N-a plecat din toamnă nicio
frunză,
Toate sunt la locurile lor,
Primăvara tremură sub bluză,
Nu-i așa că mugurii te dor?
Peste tot acum e-atâta sevă
Și viața gâlgâie sub coajă,
Frumoasa mea, neprețuită Evă,
Mi se umple sufletul de vrajă
Când te strâng nelămurit la
sân
Ca izvorul hohotind din
stâncă,
Cine-a spus că ochiul meu
bătrân
Nu mai știe să iubească, încă?
Ce bucurie sinceră mă-ndeamnă
Să ies în lume să să strig
flămând-
Nicio frunză n-a plecat din
toamnă,
N-a plecat din viață niciun
gând...
Focul viu mocnește-acum în
spuză,
Și o spun în văzul tuturor,
Primăvara tremură sub bluză,
Nu-i așa că mugurii te dor?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu