Oricum lumea-i împărțită,
Nu mai pot eu s-o adun,
Cel deștept întotdeauna
E-adormit de cel nebun,
Cel bolnav de...logoree
Nu mai știe să asculte,
Unul singur e-Adevărul,
Niciodată nu-s mai multe!
Trăim vremuri fără noimă,
Gura nu mai are post,
Cel ce încă mai postește
E...înapoiat și prost
Și acum când scriu acestea,
Cât de omenești cuvinte!
Unul stă în Umbra Crucii,
Înjurând de cele sfinte...
Oricât mă înjură insul,
Din demult nu mă mai tem,
Fie-i gura aurită
Când citește-acest Poem,
Dacă nu vrea să postească,
Nu sunt eu Judecătorul,
Cât de oarbă e fântâna
Care i-a secat izvorul!
18 Martie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu