duminică, iulie 28, 2013

Vecini...

Duminică, 28 Iulie 2013

Prietene, tu nu te-alini,
Amândoi suntem vecini,
Cine-i mai întâi? știi bine,
N-am fost roiuri de albine

Venite din alte spații,
Aici mi-am avut Carpații,
Răzimat de ei, Ardealul
Și de Doina lui cavalul.

Te-am primit la mine-n casă,
Ți-am dat pâinea de pe masă
Când erai flămând pe drum
Și de ce mă înjuri acum?

Ce târziu nu îți dă pace?
Harta lumii nu-ți mai place,
Zi de zi din visul tău
Te trezesc păreri de rău...

Spune-mi gândul ce te doare,
Omul, cât e om sub soare
Oricât ar fi de mișel
Nu-i autonom defel!
......................................
Geme vântul prin arini,
Amândoi am fost vecini
Și vom fi aici mereu
Până înspre Dumnezeu...


Recitește-mă...


Duminică, 28 Iulie 2013
`„Aproape este de tine cuvântul...”

Recitește-mă când ești obosită
Ca floarea în rodul de mâine,
Oricât ai cerne lumina prin sită,
Ea tot așa de curată rămâne!

Să te cuprindă cu brațele ei,
Totdeauna ne-a fost căpătâi,
Tu ești minunea ochilor mei,
Și-n toată vederea o să rămâi...

Încă nu mă întreba cine sunt,
Cunoscut dacă par după nume,
Recitește-mă, cuvânt cu cuvânt
Și așa e atâta necitire pe lume!...

vineri, iulie 26, 2013

Părinții...

26 Iulie 2013

Cât i-avem în zarea minții,
Până gândul e străjer,
Ce frumoși ne sunt părinții
Pe pământ, dar și în cer!

Când se duc dintre cuvinte,
Singuri în tăcerea lor,
Ne rămân icoane sfinte,
Veșnic înrămate-n dor!

Fără ei în van sunt toate,
Nu e nici Crăciun sau Paște,
Nicio inimă nu bate,
Nimeni singur nu se naște!

În zadar copiii învață
Alfabetul lor citeț,
Până meșteresc prin viață
Nu le știm întregul preț!

Precum florile din glastră
Între lacrimă și vamă,
Deseori în graba noastră
Nici nu îi băgăm în seamă...

Nu cerșesc nicicând răsplată,
Nu au suflet bocitor
Dacă îmbătrânesc vreodată
Și ne cheamă-n ajutor!
.....................................
Cât i-avem în zarea minții,
Dincolo de ea, în cer,
Ce frumoși ne sunt părinții,
Niciodată ei nu pier!


miercuri, iulie 24, 2013

Mama și norii...

24 Iulie 2013

Sub cerul cel de vară schimbător,
Ca în copilăria mea faimoasă,
Mi-a spus cu glasul ei ocrotitor-
Ai grijă să nu intre norii-n casă...

Au tresărit pădurile din mine,
Erau ca și atunci la chip ciudați
Când păstoream acolo pe coline
Mieii întotdeauna înțărcați.

Pe marea lumii îmi păreau corăbii,
Zmei răpitori de zâna mea frumoasă
Și eu mă duelam cu ei în săbii-
Ai grijă să nu intre norii-n casă...

marți, iulie 23, 2013

Se surpase cerul...

Lui Grigore Vieru
23 Iulie 2013, în zori...

M-am visat cu tine,
vai, ce vis durut!
Se surpase cerul
ca un mal de Prut

și curgea lumina
oarbă pe pământ,
Fratele meu Vieru
întru care sunt,

m-am visat cu tine
și cântau cocoșii,
cei rămași o vreme
în izmene roșii

să te întorci la vatră
încă nu te lasă,
câtă lepădare
surdă îi apasă!

De se face ziuă,
Doamne, iartă-mi vina,
și sub pleoape pune-mi
înapoi lumina,

știu că altă Țară
nu-i de împrumut-
se surpare cerul
ca un mal de Prut...

Era scris pe tricolor Unire...


22 Iulie 2013
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.”

Dacă vorbesc de el e o jignire,
De steagul nostru dintre amintiri
Când era scris pe tricolor Unire
În cugetele noastre și-n simțiri!

Mă-ntreb și-acum, după atâta vreme,
Și nu sunt tulburat de nici un vin,
De adevărul spus cine se teme?
El niciodată nu a fost șovin!

Ce Cânt era! pe Ciprian îl doare
Jertfirea lui pe un străin altar
Și sfinții îl cântau în Sărbătoare
Când îl aveam trecut în Calendar!

Cuvintele de-atunci nu sunt deșarte,
Umbrirea lor ne fie pururi scut,
Bâjbâitori prin somnul cel de moarte
În care ne-adâncim tot mai durut

Am zăuitat de el și nu se cade,
În noi odată va fi prea târziu,
Rugina-n lemn și-n adevăr nu roade,
Ce scrie azi pe tricolor? nu știu...



joi, iulie 18, 2013

E-atâta dor în ochii tăi...

18 Iulie 2013

E-atâta Dor în ochii tăi!
O lume întreagă poate-aprinde
Și nu-l vor stinge șapte văi,
Preamultul lui nu mă cuprinde;

E-atâta Dor în ochii tăi,
Nici tu nu știi de unde vine,
Pe dealuri, între bobotăi
Tânjește iarba după tine...

Acolo ne-ascundeam năuci
De vorba lumii, prea șireată,
Mă uit în ochii tăi de-atunci,
În cei ce vindecă și iartă...

Acum e vară când îți scriu
Acest poem din tot înaltul,
Nici prea devreme, nici târziu,
Iar mâine o să scriem altul...

sâmbătă, iulie 13, 2013

Poluare...

13 Iulie 2013

Nu mai iese fum pe horn de mult,
Am năcaz cu altă poluare,
Dimineața de la cinci ascult
Știrile și muzici populare...

N-am ce face cu așa vecină,
Nu suportă căștile-n urechi,
O-nțeleg, nu are nici o vină,
Toate cele ale ei sunt vechi...

Mă uit la hornul negru, fără fum,
Va fumega cumplit la iarnă iară-
Vrând-nevrând sunt la curent de-acum
Cu ce se-ntâmplă-n lume și în țară.

Mereu îmi spune cu durere-adâncă,
Se schimbă vremea, oasele mă dor,
Dar vremurile maică, ele încă
Mai rămân sub stăpânirea lor...

Nu se mai uită...

12 Iulie 2013

Nu se mai uită în oglindă mama,
Nu se uita nici când era acasă,
Să vadă cum îi stă pe cap năframa-
Și-așa io știu că nu mai sunt frumoasă!”

Când i-am făcut o poză pe ascuns
Cu telefonul, îndurând năpasta,
Uitându-se la ea așa mi-a spus,
Ce mult m-aseamăn cu bătrâna asta!”

Dar dumneata ești, mamă, cea de-acum,
Cu ochii triști, cu părul alb ca norii,
Ea nu vrea să înțeleagă nicidecum,
E prea târziu și-i simt în lut fiorii...

De dincolo vederea se destramă,
Nu se mai uită mama în oglindă,
Uitarea, vai ce dureroasă vamă!
Chipul ei începe să-l cuprindă...