminează,
Tot întunericul e sub fruntea lui,
Bârna din ochiul tău nu contează,
Numai paiul din ochiul aproapelui.
.......................................................

Nimeni nu se mai uită înapoi
Privind cu mânie nescrisă înainte
Și aerul e tot mai murdar între noi
În goana aceasta printre cuvinte...