joi, decembrie 29, 2011

Mă voi duce și eu...


-Din cugetările bătrânului filozof-

29 Decembrie 2011


Timpul din mine nu mai are răbdare,

e ca o pasăre în colivie.

Mă voi duce și eu,

ca fiecare,

clipa aceea

nimeni n-o știe...

Tot mai aproape de murmurul Mării,

tot mai departe

de umbra mea sunt,

mă voi duce

și eu,

ca lumina înserării

prin clepsidra acestui cuvânt!

Clipa aceea, când vine,

când pleacă,

nimeni n-o știe,

creștin ori ateu-

lumea aceasta nu-i mai săracă

nici mai bogată

cu numele

meu...

luni, decembrie 26, 2011

Mama şi copchilul...

25 Decembrie 2011, spre seară...
Dialog...

Uite, mă întreabă Mama:
“astă-zi, copchile, ce-i?
Mi se umple de lumină
sufletul din ochii mei.
Am simţit de dimineaţă
cum prin trupul de pământ
mă colindă cald fiorul,
întru care încă sunt…”
Astă-zi, ţi-aduci aminte,
Maica mea, e Ziua Lui,
Ziua cea fără de care
nicio Înviere nu-i!
Dumneata, în Munţii lumii,
pe o prispă-ndurerată,
despre Ziua asta Sfântă,
cum îmi colindai odată!
Ochii tăi, tăcuţi de-acuma,
nu mai văd aşa departe-,
Doamne, ce puţină-i clipa
dintre naştere şi moarte!
……………….............
Uite, mă întreabă Mama:
“astă-zi, copchile ce-i?”
Şi mă uit pe totdeauna
lacrimă în ochii ei...

Cine-i supărat în Ziua de Crăciun...

şi auzind, regele Irod s-a tulburat...”
Matei 2, 3
25 Decembrie 2011

Cine-i supărat în Ziua de Crăciun
să ia aminte,
Astăzi S-a născut Mesia,
cel mai scump dintre cuvinte!
Nu-i nimic mai trist pe lume,
mai făţarnic, decât ura,
pe acel cuprins de boală
să îl vindece natura!
Toată firea pământească,
plante, om şi dobitoace,
de această Zi preasfântă
să se bucure în pace!
Oameni buni, luaţi aminte
la cuvântul care-l spun,
împăcaţi-vă cu toţii
întru Ziua de Crăciun!
Astăzi S-a născut Mesia,
cel mai vrednic Împărat-
numai unul stă pe gânduri,
abătut şi tulburat,
dar şi el de-o vreme încoace,
de durere şi ruşine,
fără vicleşug la Pruncul
ar veni să se închine…



miercuri, decembrie 21, 2011

La moartea unui prieten drag...

20/21 Decembrie 2011
Nimeni din casa mea nu mă iubește
mai mult ca acest câine”.
Petroniu


Ai grijă Charly pe unde treci”,
plânge lumânarea în fereastră,
uitându-se în calea lui de veci,
a murit strivit de o culoare albastră

în fața bisericii din Sat,
pe trecerea de pietoni a murit.
Ieri-noapte fiul meu l-a visat
îmbrățișându-l cu o dragoste de nebiruit.

Când auzea ambulanța gemea într-una
cuprins de o durere ne-înțeleasă,
în seara asta parcă e tristă și luna,
câinele meu nu o mai latră de-acasă...

I-au rămas atâtea oase de ros
și atâtea așteptări zgribulite în poartă,
el întotdeauna lătra cu folos,
știa că lătrătura în plus e deșartă!
.....................................................

Murmură vântul peste lacrima noastră-
Ai grijă Charly pe unde treci!”
Plânge lumânarea în fereastră
uitându-se în calea lui de veci...

marți, decembrie 20, 2011

Omul de zăpadă...


20 Decembrie 2011
Liniștea se linuie sub cer,
Tu uită-te cum ninge-n ochii mei,
Mi-e gândul lângă tine grănicer,
De bucurie nu mai știu ce vrei!


Nu-i drum nici înainte, nici 'napoi,
Nicio privire să nu ne mai vadă,
Din fulgii ce se miruie-ntre noi
Hai să facem omul de zăpadă;


Tu să-mi dai în toate ajutor,
Hai să facem om, cum altul nu-i!
Când o fi gata, obosiți de Dor
Să ne ascundem în tăcerea lui...

joi, decembrie 15, 2011

Din Casa cărților...

Sunt obosit ca râul...

-Început de colind-
14 Decembrie 2011, spre seară...

Sunt obosit ca râul
când se revarsă-n mare
şi-aşa mi-e dor de tine
ca focului de vânt,
să nu întrebi vreodată
din vârstă ce mă doare,
ci vindecă-i tăcerea
rămasă în cuvânt.
În ochii tăi din care
lumina mă învinge,
aşterne-mă uitării
şi-acolo să rămân,
în seara asta blândă
cu lerui ler mă ninge
şi-n mâine dimineaţă
să mă adormi la sân.
Curând se naşte Pruncul,
cel mai presus de moarte,
şi Maica Lui din ceruri
odihnă-n veci nu are...
mă fure, dar, Colindul
şi ducă-mă departe-,
sunt obosit ca râul
când se revarsă-n Mare...

vineri, decembrie 09, 2011

Lacrimi...

9 Decembrie 2011

Cumpăr lacrimi...

Mamei


În Copilărie

o auzeam pe Mama

rugându-se:

Doamne, dă-mi lacrimi

de-ajuns !

Tata era plecat, departe în Munți,

noi,

în jurul aceluiași plâns,

dezbrăcați și desculți.

Risipiți, ca un fum,

au trecut anii,

cei tulburi

și grei.

Mai aud și acum

Rugăciunea din sufletul ei...


joi, decembrie 08, 2011

Trece poetul...

8 Decembrie 2011, dimineața...

Trece poetul
tăcut,
ca un gând.
Aerul se bucură
de respirația
lui,
împărtășită-n cuvânt.
Trece poetul
de Aer flămând-
blândă adiere
de vânt...

miercuri, noiembrie 30, 2011

Bună ziua...

30 Noiembrie 2011
"Când întâlneşti în calea ta un român,
să-i zici «Bună ziua», dar maghiarului să-i zici «Jo napót»,
iar neamţului «Guten Tag»
şi treaba fiecăruia dintre dânşii e cum îţi dă răspuns."

Ioan Slavici Lumea prin care am trecut

Să nu-ți fie mâna slută
Și nici limba gurii tale,
Totdeauna
tu salută
Omul întâlnit în cale!

Nu-i nimic de nu-ți răspunde,
Nicio supărare nu-i,
Plece el spre oareunde,
Vine altu' n urma lui.

Să nu-ți fie gura mută
Și nici mâna în zadar,
Celuia ce nu salută
Dă-i binețea ta în dar...

marți, noiembrie 22, 2011

Doină repetată...

22 Noiembrie 1951- 22 Noiembrie 2011
Celor dragi

Tot mai puţin loc
e pe pământ,
maica mea are dureri
de cuvânt,
spre dimineaţă
ea va naşte un fiu,
prea târziu, prea devreme,
nu ştiu.
Naşterea lui
să-i fie uşoară,
se sparge în ţăndări
frigul de-afară
de când tot aşteaptă,
aşteaptă să vină
țipătul pruncului,
răstignit
în lumină!…


Frunză verde încă, frunză verde,
Copacul meu e tot mai cenuşiu-
60 de ani! Nici nu îmi vine-a crede,
Când au trecut atâţia nu mai ştiu...

Bate vântul rece printre crengi,
De unde vine n-aş putea să spun-
Tu singură eu ştiu că mă-nţelegi,
Mama celor trei bărbaţi de-acum:

Silvanus, Horia şi Dorul tău
Ce l-ai visat să-ţi fie fată-n casă,
60 de ani! Şi nu îmi pare rău
În urma lor ce Poezie lasă!

Câţi au rămas? O ştie Cel de Sus,
Cuvântul doar să-mi fie sănătos,
Încă mai am, încă mai am de spus
Atâta freamăt, poate cu folos!

Nu sunt bătrân, aşa precum se spune
În actele din starea mea civilă,
Tot sufletul în palme ţi se pune,
Precum în vremea când erai copilă

Şi eu copchil, acolo printre Moţi,
Cu toată fericirea de pe Munte,
Nu e târziu, eu ştiu că tu mai poţi
Să faci din el peste prăpăstii, punte.

Ţi-aduci aminte, ce nebuni eram,
Ca două curcubee însetate!
60 de ani! Atâţia oare am?
Iubita mea femeie, nu se poate!...

duminică, octombrie 30, 2011

Nu vindecă somnul...

Duminică, 30 Octombrie 2011.

Nu vindecă somnul
tristeţile mele,
doar le amână
cu încă o zi,
afară e noapte,
în carul cu stele
poveştile tale
sunt tot mai târzii...
Nu auzi cum se roagă
Copilul din mine,
urcând prin poemul acesta
pe brânci-
nu pleca, mamă,
Noiembrie vine,
lasă-mi întreagă
lumina de-atunci!”
Nu vindecă somnul
neputinţa din noi,
secundele toate
de sunt numărate,
Ora de-acum
să o dăm înapoi
şi viaţa aceasta dacă se poate...
Până la ziua
de după perdele
nimeni nu ştie
cât a rămas,
nu vindecă somnul
tristeţile mele,
doar le amână
cu încă un ceas...


Sunt lucruri în viaţă...

27 Octombrie 2011.

Sunt lucruri în viaţă
pe care nu am vrut niciodată
să le înţeleg,
de teamă să nu-mi ucid
Copilăria,
copilăria mea de pe pământ.
Copil fiind,
mă rugam norilor
să nu coboare mai jos
decât vederea,
să-mi pot pipăi umbra
credincioasă,
pe drumul dintre Leagăn
şi Acasă.
Mă rugam Dorului
să nu-mi spună de unde vine
şi încotro se duce,
de ce îşi doarme somnul
tata
sub o cruce,
de ce în ochii mamei,
cei mereu,
arde-o lumină
dinspre Dumnezeu!
Sunt lucruri
de care nu trebuie să te atingi,
nici să le priveşti
prea aproape.
Eu
toată viaţa am purtat
minunea
sub pleoape...

duminică, octombrie 23, 2011

Poetul şi Poezia...

Duminică, 23 Octombrie 2011.

Umilit şi urât îşi iubeşte atât de mult semenii!

Vorbele de ocară, în-josirile lor, devin psalmi în gura poetului.

Orice lucru atins de privirile lui se însufleţeşte.

Suferinţa diamantează aerul, cuvintele.

Se ştie pătruns de Duh.

În vechime el se numea versuint, cel care spune şi scrie versuri!

Adeseori închis în celula vieţii, cerneala era sângele său.

Poezia nu putea fi înlănţuită.

Nici culoarea ei!

Nici cântecul.

Poezia e starea ne-stării, cu bucuria poruncii dintâi:

Să fie Lumină!

De aceea poetul este invidiat de întunericul din om şi din afara lui!

E arşiţa de pe crucea Celui ce a iubit atât de mult lumea

şi poezia ei:

Mi-e sete!”

Când tace, cântă în cer privighetorile!

Când scrie,

se face linişte în jur.

Cine o face? Niciodată nu ştie...

Liniştea de Duminică.

Învierea ei.

Poezia

e Respiraţia lui Dumnezeu pe pământ!...

Boala de moarte...

Duminică, 23 Octombrie 2011.

Felurite sunt bolile de pe pământ,
trecătoare şi ele.
Toate îşi au leacul lor,
vindecător.
Suferinţa e unică!
Ea doare.
Dintre toate,
boala de moarte
e cea mai ucigătoare.
Dacă nu e tratată
la timp...

joi, octombrie 20, 2011

Crizanteme...

19 Octombrie 2011.

Să nu-ţi fie teamă”, dimineaţa-n zori
M-a trezit lumina scrisă în poeme,
A căzut azinoapte bruma peste flori,
Sufletul mi-e încă plin de crizanteme.

Pururi dătătoare de-adevăr şi pace,
Crizanteme albe, mirosind a viaţă,
Să nu-ţi fie teamă, frig dacă se face
Câteodată-acolo, ele nu îngheaţă...

Poem în doi...

18 Octombrie 2011.

Ce arșiță-i printre cuvinte
În Ruga noastră către ploi,
Din umbra ei mi-aduc aminte
De Raiul izgonit din noi...

În ochii tăi, ce nu-i pot spune,
De-atunci mă strigă Dumnezeu
Și mi se-arată, ce minune!
Când scriu, același curcubeu.

Nu vreau să știu a cui e vina,
Nu vreau să știu nici vina ce-i,
Aprinde-mi, până poți, lumina
Și joacă-te cu raza ei...

De-acum voi fi tot mai cuminte
Sub pom și tot mai amândoi,
Ce secetă-i printre cuvinte
În Raiul izgonit din noi!...

duminică, octombrie 16, 2011

Vin din Ardeal...


Duminică, 16 Octombrie 2011.

Vin din Ardeal, mereu de-acolo vin,
Spre Casă gândul tot mai des mă-ndeamnă
Neobosit de vremuri şi deplin
Pe dealurile mele dinspre toamnă...

Ce sfântă-i setea spusă la izvor
Şi mă îmbăt din apa lui curată!
Vin din Ardeal şi oasele mă dor
De parcă mi-au fost trase iar pe roată!

Doamne-ajută” îmi spun Moţii mei
Şi slova lor e tot mai necăjită,
Aici şi-acum nu pot să spun de ce-i,
Cine le duce limba în ispită?

De peste tot îmi ies tăceri în drum,
Precum haiducii-n vremi e pribegie!
Vin din Ardeal, vin supărat acum,
Dar supărarea încă nu mă ştie...

joi, octombrie 06, 2011

Cu braţele-ntinse spre tine...

3/4 Octombrie 2011.
dextram dantes”

Acum, prietene, ştiu că ţi-e bine,
Totul în jur amiroase a Rai,
Mâna mea dreaptă e-ntinsă spre tine,
Nu, nu îţi cere nimic să îi dai,

Nimicul-nimic din ce ai nu îţi cere!
Odată, când vei fi singur sub stea
Obosit şi sărac de atâta avere
Poate vei avea nevoie de ea...

Orice trufie se stinge învinsă,
Marea din gânduri adoarme pe grind
Şi mâna mea stângă spre tine e-ntinsă-
Vino aproape să te curpind...

Din toamna mea...

5 Octombrie 2011, în zori...

Când fierbe mustul
cine să-i învingă
bucuria limpezită-n vin?
Atunci când scriu
tu lasă-mi să te ningă
cuvintele venite din senin...
E Toamna mea
din care plec şi vin,
ca frunzele
pe ramurile goale,
aici să-mi fie
ultimul suspin
lângă surâsul primăverii tale
...

joi, septembrie 29, 2011

Autumnală...

29 Septembrie 2011.

Se-aude vremea cariind în grindă,
De linişte se umple cerul tău!
Lasă-mi oftatul să mi te cuprindă,
Nu are cum să-ţi facă niciun rău...

Cât Dor mi-a mai rămas până la cruce?
Ţărâna de sub tălpi e numai scrum,
Septembrie din caledar se duce,
Pune-mi ceva în locul ei de-acum.

Prin Apuseni, acolo într-o casă
O Mamă în curând mă naşte iar,
Copil de sunt de-a pururea nu-mi pasă,
Tu să-mi rămâi în loc de-Abecedar
...

miercuri, septembrie 28, 2011

În palmele tale...

28 Septembrie 2011.

Ia-mi în palme gândul
precum olarul
lutul frământat cu sudoare
și fă-mi din ele
ulcioare
însetate lângă izvoarele tale.
Ia-mi în palme sufletul
mistuitor
și spune-i ceva despre ploi.
Soarele a trecut demult
de amiază.
Liniștea urcă în vie
șerpuind pe araci.
Umbrele amurgului cresc
peste noi.
Ia-mi în palme cuvântul
și taci...

Duminică, Dumnezeu...

25 Septembrie 2011.

M-a întrebat cineva odată,
nu ştiu de era creştin
sau ateu:
„dacă lucrarea Lui
e terminată,
Duminica se mai odihneşte
Dumnezeu?”
Lucrarea noastră,
nu e gata nici mâine,
dar mâna mea astăzi se roagă
şi scrie:
„dă-ne nouă, Doamne,
cereasca Ta pâine
şi nu ne lăsa
ispitiţi în pustie!...”

Târziu de vară...

21 Septembrie 2011.
Cuvintele ce mi-au rămas, puţine,
Nici ele nu mai au în gânduri loc,
Legat de lut doar umbra mă mai ţine
În clipa ta, cea fără de noroc...

Odată o să uiţi de toate cele
Ca de-o lumină care nici n-a fost,
Dacă mai treci prin versurile mele
Unul măcar învaţă-l pe de rost.

Porunca asta ultima să-mi fie,
Tu lasă-mă tristeţii să mă-nchin,
Acum e toamnă, strugurii în vie
Cât de curând se vor întoarce-n vin.

Cuvintele ce mi-au rămas, puţine,
Se mistuie ca aurul în foc,
Tot mai târziu o să auzi de mine,
Tot mai departe şi tot mai deloc...

marți, septembrie 20, 2011

Tu mi-ai jignit cuvântul...

19/20 Septembrie 2011.
Unui a mic...

Tu mi-ai jignit părinţii,
de mine nu îmi pasă,
oricâte vorbe grele
asupra mea arunci,
eu ştiu că niciodată
tu n-ai avut o casă
în care să se-audă
un gângurit de prunci...
Tu mi-ai jignit strămoşii,
cei vecuiţi în piatră,
cu fluierul, flămândul,
cu roata ce-ai avut?
Pustiu se-aude gândul
prin cerul tău cum latră
şi sufletul, sărmanul,
din tine l-ai vândut!
Şi tu, ca fiecare,
la Marele Judeţ
odată vei ajunge,
lumina să te-mpartă,
să-mi fie-ntreagă vina
dacă l-am scris citeţ,
tu mi-ai jignit cuvântul,
tăcerea nu te iartă...

miercuri, septembrie 14, 2011

Lumină locuită...


14 Septembrie 2011, în zori...

„Eşti o lumină locuită...”

Întunericul se auzea

spărgându-se-n bucăţi.

Se crăpa de Ziuă-n afară.

Zorile curgeau

peste Munţi

şi tu râdeai

fericită

ca o ploaie de vară...

duminică, septembrie 11, 2011

Între vânt şi cuvânt...

Duminică, 11 Septembrie 2011.

De unde mi-e cuvântul,
cel pironit pe cruce,
de unde bate vântul
şi încotro se duce?

Pe cel dintâi de toate
îl simt, neliniştitul,
tăcerea pe la spate
înfige-n el cuţitul...

Tu linişteşte-mi vântul,
să-l duci în altă parte
şi lasă-mi viu cuvântul
neterminat din carte...

sâmbătă, septembrie 10, 2011

Mori liniştit...



Baia de Criş, 10 Septembrie 2011.

Mori liniştit, sunt lângă tine-acum,
Sufletul tău în linişte mă îmbracă,
Ştiu că te doare flacăra din scrum
Şi stingerea mereu tot mai săracă...

Toţi prietenii te vor jeli puţin,
Pe urmă parastase îţi vor pune,
Tu iartă-i pe aceia care vin
În preajma ta, străini de Rugăciune,

Tu iartă-i pe aceia care-mi spun
Că moartea în uitare te va duce
Şi lasă-mă din trunchiul de gorun
Să-ţi fiu la căpătâi de-a pururi cruce...

joi, septembrie 08, 2011

Doină neterminată...


8 Septembrie 2011.
Frunză arsă de gorun,
Cetină de brad căruntă,
Numele pe care-l spun,
Logodit fără de nuntă,
Iancu, cel trudit sub stele,
Pe o prispă de brutar,
Obosit de Dor şi jele
Adormi-va iar şi iar...
Îl ard cântece surpate
Într-un ochi de fluier sfânt
Doamne, dă-i odihnă-n toate
Şi în Cer şi pe pământ!
Vindecă-i din suflet graba
Şi lumina din obraz,
Dacă noi dormim degeaba
Măcar el să fie treaz...

miercuri, august 03, 2011

Nu-i vârsta mea...

2/3 August 2011

Nu-i vârsta mea în care locuiesc,
Mirarea ei de nu mă mai încape,
Ce tânăr sunt atunci când te iubesc!
Cine îmi fură ziua de sub pleoape?

Nu-i vârsta mea, a cui să fie oare?
Tu vindecă-mi această îndoială,
Fântână însetată de izvoare
Ce Dor înalt în mine dă năvală!

Cu tâmplele cărunte de întrebări
Când voi ajunge obosit sub cruce,
Spre dincolo de ultimele zări
Nu-i vârsta mea din care mă voi duce!

Şi câinele meu ştie...

Duminică, 31 iulie 2011.

Şi câinele meu ştie
când e Duminică,
după felul în care mi se uită
în ochi,
mai ales atunci,
când bat clopotele
a
liturghie...

duminică, iulie 24, 2011

În bojdeuca poeziei...


23/24 Iulie 2011.
Afară plouă,
ori întunericul curge peste mine?
Doamne,
ce arşiţă îmi pârjoleşte

Vederea!

Am învăţat şi nu uit niciodată
Cum să îndur sudalma şi să tac,
Precum tăcea şi celălalt pe roată,
Strămoşul meu, vândutul din Albac...

Cei care m-au lovit, când mi-a fost greu,
S-au potolit pe rând şi fiecare
Cu faţa frântă către Dumnezeu
În Rugăciune şi-au cerut iertare!

N-am blestemat pe nimeni, dimpotrivă,
I-am alduit din lacrimă pe toţi,
Să nu-i robească dorul de colivă,
Coliva mea şi-a neamului de moţi.

Mi se spunea şi-n vremurile-acele
Că nu am voie să gândesc rotund,
Să-mi lase-n pace versurile mele,
În bojdeuca lor să mă ascund;

Acolo, în tăcerea din cuvânt,
Niciunei bunătăţi nu îi duc lipsa-,
Sărac şi necăjit, aşa cum sunt,
Să mă găsească viu Apocalipsa...

marți, iunie 14, 2011

Grădina din vară...

13 Iunie 2011.

Nici eu nu am crezut, dar simt acum,
Mi-e martor din cuvinte Dumnezeu,
Când trec prin via din Grădină cum
Se vindecă de toate lutul meu

Şi mă pătrunde Duhul cel înalt
Şi apa se-nfioară în fântână,
Nici nu mai ştiu cât sunt din celălalt,
De care veşnicia mă amână...

Îmi pipăi Dorul şi-i atât de viu!
Din cel ce sunt nimic nu mă mai doare,
E vară şi-i lumină-n tot ce scriu
Şi Cerul curge-albastru din culoare...

Te-aştept în ceasul meu de liturghie,
Aici unde nu doarme niciun gând-
Se-aude vântul, oare el să fie,
Ori paşii tăi prin Aerul flămând?!

luni, iunie 06, 2011

Bucuria luminii...



MARIE!

5-6 Iunie 2011.

Pentru numele tău, plin de Duh Sfânt,
Pentru cel născător de Copilul Iisus,
Nici în Cer, poate nici pe pământ,
Nu voi găsi cuvinte de-ajuns!

Numele tău, ca o amforă plină,
Cine l-a pus Veşniciei hotar,
Cine l-a spus prima oară-n lumină?
Numai rostindu-l eu mă umplu de har...

MARIE! Fiorul cel sfânt îmi cuprinde
Fiinţa întreagă în care mă ştiu-
Nu voi găsi niciodată cuvinte
Până la Viaţă întreg să îl scriu!

Eu nu îţi ridic din noroi osanale,
Nici stele furate nu pun pe altar,
Tu încă mai legeni pe braţele tale
Speranţa din urmă și nu în zadar...

duminică, iunie 05, 2011

Omul şi câinele...

Duminică, 5 Iunie 2011.

Mergea a-bătut în urma dricului,
Grivei, cel mai rău câine din sat,
cu trei zile în urmă stăpânul lui
singur la marginea frigului l-a lăsat.

De când i-au pus trupul în groapă
a rămas de veghe pe mormânt,
fără să mănânce, fără să bea apă,
aşteptându-şi moartea ca un pustic sfânt.

Şi-au hrănit tristeţea din aceeaşi pâine
cât au fost în viaţă purtători de nume-
sufletul de Om şi sufletul de câine
împreună iarăşi hoinăresc prin lume...

joi, iunie 02, 2011

Înălțarea...

Joi, 2 Iunie 2011.
Ev. Luca 24, 35-53


Să-mi ascultaţi umilele cuvinte,
Prietenii mei, atâta vă mai cer,
Din Cartea Sfântă să luaţi aminte,
Iisus S-a Înălţat atunci la Cer!

El ne-a lăsat Aici cu „Pace vouă!”
Pe Muntele Măslinilor târziu,
Avea-n privirea Lui atâta rouă-
„Să nu vă tulburaţi!” Sunt Eu, Cel Viu,

Cel umblător prin lumea de păcate
Şi trupul Lui învăluit de nor,
Cu toate aşteptările-mpăcate
S-a Înălţat din văzul tuturor!

Eu ştiu că n-aveţi Timp să îmi citiţi
Poemul meu în care încă sunt,
Prietenii mei, atâta doar să ştiţi-
Există Înălţare pe pământ!

marți, mai 31, 2011

Din somn...

30/31 Mai 2011.

Merg să mă culc, nimicurile toate
Mă obosesc de-o vreme și mă dor,
Ce singur sunt! Mai singur nu se poate
În așternutul meu mistuitor!

Aștept să vină somnul să mă poarte
Pe aripile lui de albatros
Rănit de toate clipele deșarte
Din care n-am avut niciun folos.

Dacă mi-o fi sorocul să mă scol
Ca de obicei mult prea devreme,
Îți voi lăsa uitat în locul gol
Cel mai nescris poem dintre poeme...

sâmbătă, mai 28, 2011

Invidia...

27/28 Mai 2011.

Nu am înţeles niciodată
meca-nismul invidiei.
Ştiu că de la facerea lumii există.
Când a zis Dumnezeu
„să fie lumină”
întunericul s-a tulburat
în sinea lui cârtitoare...
„Să facem om după chipul
şi după asemănarea noastră!”
Şi celălalt ne-chip
s-a of-uscat din nou...
Acum, când scriu,
cineva se uită in-vidios
peste umărul verbului meu
numărându-i silabele...
Si-labisind
nici el nu ştie câte le are...
Invidia!
Şi totuşi fără ea
viaţa aceasta ar fi
atât de mono-tonă...

marți, mai 24, 2011

Tot mai aproape sunt...

23 Mai 2011.

Te-ai cuibărit minune-n ochii mei,
Rămâi acolo, mi-e atât de bine!
Mă arde gândul, mântuie-l de vrei,
Dar nu îl întreba de unde vine...

Mi-e Dor de tine, cum aş vrea mereu
Înveşnicirea mea să te cuprindă!
Tot mai aproape sunt de Dumnezeu,
Şi liniştea prin sânge mă colindă.

Din tot ce sunt nimic nu mă mai doare,
Cine mă cheamă din acel ce nu-s?
Când Viaţa e o veşnică întrebare
Mă simt tot mai aproape de răspuns...

duminică, mai 22, 2011

Cântec simplu...

Întru amintirea lui Ioan Buteanu, prefectul Zărandului...
Duminică, 22 Mai 2011.

Nu mă dau robit mâniei,
Răzbunării nu mă-nchin,
Vin din Munţii Veşniciei,
Din Ardealul meu eu vin.

Am umblat cu tălpi rănite
Peste şerpi şi mărăcini
Şi-n Acasa mea, ţin mine,
Am fost slugă la străini!

De am tras în jug, ca vita,
Lacrimi secerând din lan,
Mi-am dat de la gură pita
Pentru prietenul-duşman

Şi atunci, ca drept răsplată,
Am primit în schimb sudalme.
Tot norocul lui să-l bată
Înfrăţit, cu-aceleaşi palme!

Limpezit de Cer mi-e gândul,
Niciun nor pe suflet nu-i-
Toţi plecăm de-aici cu rândul,
Fiecare-n moartea lui...

vineri, mai 20, 2011

Liber...

19/20 Mai 2011.

Gândul meu scrie
și nu e târziu!
Cătușe nu sunt
pentru el, nici sicriu.
Ce sfântă e
libertatea spusă-n cuvânt
și dulce ca mierea!
Îți mulțumesc ție,
care știi să-i citești
până la capăt
tăcerea...

POEZIA nu se face...

18/19 Mai 2011.

POEZIA adevărată
este
mai dinainte de durerile facerii
noastre.
Ea poartă numele
ei.
Când scriu
mă simt amanetat
bucuriei...

miercuri, mai 18, 2011

Păianjenul...

16/17 Mai 2011.

Prietene,
lasă-mi un loc lângă tine,
te rog,
acolo, în peştera oarbă
şi surdă,
să-mi ţes din linişte
Singurătatea...

duminică, mai 15, 2011

Au înflorit castanii...

Baia Mare, 14 Mai 2011.

Au înflorit castanii, nu-i auzi?
Floarea lor ne cheamă-ntre petale,
Mi-e dor de tine iarăşi să m-acunzi
În neodihna veşniciei tale...

În tot ce eşti, nimic să nu te doară,
Au înflorit castanii din cuvânt,
La Baia Mare, seara când coboară,
Par candele aprinse pe pământ...

Au înflorit castanii, tu mă iartă,
Aici pe prispa rumenă din Vis
Sufletul ţi l-am cioplit în poartă,
Poarta deschisă către paradis...

La Baia Mare sunt...

Vineri, 13 Mai 2011.


La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Când spun mi se iluminează fiinţa
Şi ard prin trupul meu ţâpuritoare,
Ce vesel...şi aproape de Săpânţa,

La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Iar duhul meu e chivără pe Munţi,
Aici lumina strigă în izvoare
Şi îngerii din cer umblă desculţi-

La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Marmaţia îmi sighetă prin vine
Şi Amintirea din cuvinte doare,
Aici nimic nu pleacă, totul vine-

Ce dulce-i graiul- fagure de miere
Şi Aerul e-o sfântă Sărbătoare!
Mă simt aici ca după Înviere-
La Baia Mare sunt, la Baia Mare...

Singurul meu adăpost...

11 Mai 2011.

Aşa mă simt în tine, Poezie,
precum
se simte melcul
în casa lui-
singurul meu adăpost.
Cu tine
nu mă grăbesc niciodată
pe drum,
nici nu are rost...

duminică, mai 08, 2011

De vorbă cu Poezia... 4 Mai 2011- Poeme cu statui- un tânăr poet...

E linişte ca după nuntă...

Duminică, 8 Mai 2011.

Te uită-n ochii mei şi-ascultă
Până ce ochii tăi mă dor-
E linişte ca după nuntă
Şi mirii tac în treaba lor...

Ce dor ciudat îmi arde huma!
E luna mai în toate cele,
Tu nu auzi cum cade bruma
Din cer pe dealurile mele?

Sătule de atâta larmă,
Ca apa obosită-n piuă,
Lasă-mi cuvintele să doarmă,
Măcar până se face ziuă

Şi-apoi jucaţi-vă împreună,
Nimic din Dor să nu te doară,
Mireasă fără de cunună
Te uită-n ochii mei-fecioară...

De nuntă...

7 Mai 1978- 7 Mai 2011.

Mă cheamă drumul înapoi Acasă,
Precum îl cheamă pe Adam din rai,
Un măr aşteaptă ne-nceput pe masă
Rămas din Ziua nunţii-şapte mai...

Acolo sus pădurea se-nveşmântă
Cu freamătul amiezii dintre noi,
Curând vor fi strigările de nuntă,
Cum arde curcubeul după ploi...

La nuntă şi copiii noştri vin,
Măcar atunci şi ei când o să treacă
Prin Satul ce-a rămas tot mai puţin
Alaiul Poeziei să-l petreacă...

Te aşteptam, îţi mai aduci minte?
Şi tu întârziai să-mi fii mireasă,
La nunta noastră, cea dintre cuvinte,
Mă cheamă drumul înapoi Acasă...

Cu faţa spre Tine...

4 mai 2011.

De copil ştiam de unde îmi vine
Atâta lumină-n poemele mele,
M-a născut mama cu faţa spre Tine
Acolo în Munţi, pe o cergă de stele...

Cu faţa spre Tine de-atunci am rămas,
Oricâte tăceri mi s-au pus înainte,
Ascultă-mi Iubirea curată din glas-
Nu mă lăsa, Doamne, orfan de cuvinte!

Niciunul din ele nu-i de vândut!
Până-mi va curge cerneala prin vine,
Aici, pe hârtia aceasta de lut
Aşa o să scriu, cu faţa spre Tine...

duminică, aprilie 24, 2011

Hristos a Înviat!

Duminică, 24 Aprilie 2011.

Hristos a înviat! Iisus există,
Cu „Pace vouă” o să vină iar,
Să nu fie creştin cu faţa tristă,
Nici cel fără de Paşti în calendar.

Hristos a Înviat! Lumina mea,
Cu tine-n veşnicie mă voi duce-
Cei însetaţi de Adevăr să bea
Din apa vie izvorând în cruce.

Frate-al meu de-aici, de oareunde,
Primeşte-mi, dar, salutul cel mai sfânt-
Hristos a Înviat! De crezi, răspunde-
E „bună ziua” mea de pe pământ...

Luaţi lumină...

23 Aprilie 2011, ora 14.13.

Luaţi lumină şi vă bucuraţi!
E semnul că în lume nu-i târziu-
Hristos a Înviat! Hristos e viu!
În cel care nu crede să nu daţi

Cu pietre şi cu vorbe cât ocara,
Pentru el e prea devreme-acum,
E Ziuă şi petrecerea-i pe drum
Până când o să-l cuprindă seara...

Luaţi lumină, cea primită-n dar,
Din Mormântul Lui fără de moarte
Şi daţi-o, întreită, mai departe-
Hristos a Înviat! Şi nu-n zadar!

vineri, aprilie 22, 2011

Rugă în Săptămâna Patimilor...

Îţi multumesc, Părinte, că sunt viu
Şi pot vorbi Acum şi-aici cu Tine,
E Săptămâna Patimilor, ştiu
Şi cei ce Te hulesc o ştiu prea bine!

Iar Fiul Tău, cel părăsit de toţi,
Înspre Golgota frigului se-ndreaptă
Şi-acolo sus, între tâlhari şi hoţi
Aceeaşi răstignire îL aşteaptă…

Când sevele din muguri dau năvală,
De veacuri bruma urii stă la pândă,
Pilat, “nevinovat”, pe mâini se spală,
Mi-e inima ca floarea de plăpândă

Şi simt şi văd cum râd în floare merii
Şi-aud cum plânge viţa cea de vie,
În toate e un semn al Învierii,
Al unei împăcări ce va să vie…

Adam din mine murmură sub Pom,
De-aceeaşi goliciune i-e ruşine,
Îţi multumesc, Părinte, că sunt Om
Şi pot grăi Aici şi-Acum cu Tine…

Semănând cu Dragoste...

20 Aprilie 2011.
Mi-am semănat cu linişte grădina,
Ce bucurie m-a cuprins nu ştiu!
Ascultă cum se zbenguie lumina-
E devreme-acum ori e târziu?

Mi se-nfioară apostolic mâna,
În sinea ei sămânţa e-n zadar,
De când aşteaptă dinspre cer ţărâna,
Să-i fie jertfă pusă pe altar!

Ea pentru tot ce este poartă „vina”,
Cum vinovată-i Eva între femei-
Mi-am semănat cu Dragoste grădina,
Să-i aşteptăm în pace rodul ei...

SCRIPTURA...

18 Aprilie 2011.

Fără de Scriptură casa nu e casă,
Nicio Bibliotecă fără ea nu îi,
Fericit drumeţul ce în urmă lasă
Măcar o potecă din viaţa lui...

Pe acel ce crede nimeni nu-l obligă,
Fiecare simte ceea ce există,
Nu e înţeleptul insul care strigă,
Nu e mântuitul cel cu faţa tristă!

Cel care îşi teme naşterea de moarte
Nu ştie vreodată Învierea ce-i!
Orişice poruncă din această Carte
Dinspre bucurie arde slova ei.

Fără de Scriptură nu e mănăstire,
Fără de Scriptură adunare nu-i,
Ea e scriitura mai presus de fire,
Nu-i smintiţi cuvântul de la locul lui!

duminică, aprilie 03, 2011

Am adormit azi-noapte în Poem...

Duminică, 3 Aprilie 2011, în zori...

Am adormit azi-noapte în Poem
Ca un prunc pe braţul sfânt al mumii
Şi-acum, spre Ziuă, încă te mai chem
Să-ţi odihneşti în el tăcerea humii...

Nici nu mai ştiu ce Vis m-a cotropit,
Ningea cu flori mirate de cais,
Nici nu mai ştiu din Dor cine-a grăit-
Trezeşte-mă şi-apucă-te de scris!

Poem pentru ochii stinşi...

Profesorului univ. dr. Gheorghe Şora
1 Aprilie 2011.

„Sunt o epavă”, da, aşa mi-a spus
Mai înainte de-a pleca din lume,
Tu uită-te de jos şi până sus
Cât de puţin am mai rămas în nume...

Sărac mă ştiu şi ce bogat eram
Cu sufletul preaplin de-nvăţăminte,
Lumina, nici lumina n-o mai am,
Mă arde mâna când rostesc cuvinte...

S-a dus şi el acolo unde zarea
Îşi odihneşte liniştea din gând,
Rămâne-n urmă pururi întrebarea
În care ne petrecem rând pe rând...
......................................................
„Sunt o epavă” şi nimic mai mult
Şi ochii lui orbiseră-n afară,
Acum, când scriu, aprilie- ascult
Cum plânge floarea lor a primăvară...

Cuvântul...

2/3 Aprilie 2011.

Pe cel bolnav şi singur pe pământ
L-a întrebat Iisus-„ ce vrei să-ţi fac?
Să mă vindeci, Doamne, prin cuvânt,
Cuvântul este Adevăr şi leac!

Să mă vindeci prin puterea lui,
Care strămută Munţii din vecie,
Fără cuvânt din tot ce este nu-i,
El de la început a fost să fie...

Ce fericit e sufletul din mine
Când îl chem pe nume şi răspunde!
Să-l preţuim aşa cum se cuvine,
Prieteni de aici şi de oriunde.

Cuvântul să vă fie Dor şi scut,
Aerul statornic de sub stele,
Întru el în lume m-am născut
Din Cântecul rotund al maicii mele...

Pe cel orbit de viaţă pe pământ
L-a întrebat Iisus, „ce vrei să-ţi fac?
Să mă vindeci, Doamne, prin cuvânt-
Cuvântul Adevărului din veac.

luni, martie 28, 2011

Sufletul...

Dumnică, 27 Martie 2011, la amiază...
„...ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?”

Lasă-ţi trupul tău deoparte,
Despre suflet vreau să scriu
Un Poem fără de moarte,
Un Poem fără târziu...

Lumea asta să-nţeleagă,
Până-n marginile ei,
De ce-mi eşti atât de dragă,
Şi Iubirea noastră ce-i?

De ce ochii mei de-o vreme
Ard în Rugăciunea lor,
Tu de Dor nu te mai teme,
Dorul mai presus de dor!

Lasă-mi trupul între râuri,
Unde patima cuvântă
Şi îngemănaţi de-a pururi
În aceeaşi sete sfântă,

Tu să-mi pui în Crez cuvinte
Cum în alte gânduri nu-s
Şi să mă aduci de-aminte
Că nu-i jos fără de Sus!

Sterp e numele fântânii
Fără de izvorul ei-
Doamne, dă-i răspuns ţărânii
Sufletul acesta, ce-i?

duminică, martie 27, 2011

Nu vă jucaţi cu Moţii...

Vineri, 25 Martie 2011.

Nu vă jucaţi cu Moţii, în demnitatea lor
Citiţi-le cu grijă durerea de pe roată,
Prin tulnice mai arde acelaşi Unic Dor
În care Avram Iancu s-a-nveşnicit odată...

Nu vă jucaţi cu Moţii, nu-i întrebaţi cât pot
În Ţara lor de piatră să tacă şi să-ndure,
De la bătrânul vajnic şi până la nepot
Mai ştiu să pună mâna pe coasă şi săcure.

Dar să nu-i scoată nimeni din lacrimă afară,
C-atunci detună Munţii de fulgerele lor,
Nu vă jucaţi cu Moţii, că s-ar putea să doară,
Prin tulnice mai arde acelaşi Unic Dor

Din care Crăişorul mereu şi iar ne ceartă
Că nu am ţinut seamă de Testamentul lui,
Nu vă jucaţi cu Moţii, tot mâzgălind pe hartă
O patrie străină, din pofta nu-ştiu-cui!