Poem în doi...

18 Octombrie 2011.

Ce arșiță-i printre cuvinte
În Ruga noastră către ploi,
Din umbra ei mi-aduc aminte
De Raiul izgonit din noi...

În ochii tăi, ce nu-i pot spune,
De-atunci mă strigă Dumnezeu
Și mi se-arată, ce minune!
Când scriu, același curcubeu.

Nu vreau să știu a cui e vina,
Nu vreau să știu nici vina ce-i,
Aprinde-mi, până poți, lumina
Și joacă-te cu raza ei...

De-acum voi fi tot mai cuminte
Sub pom și tot mai amândoi,
Ce secetă-i printre cuvinte
În Raiul izgonit din noi!...