Eva, Ave...

„Nu este bine ca omul să fie singur;

am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Facerea 2, 18

 

Femeie, femeie, Evă, Ave,

Tu ești bucuria și semnul dintâi,

Oricât vor fi clipele Vieții de grave,

Nesingurătatea mea să rămâi!

 

Tu ești nașterea Poemului, raiul

Prin care cutreieră sufletul meu,

Cu tine ce limpede-i gândul și graiul,

De când te-a trimis aici Dumnezeu

 

Cu tine jumătatea să-mi fie întreagă,

Fericită e clipa de când te-am văzut,

Femeie, femeie, Eva mea dragă,

Fără de care cuvântul e mut,

 

Fără de care nu-i Dor și nici cântec

Și poemul acesta în vânt se destramă,

Pruncul degeaba se naște din pântec

Dacă nu poartă nume de mamă...

Vineri, 8 Mart

ie 2024

 

Lumină vie...

 

Întotdeauna mi-ai fost dragă,

Cum drag e norului de vânt,

De tine Aerul mă leagă

Ca literele de cuvânt!

 

Vai, câte umilințe-ndură

Cea mai deplină-ntre femei,

Ce jalnică-i orice făptură

Care n-o poartă-n gândul ei!

 

Fecioară, Maică Născătoare

În veci a Pruncului divin,

Dragostea mea nepieritoare,

Altar la care mă închin!

 

Stau brațele să mi te strângă,

Femeie, Evă, nume drag

Și Dumnezeu în partea stângă

Te-a pus bărbatului drept steag

 

Și-acolo locul tău să fie,

Oriunde ești, în orice zare!

Slăvită fii, lumină vie,

Ce-i Omul fără tine, oare?

 

Nicolae Nicoară-Horia