Ție-ți spun și tututora,
Cât pe lume îți petreci
Dumnezeu nu schimbă ora,
Ci așa rămâne-n veci!
El n-a fost nicicând hotarnic,
Mâna Lui nu poartă bici,
Omule, ce ești, fățarnic,
Tu pe toate le complici!
Biet Ceasornicul sărmanul
Și înainte și înapoi,
Nu-și mai dibuie limanul
Cursul vremii dintre noi...
Când lumina nu-ți ajunge
Cu-ntuneric de ce-o stingi?
Întrebarea mă străpunge:
Schimbând ora, ce câștigi?
Sâmbătă, 30 Martie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
În Apusenii mei, crescuți din Dor,
Mereu cu freamăt de răscoală sfântă,
O mamă scoate pâinea din cuptor,
Mâinile ei de-o viață tot frământă.
Într-un ștergar, țesut din anii grei,
O învelește ca pe-o rugăciune
Și semnul crucii peste jertfa ei
Cu grijă și evlavie îl pune.
Îi vine-acasă iar de sărbători
Copchilul cel plecat prin
țări străine,
Suflete-al meu, de ce te înfiori?
Mirosul cald ajunge pân` la tine,
Dintre toate-n viață cel mai sfânt
Pâinea din cuvânt, cuvântul pâine
De el flămând întotdeauna sunt
Și-așa până la capăt voi rămâne!
......................................................
Acolo-n Munții mei, deasupra lor,
Stă duhul și veghează în lumină,
O mamă scoate pita din cuptor
Și Aerul din jurul ei suspină...
Nicolae
Nicoară-Horia
Pe cei ce-au fost nu-i
prețuim,
Pe cei ce sunt aici sub soare
Nu-i știm, dar nici nu vrem să-i
știm
De-atâta încăpățânare!
Toate cuvintele mă dor
Și nu există vindecare,
Ne lepădăm, cât de ușor
De tot ce-i românesc sub soare!
Ne vindem pe un preț murdar
Și Aerul de-aici și poarta,
Ne vindem ce-am primit în dar,
Vai, neam al meu, îți meriți
soarta!
Joi, 28 Martie 2024, spre seară...
Nicolae Nicoară-Horia
Fericită-i mâna mea
Și lumina când o scrie,
Crucea nu-i o nebunie
Pentru cei ce cred în ea!
O avea ascunsă-n sân
Copilașul de o schioapă,
El știa că ea îl scapă
De dușmanul cel păgân!
Învățând smerit la școală,
Suflet, suflețelul meu
Ce credea în Dumnezeu,
Prunc sărman cu burta goală-
Măi școlare Nicolae,
Nu-ți fă cruce, nu ți-am zis?
Pentru semnul interzis
Deseori luam bătaie;
Sfintei cruci eu mă închin
Și-nchinarea nu mi-e grea,
Mama o purta cu ea
Sub cămașa ei de in!
Crucea nu-i o nebunie
Pentru cei ce cred în ea!
Fericită-i mâna mea
Și lumina când mă scrie...
Nicolae Nicoară-Horia
Crucea de pe deal...
Valea Largă, Sălciua,
Județul Alba
Gândul meu se umple de fiori,
Vestea cea bună e atât de vie,
M-a trezit dimineață în zori:
„Scoală-te, ia pana și scrie!”
Cu pana aceea voi scrie mereu
Până când nu vor mai fi
cuvinte,
Iar Îngerul trimis de Dumnezeu
În stăruie în suflet și în
minte...
..................................................
Întotdeauna scriu după dictare
Și sufletul cu ea se
înveșmântă,
În Cerul meu se face sărbătoare
Și-n psalmul care zilnic mi-l
cuvântă...
Luni, 25 Martie 2024
Buna Vestire
Și îngerul Gavriil venit de
sus
I-a dat Fecioarei cea mai duce
veste-
Vei naște prunc și-l va chema
Iisus,
Un Fiu cum altul pe pământ nu
este!
De Vestea mea să nu temi,
Marie!
Duhul Sfânt pogoară peste
tine,
După cuvântul tău să-mi fie
mie,
Roaba Celui dinspre care vine.
Și Cel Vestit e Fiu de
Dumnezeu,
Iar gândul Născătoarei se
înaripă,
„Facă-se voia Ta!” Mă rog și
eu
În fiecare zi și-n orice
clipă.
Să tresalte sufletul în
fiecare
De Sărbătoarea scrisă-n
Calendar,
Buna Vestire, cea fără de care
Toată credința lumii e-n
zadar!
** *
Întotdeauna am crezut în Buna Vestire
Cea făcută de înger trimis pe pământ,
Cu sufletul plin de-o slăvită Iubire
Zilnic o mărturisesc prin cuvânt!
Cu ea niciodată n-am făcut troc,
Vestea nu-i veste doar pentru tine
Și nici lumina gemând sub obroc,
Fericit mi-e gândul atunci când vine!
Noaptea când vine nu uită s-adaste
Plini de speranță pe margine zorii,
Peste tot dau târcoale veștile proaste,
Omule, ia seama cine sunt „vestitorii!”
Pentru Vestea cea bună, trimisă de sus,
Nu poate nimeni să mă condamne!
Precum Fecioara, întotdeauna am spus:
„Facă-se de-a pururi Voia Ta, Doamne!”
Nicolae Nicoară-Horia
E ziua dinaintea Bunei
Vestiri!
Tresaltă cuvântul de bucurie
în pântecul inimii mele,
pentru tine, Marie,
cea de aici
și de dincolo de stele!
Auzind
Glasul Îngerului
tu ai crezut
în ea,
în Vestea aceea,
dintre toate
cea mai deplină,
când femeia
din numele
tău
s-a umplut de lumină...
„Vei naște fiu
și vei chema numele lui
Iisus”
din sufletul tău
de Fecioară!
„Vestea” întotdeauna vine
de sus
și poezia
de-acolo coboară...
Înverzește de dragoste pădurea de-acasă,
Cât de mult i-am iubit primăvara din crâng
Și iarba aceea, cu Dorul de coasă,
În brazde prelungi să o strâng!
Pe dealuri pașii mei risipiți mă adună,
Văzduhul întreg e-atât de flămând!
Pe Copilul de-atunci, cu mieii-mpreună,
Îl aud cum îmi zburdă prin gând...
Mama frământă aluat pentru mâine
Cu mâinile ei, ca o boare subțire,
Doamne, ce sfânt e mirosul de pâine
Și cât de aproape e Buna Vestire!
Nicolae Nicoară-Horia
Mă-ntreabă cineva din Poezie
Și-ntrebătorii ei sunt tot mai
mulți,
Dacă mi-e Dor, cum Doamne, să
nu-mi fie
De Țara mea, de-Acasa dintre
Munți?
Acum când dă năvală seva-n frunză
Și pomii din grădină râd în
floare,
Dorului tău ce tremură sub
bluză,
Cine să-i mai pună frâie oare?
Din întrebarea care mi se pune,
Dacă mi-e dor? Ce surdă e durerea!
Aștept Bunavestirea cu vești
bune,
Aștept să vină-n lume Învierea...
23 Martie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
Oricum lumea-i împărțită,
Nu mai pot eu s-o adun,
Cel deștept întotdeauna
E-adormit de cel nebun,
Cel bolnav de...logoree
Nu mai știe să asculte,
Unul singur e-Adevărul,
Niciodată nu-s mai multe!
Trăim vremuri fără noimă,
Gura nu mai are post,
Cel ce încă mai postește
E...înapoiat și prost
Și acum când scriu acestea,
Cât de omenești cuvinte!
Unul stă în Umbra Crucii,
Înjurând de cele sfinte...
Oricât mă înjură insul,
Din demult nu mă mai tem,
Fie-i gura aurită
Când citește-acest Poem,
Dacă nu vrea să postească,
Nu sunt eu Judecătorul,
Cât de oarbă e fântâna
Care i-a secat izvorul!
18 Martie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
Mă strigă Dragostea pe nume
Dintre silabele intacte:
Ce vârstă am? Nu știu anume
Și nici nu cred ce scrie-n
acte,
Ci cred că am mai fost odată,
Nu pentru-ntâia oară sunt
În Viața care mi-a fost dată
Să ard în focul ei cel sfânt!
Mă strigă Dragostea și dacă,
Cu-aceeași dragoste-i răspund,
Nu poate inima să-mi tacă,
De ea n-am unde să m-ascund,
E peste tot sub cer, spre care
Privirea-n psalmuri mi-o ridic,
Fără de Dragoste oricare
Și eu și tu suntem nimic!
Cât încă în cuvânt sunt viu,
Cuvântul pururea nu moare,
Mă strigă Dragostea s-o scriu
Și cum să nu-i dau ascultare?
Vineri, 15 Martie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
